ICCJ. Decizia nr. 3826/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3826/20 11
Dosar nr. 513/43/2009
Şedinţa publică de la 29 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş reclamanta SC C.A. SA Tg.-Mureş a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor - O.P.C.P. anularea în totalitate a procesului verbal de constatare, emis de pârât, din 21 iulie 2009 privind măsura I.S.P.A. 2001/RO/16/P/PE/015 „reabilitarea reţelei de alimentare cu apă potabilă, colectarea şi tratarea apei uzate în oraşul Tg. Mureş, România”; anularea Deciziei nr. 70 din 24 septembrie 2009, emisă de pârât, ca urmare a formulării contestaţiei de către reclamantă; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale, aplicate la suma achitată cu titlu de cauţiune, respectiv suma de 9.500 RON, prin ordin de plată, cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a procesului verbal de constatare, soluţionat în Dosarul nr. 402/43/2009 al Curţi de Apel Tg. Mureş.
De asemenea, a solicitat reclamanta chemarea în garanţie a Ministerului Finanţelor pentru pârât în calitatea garantului de ordonator principal de credite şi având în vedere că pârâtul este parte a structurii organizatorice a garantului.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în urma organizării unei licitaţii internaţionale restrânse, în vederea atribuirii contractului de achiziţie publică „asistenţă tehnică pentru management şi supervizare” din cadrul măsurii I.S.P.A./2001/RO/16/P/PE/015 s-a încheiat contractul de asistenţă tehnică între pârât, în calitate de autoritate contractantă, şi societatea comercială M.M.L. din Marea Britanie, aceasta din urmă în calitate de consultant, contractul fiind încheiat potrivit Legii nr. 473/ 2002 prin care s-a ratificat Memorandumul de finanţare convenit de Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin instrumentul pentru politici structurale de preaderare.
Reclamanta a arătat, în continuare, că raportul de evaluare privind contractul, a fost aprobat de Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti.
S-a mai menţionat că D.L.A.F. prin nota de informare din 2008 a semnalat pârâtului că atribuirea contractului de asistenţă tehnică a fost efectuată prin vicierea procedurii de licitaţie, şi anume prin faptul că nu s-ar fi respectat criteriile de selecţie a candidaţilor privind experienţa profesională şi capacitatea tehnică, fiind prejudiciat, în opinia Departamentului, bugetul Comunităţii Europene cu suma de 2.381.978,70 euro.
Ca urmare a acestor constatări făcute de D.L.A.F., reclamanta a relevat că la data de 24 iunie 2009 a primit de la pârât proiectul procesului verbal de constatare din 23 iunie 2009 prin care s-a stabilit un debit în sarcina sa echivalent cu suma indicată de D.L.A.F.. Faţă de acest proiect, reclamanta a formulat observaţii trimise pârâtului prin adresa din 30 iunie 2009, însă, precizează reclamanta, fără a răspunde acestor observaţii, Autoritatea de Management EX - I.S.P.A. trimite acesteia adresa D.L.A.F. din 10 iulie 2009 potrivit căreia această entitate îşi menţine constatările din nota iniţială transmisă pârâtului.
La data de 27 iulie 2009 reclamanta a primit de la pârât, prin poştă, procesul verbal de constatare din 21 iulie 2009 emis de pârât, prin care i s-a imputat reclamantei, în calitate de beneficiar al contractului, suma de 2.378.790,02 euro.
Prin Decizia nr. 70 din 24 septembrie 2009 pârâtul a admis în parte contestaţia (plângerea prealabilă formulată de reclamantă), însă doar în sensul modificării sumei imputate, respectiv de la suma de 2.378.790,02 euro la 2.378.405,20 euro, în rest au fost menţinute constatările procesului-verbal.
În ce priveşte condiţiile de „formă” ale actelor atacate, reclamanta a susţinut că nu au fost respectate dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. b) H.G. nr. 1306/2007.
În continuare, reclamanta a arătat că a devenit parte contractantă numai la data de 27 martie 2008 prin semnarea Acordului de Implementare tripartit, între Ministerul Economiei şi Finanţelor, SC C.A. SA Târgu-Mureş şi Consiliul Local al Municipiului Tg. Mureş.
Reclamanta a mai arătat că în faza de pre-calificare a ofertanţilor, selecţia a fost una corectă şi în conformitate cu normativele în vigoare la acea dată, cu atât mai mult cu cât rezultatul evaluării a fost acceptat ca atare şi de către Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti la vremea respectivă.
În ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 97 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1605/2002, reclamanta a argumentat că acest regulament a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2003, astfel că nu poate fi aplicat unei proceduri derulate anterior.
Cu titlu de excepţie, reclamanta a invocat lipsa calităţii de debitor al SC C.A. SA, întrucât nu a avut calitate de autoritate contractantă, ci doar pe cea de beneficiar final. A invocat şi excepţia emiterii premature a procesului verbal atacat întrucât pârâtul nu a clarificat toate problemele aflate în divergenţă, precum şi excepţia emiterii tardive a deciziei 70/2009 întrucât deşi trebuia soluţionată contestaţia în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, decizia a fost recepţionată de reclamantă doar la data de 01 octombrie 2009.
Ca al doilea petit al acţiunii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale pentru suma depusă cu titlu de cauţiune, de 9.500 RON, în Dosarul nr. 402/43/2009 al Curţii de Apel Tg.-Mureş, dosar în care s-a dispus suspendarea executării actelor administrative până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.
A solicitat şi admiterea cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor, potrivit art. 60-63 C. proc. civ., având în vedere calitatea acestuia de ordonator principal de credite, reclamanta întemeindu-şi solicitarea pe dispoziţiile H.G. nr. 1011/1999, art. 2, şi H.G. nr. 1328/2000.
Prin sentinţa nr. 81 din 5 mai 2010 Curtea de Apel Târgu Mureş a admis în parte acţiunea introductivă formulată de reclamanta SC C.A. SA Tg.-Mureş, a dispus anularea procesului verbal de constatare din 21 iulie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice - O.P.C.P., a dispus anularea deciziei nr. 70 din 24 septembrie 2009 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - O.P.C.P., în parte, respectiv în conţinutul referitor la art. 3 al deciziei nr. 70/2009, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, la plata dobânzilor legale referitoare la suma de 9.500 RON plătită în Dosarul nr. 402/43/2009 al Curţii de Apel Tg.-Mureş şi a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice pentru O.P.C.P., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
Pârâtul, prin O.P.C.P., este autoritatea îndrituită, potrivit art. 2 lit. e), art. 3 şi art. 11 O.G. nr. 79/2003 de a lua măsurile necesare pentru identificarea neregulilor şi constatarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, aşa încât din punct de vedere al dispoziţiilor procedural fiscale, referitoare la emiterea titlului de creanţă, ca şi la recuperarea sumelor considerate a constitui prejudicii (art. 3 O.G. nr. 79/2003), pârâtul are calitatea atât de organ de control fiscal, cât şi de creditor al creanţei fiscale.
S-a apreciat de către instanţa de fond că, creanţa fiscală reprezentată de prejudiciul constatat de pârât are la bază, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003, existenţa unei răspunderi civile delictuale, cu toate elementele acesteia: fapta ilicită, existenţa culpei, prejudiciu şi raportul de cauzalitate dintre culpă şi prejudiciu.
În cazul de faţă, presupusele fapte ilicite s-au săvârşit în integralitate în anul 2002 - sesiunea de evaluare a fost finalizată în luna decembrie 2002, fapt atestat de altfel de adresa din 18 decembrie 2002 emisă de pârât către aplicantul recomandat de comitetul de evaluare, dar şi de adresa din 17 decembrie 2002 a Delegaţiei Comisiei Europene prin care s-a aprobat raportul de evaluare întocmit de comitetul de evaluare - astfel că s-a apreciat că în mod evident nu i se poate reţine vreo responsabilitate în ce priveşte săvârşirea acestor fapte ilicite reclamantei din moment ce delegarea responsabilităţilor privind achiziţia publică a avut loc doar începând cu data de 30 octombrie 2003.
De altfel, toată corespondenţa comitetului de evaluare, a fost făcută cu antetul şi, deci, în numele O.P.C.P., organism care potrivit dispoziţiilor legale amintite, avea ca atribuţie derularea procedurilor legate de achiziţia publică a contractului „Asistenţă tehnică pentru administrarea şi supervizarea contractelor I.S.P.A. în Târgu Mureş”.
În fine, instanţa nu a putut reţine nici justificările pârâtului, potrivit cărora responsabilitatea ar cădea în sarcina membrilor comitetului de evaluare, prin faptul că ar fi încălcat dispoziţiile P.R.A.G., pct. 3.3.9.3..
Concluzia evidentă a fost că instanţa nu a putut decât să constate că analiza elementelor răspunderii delictuale, în raport cu prejudiciul pretins a fi fost făcut bugetului Comunităţii Europene, nu poate avea loc în raport cu reclamanta, ca făptuitor, ci, eventual, în raport cu chiar pârâtul ţinând cont de argumentele de mai sus. Aşadar, atât timp cât fapta delictuală imputată reclamantei nu a fost săvârşită de aceasta, instanţa nu a putut analiza celelalte elemente ale răspunderii delictuale.
Ca atare, instanţa a constatat că acţiunea introductivă de instanţă este justificată, în parte, în sensul în care actele administrativ fiscale emise de pârât şi atacate de reclamantă sunt nelegale.
În ce priveşte pretinsele informităţi ale actelor administrative atacate, invocate de către reclamantă (prin nerespectarea art. 3 H.G. nr. 1306/2007) instanţa a constatat că şi în ipoteza în care lipsesc aceste menţiuni, ele nu sunt de natură a afecta esenţa actului, respectiv nu au caracterul vătămător în aşa fel încât să atragă nulitatea lui.
În ce priveşte „excepţia” invocată tot de reclamantă, şi anume că nu ar avea calitate de debitor al raportului procesual fiscal, instanţa a constatat că, de fapt, aceasta nu poate fi primită ca şi excepţie de fond sau de procedură, ci efectiv ea este o apărare de fond, care a şi fost tratată în considerentele prezentei hotărâri şi a şi condus la anularea actelor administrativ fiscale atacate.
În ce priveşte petitul privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale datorate pentru suma depusă cu titlu de cauţiune, în sumă de 9.500 RON, în Dosarul nr. 402/43/2009 al Curţii de Apel Tg.-Mureş, instanţa l-a respins ca nefondat. S-a reţinut că nu rezultă, din motivele invocate de reclamantă, dacă a depus această cauţiune , dacă în măsura în care a plătit această cauţiune, a şi solicitat şi i s-a eliberat cauţiunea potrivit art. 723¹ alin. (3) C. proc. civ..
În fine, instanţa a respins şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor pentru O.P.C.P., reţinând că potrivit organigramei, O.P.C.P. este o structură funcţională a Ministerului Finanţelor, ce nu are personalitate juridică. În cauza de faţă, pe întreg parcursul procesului, a fost citat ca şi pârât Ministerul Finanţelor, având în vedere tocmai acest raţionament. Din acest punct de vedere, s-a apreciat că este evident că una şi aceeaşi persoană juridică nu poate avea atât calitatea de pârât, cât şi calitatea de chemat în garanţie.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice în nume propriu şi pentru O.P.C.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare/modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”; art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. - instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele, recursul declarat nefiind limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ..
Criticile formulate de recurentul-pârât, subsumate motivelor de casare/ modificare invocate, sunt, în esenţă, următoarele:
1) Motivarea soluţiei de admitere a acţiunii, bazată pe existenţa unei răspunderi civile delictuale în sarcina pârâtului O.P.C.P., este în mod evident greşită, întrucât din lecturarea O.G. nr. 79/2003 nu rezultă niciun moment că legiuitorul a avut în vedere, la reglementarea activităţilor de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană şi/ sau din fondurile de cofinanţare aferente ca urmare a unor nereguli, existenţa unei răspunderi civile delictuale, singurul act normativ la care face trimitere O.G. nr. 79/2003, fiind O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc..
Instanţa de fond trebuia să se pronunţe cu privire la legalitatea actelor administrativ fiscale atacate, potrivit art. 1 şi 8 Legea nr. 554/ 2004 şi ale O.G. nr. 92/2003 în raport de presupusa vătămare a reclamantei într-un drept sau interes legitim.
2) instanţa de fond nu a analizat prevederile H.G. nr. 1011/2009 pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Comisia Europeană privind înfiinţarea O.P.C.P. semnat la Bucureşti la 16 iulie 1998, astfel că nu a sesizat distincţia dintre noţiunea de „aspecte procedurale şi administrative” indicate în actul normativ şi celelalte aspecte, de fond, reprezentate de procedura de evaluare, pentru care actul normativ nu prevede vreo obligaţie sau responsabilitate în sarcina O.P.C.P..
3) instanţa de fond nu a observat că deşi neregulile constatate prin nota D.L.A.F. privesc doar contractul de „Asistenţă tehnică pentru administrarea şi supervizarea contractelor I.S.P.A. în Târgu Mureş”, cheltuielile aferente costurilor neeligibile incluse în Planul de finanţare prevăzute în anexa II la Memorandumul de finanţare se suportă din fondurile proprii ale beneficiarului final, potrivit art. 2 alin. (2) Legea nr. 473/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare şi art. 11.11 din Contractul de implementare încheiat la 30 ianuarie 2003.
Prima instanţă a ignorat faptul că în comisia de evaluare a ofertelor au fost incluşi doi membri evaluatori cu drept de vot din partea beneficiarului final, aceştia având obligaţii şi responsabilităţi precise în ceea ce priveşte respectarea prevederilor legale care guvernau procedura de achiziţie publică, menţiunea din decizia de admitere în parte a contestaţiei formulată de intimata-reclamantă, aceea că cei doi membri au fost mandataţi de pârât”, neavând relevanţă, această expresie, fiind de fapt o eroare de redactare, în speţă nefiind vorba de un contract de mandat încheiat legal.
4) instanţa de fond, în mod eronat a înlăturat constatările şi concluziile Autorităţii de audit de pe lângă Curtea de Conturi menţionate în Raportul de Audit din 18 decembrie 2007 privind verificarea selectivă a cheltuielilor declarate Comisiei Europene până la 31 decembrie 2006, precum şi cele ale D.L.A.F., potrivit cărora s-a reţinut producerea unei nereguli constând în introducerea unui criteriu suplimentar în faza de pre-calificare, care a condus la nerespectarea criteriilor de selecţie publicate în Procurement Notice/Invitaţia la Licitaţie, de pe site-ul oficial al Comisiei Europene, cu consecinţa prejudicierii bugetului Comunităţii Europene cu suma de 2.378.405,20 euro reprezentând valoarea plăţilor O.P.C.P. aferente contractului de asistenţă tehnică, până la data emiterii actului de control.
Concluzionează recurentul-pârât că, deşi procedura de evaluare a ofertelor şi atribuire a contractului a fost derulată, sub incidenţa prevederilor ghidului P.R.A.G., pe parcursul căreia s-au constatat deficienţe minore (generate, în principal, de sistemul de verificare şi control intern a documentelor), datorită neregulilor şi deficienţelor constatate de Autoritatea de Audit şi, ulterior de D.L.A.F. asupra procedurii de pre-calificare, aceasta având caracter subsidiar etapei de evaluare a ofertelor şi de atribuire a contractului, a rezultat că acest contract a fost atribuit prin vicierea procedurii şi încălcarea prevederilor ghidului P.R.A.G..
Ca urmare, soluţia instanţei de fond este greşită, astfel că se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamatei.
Intimata-reclamantă SC C.A. SA Târgu Mureş a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce urmează:
Contrar celor susţinute de recurentul-pârât, instanţa de fond a concluzionat în mod corect că nu poate fi reţinută responsabilitatea în sarcina intimatei-reclamante privind plata cheltuielilor contestate a fi neeligibile din fondurile Comunităţii Europene în sumă de 2.378.405,20 euro, constatată de Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi şi D.L.A.F..
Prin Legea nr. 473/2002 a fost ratificat Memorandumul de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura „Reabilitarea reţelei de alimentare cu apă potabilă, colectare şi tratarea apei uzate în oraşul Târgu Mureş, România”, semnat la Bruxelles la 20 noiembrie 2001 şi la Bucureşti la 22 februarie 2002, la data de 24 februarie 2003 fiind încheiat contractul de servicii „Asistenţă Tehnică” între Ministerul Finanţelor Publice - O.P.C.P., în calitate de autoritate contractantă şi Societatea M.M.L. din Marea Britanie, în calitate de consultant, respectiva societate fiind câştigătoare licitaţiei internaţionale restrânse ce a fost organizată de O.P.C.P. în vederea atribuirii contractului „Asistenţa tehnică pentru management şi supervizare” din cadrul Măsurii I.S.P.A. 2001/RO/16/P/PE/015 - Târgu Mureş, România.
Potrivit anexei 3.2. - Memorandumul de finanţare - Organismul responsabil cu implementarea:
a) „Pentru proiectele finanţate prin I.S.P.A. , organismul responsabil cu implementarea este organismul responsabil cu licitaţiile şi contractările. Acest organism este specificat la pct. 3 din anexa 1 la memorandumul de finanţare”.
Iar la acest punct se menţionează. 3. „Autoritatea responsabilă cu implementarea (conform celor definite la pct. 2 din Secţiunea a II-a din Anexa nr. III.2).
C. 3.1. - Denumirea: O.P.C.P. - O.P.C.P.. 1. Ministerul Finanţelor.
Mai mult, prin contractul de implementare încheiat la 30 ianuarie 2003 între Ministerul Finanţelor Publice, acţionând prin O.P.C.P., în calitate de agenţie de implementare, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş şi R.A.A. Tg.Mureş, sunt cuprinse prevederi în sensul că:
- art. 3.1.10: „A.I. înseamnă organismul de implementare al administraţiei publice însărcinat cu licitaţii, contractare, plăţi şi implementarea tehnică a măsurii”;
- art. 3.1.20: - „Angajatorul” sau „Autoritatea Contractantă” înseamnă Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de O.P.C.P., în calitatea sa de parte în contractele de lucrări şi servicii încheiate în vederea implementării măsurii”;
- art. 7.1.1. - A.I. este responsabilă pentru managementul general, tehnic, financiar şi administrativ al procesului de implementare a Măsurii, incluzând organizarea licitaţiilor, contractarea, administrarea contractelor, verificarea facturilor înainte de efectuarea plăţilor pentru Contractele de servicii şi lucrări;
- art. 7.1.5. - A.I. se angajează să efectueze implementarea Măsurii în conformitate cu prevederile din Memorandumul de finanţare, „Ghidul practic pentru Procedurile de Contractare P.H.A.R.E., I.S.P.A. şi S.A.P.A.R.D.”, cu cerinţele generale şi speciale F.I.D.I.C., acolo unde este cazul şi cu alte instrucţiuni emise de C.E., asigurându-se accesul liber, concurenţa loială şi transparenţa, aşa cum se stipulează în Secţiunea XI-a Anexa III.1. la Memorandumul de Finanţare”;
- art. 16.2. - Ministerul Finanţelor Publice prin A.I., va asigura că aprovizionarea cu bunuri, servicii şi lucrări, organizarea licitaţiilor, etc. - se desfăşoară în cadrul unei proceduri corecte, transparente şi competitive, în conformitate cu prevederile Memorandumului de Finanţare, Ghidul practic pentru procedurile contractuale I.S.P.A., P.H.A.R.E. şi S.A.P.A.R.D. cu condiţiile F.I.D.I.C. generale şi specifice, după caz, şi cu alte instrucţiuni emise de către C.E.
Trebuie reamintite însă şi prevederile Ghidului Practic pentru procedurile Contractuale I.S.P.A., P.H.A.R.E. şi S.A.P.A.R.D., referitoare la obligaţiile ce revin O.P.C.P. şi conform cărora, art. 2 - „deciziile privind licitarea şi adjudecarea contractelor este de competenţa autorităţii contractante şi sunt supuse aprobării Comisiei Europene”; responsabilitatea anulării procedurii de licitaţie este a autorităţii contractante cu aprobarea prealabilă a Comisiei Europene”, art. 3.3.9.3. - „preşedintele comisiei este responsabil pentru coordonarea procesului de evaluare în conformitate cu procedurile din acest ghid şi pentru asigurarea imparţialităţii şi transparenţei procesului de evaluare” şi în fine, art. 3.11. - „autoritatea contractantă poate decide anularea procedurii de licitaţie în orice stadiu dar în particular în privinţa raportului de evaluare, dacă au fost nereguli în procedură, în particular când acestea au împiedicat libera concurenţă”.
Rezultă, din conţinutul prevederilor legale sus-citate, fără putinţă de tăgadă că O.P.C.P. este organismul responsabil cu organizarea licitaţiilor, derularea procedurilor de licitaţie şi atribuirea contractelor, fiind neîntemeiată critica recurentului-pârât în sensul că greşit nu a reţinut prima instanţă că atribuţiile sale sunt numai de natură „procedurală şi administrativă”.
De precizat că, contrar celor susţinute de recurent, prima instanţă a analizat în detaliu prevederile H.G. nr. 1011/1999 privind achiziţia publică, concluzionând corect că din conţinutul acestora rezultă fără dubiu că O.P.C.P. poartă întreaga responsabilitate pentru organizarea şi verificarea licitaţiilor, atribuţiile sale nefiind doar de ordin procedural şi administrativ.
Recurentul-pârât a susţinut în continuare, criticând sentinţa primei instanţe, că neregulile care au avut ca efect prejudicierea bugetului comunităţii europene s-au produs în faza de precalificare, comisia de evaluare procedând la selecţia ofertelor prin introducerea unui nou criteriu care nu a fost menţionat în invitaţia la licitaţie, aceasta încălcând şi prevederile pct. 11.2. - stabilirea listei scurte din Manualul de instrucţiuni, întrucât din aplicaţiile celor de la D.W.B. şi a celor de la M.M.L., Marea Britanie, nu există nicio garanţie că aceşti ofertanţi aveau experienţă în lucrări de canalizare, în comitetul de pre-calificare şi ulterior în comitetul de evaluare al ofertelor, fiind incluşi şi doi reprezentanţi ai beneficiarului final, care aveau obligaţii şi responsabilităţi precise în ceea ce priveşte respectarea prevederilor legale care guvernau procedura de achiziţie publică.
Dar, astfel cum s-a precizat mai sus, potrivit textelor legale imperative citate, organizarea şi derularea licitaţiei şi atribuirea contractului era în responsabilitatea totală a O.P.C.P., care cooptând în comisie doi salariaţi ai beneficiarului final, nu înseamnă că a transferat responsabilitatea derulării licitaţiei în sarcina intimatei-reclamante.
Mai mult decât atât, în ciuda faptului că recurentul-pârât susţine că este o eroare de redactare, totuşi în considerentele Deciziei nr. 70 din 24 septembrie 2009 de soluţionare a contestaţiei, recurentul-pârât recunoaşte că cei doi membri ai comisiei de evaluare, salariaţi ai intimatei-reclamante, au fost mandataţi legal de O.P.C.P., în analizarea şi verificarea ofertelor, aceştia purtând răspunderea deciziilor adoptate, în opinia sa.
Or, noţiunea de „mandatat legal” presupune că această comisie a lucrat tot timpul în numele şi pe seama O.P.C.P., fapt ce demonstrează încă odată că dosarul de licitaţie a fost în responsabilitatea totală a O.P.C.P. şi nu a beneficiarului final, neregulile fiind contestate în faza de derulare a licitaţiilor şi desemnare a câştigătorului.
În altă ordine de idei, astfel cum corect susţine şi intimata-reclamantă, raportul de evaluare al Comisiei de licitaţie a fost aprobat şi de către Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti, conform adresei din 17 decembrie 2002.
Toate aceste aspecte au fost analizate punctual de către instanţa de fond şi în spiritul prevederilor art. 1 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care se referă la posibilitatea celui care „se consideră vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri”, de a se adresa instanţei de contencios administrativ, pentru „anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Răspunderea pentru cheltuielile neeligibile contestate rezultă astfel cum s-a precizat mai sus, din nerespectarea prevederilor Memorandumului de Finanţare aprobat prin Legea nr. 473/2002, a contractului de implementare încheiat la 30 ianuarie 2003 şi a prevederilor Ghidului Practic pentru procedurile Contractuale I.S.P.A., P.H.A.R.E. şi S.A.P.A.R.D. şi deci nu ne aflăm în faţa unei răspunderi civile delictuale, astfel cum eronat a caracterizat-o instanţa de fond, aceasta fiind singura critică justă din partea recurentei.
Fiind analizată însă, în considerentele sentinţei şi legalitatea actelor administrativ fiscale contestate, potrivit dispoziţiilor din legea contenciosului administrativ, constatându-se chiar vătămarea intimatei-reclamante într-un drept sau interes legitim al acesteia, dovadă fiind faptul că actele administrativ fiscale au fost anulate parţial, instanţa de control judiciar nu poate considera că hotărârea este nemotivată sau cuprinde motive străine de natura pricinii, doar prin simplul fapt că instanţa de fond a considerat în mod eronat că ar fi vorba şi de o răspundere delictuală.
În altă ordine de idei, trebuie arătat că deşi recurentul-pârât invocă, în susţinerea criticilor aduse sentinţei, faptul că prin art. 2 alin. (2) Legea nr. 473/2002 pentru ratificarea Memorandumului de Finanţare şi art. 11.11. din Contractul de implementare, se instituie obligaţia „Beneficiarului final de a suporta cheltuielile aferente costurilor neeligibile incluse în Planul de Finanţare prevăzut în anexa nr. II la memorandumul de finanţare, din surse proprii”, Beneficiarul final având şi obligaţia de a-şi asigura toate fondurile necesare pentru a acoperi costurile neeligibile şi taxele aferente implementării Măsurii”, totuşi responsabilitatea pentru plata acestor costuri neeligibile trebuie reţinută numai în situaţia în care se dovedeşte vinovăţia în producerea prejudiciului.
În speţă s-a dovedit că neregulile contestate au vizat procedurile de evaluare a ofertelor pentru contractul „Asistenţa tehnică pentru administrarea şi supervizarea contractelor I.S.P.A. în Tg. Mureş”, proceduri ce s-au desfăşurat în anul 2002 (încheindu-se la 31 decembrie 2002) anterior încheierii contractului de implementare prin care s-au instituit obligaţii în sarcina Beneficiarului Final, contact încheiat la 30 ianuarie 2003 şi ale căror prevederi nu se pot aplica retroactiv.
În toată această perioadă, calitatea de autoritate contractantă a avut-o Ministerul Finanţelor prin O.P.C.P. - devenită apoi A.I., definită de art. 1 din H.G. nr. 1328/2000 pentru aprobarea Memorandului de înţelegere între Guvernul României şi Comunitatea Europeană privind utilizarea Fondului Naţional pentru I.S.P.A., semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2000, ca fiind „un organism de implementare din cadrul administraţiei publice responsabil cu ţinerea licitaţiilor, contractarea, efectuarea plăţilor şi implementarea tehnică a măsurilor beneficiare de asistenţă acordată prin I.S.P.A.. Această autoritate corespunde „instituţiei responsabile cu implementarea”, aşa cum este definită în Secţiunea a II-a a anexei nr. III.2 la Memorandumul de finanţare I.S.P.A..
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanţa de fond a apreciat în mod corect că intimata-reclamantă nu poate fi ţinută a răspunde pentru pagube cauzate cu ocazia derulării licitaţiilor, deoarece această responsabilitate revine în întregim doar O.P.C.P. - sentinţa fiind deci legală şi temeinică, Înalta Curte concluzionează că recursul declarat de pârât este nefondat şi urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice în nume propriu şi pentru O.P.C.P. împotriva sentinţei nr. 81 din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3803/2009. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 3833/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
