ICCJ. Decizia nr. 3825/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3825/2009
Dosar nr.8626/2/2007
Şedinţa publică din 16 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C.T. şi C.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.N.V. şi Ministerul Finanţelor Publice obligarea în solidar la plata primelor de concediu pe anii 2001-2006, sumele de bani urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie.
În motivarea acţiunii arată reclamanţii că prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, republicată în anul 2007, s-a prevăzut în mod expres la art. 35 alin. (2) că: „funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Se mai arată că deşi acest drept salarial a fost acordat expres şi în mod clar de legiuitor, totuşi, prin legile anuale ale bugetului de stat plata acestor drepturi băneşti a fost suspendată în mod succesiv abuziv şi fără nicio justificare reală.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin sentinţa nr. 2510 din 1 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea reclamanţilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acţiunea reclamanţilor C.T. şi E. şi a obligat pârâta A.N.V. la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând primă de concediu pe anii 2001-2006, actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
Cu privire la excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, Curtea a reţinut că acesta nu are calitate procesuală în cauză, între reclamanţi şi minister neexistând raporturi de serviciu sau contractuale.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că suspendarea în mod succesiv, prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, a plăţii primei de concediu nu echivalează cu înlăturarea existenţei dreptului respectiv, acesta neputând fi golit de substanţa sa.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.V. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea căii de atac, A.N.V. arată că pentru reclamanţii C.T. şi C.E. au fost achitate sumele reprezentând primele de concediu pentru anii 2001-2006 actualizate cu indicele de inflaţie astfel: pentru C.T., pentru perioada 2001-2002 - 1.514 RON brut (1.062 RON suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată); pentru perioada 2003-2004 - 2.267 RON brut (1.609 suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată); pentru perioada 2005-2006 - 3.732 brut (2.649 RON suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului cu ordin de plată); pentru C.E., pentru perioada 2001-2002 - 741 RON brut (520 suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată); pentru perioada 2003-2004 - 870 RON brut (618 suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată); pentru perioada 2005-2006 - 1.303 RON brut (925 suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată).
De asemenea, la termenul de judecată din data de 16 septembrie 2009, reprezentantul intimatului-pârât Ministerul Finanţelor Publice a învederat instanţei că prezentul litigiu a fost soluţionat pe cale administrativă.
Astfel, plata către reclamanţii, C.T. şi C.E. reprezintă o recunoaştere a pretenţiilor acestora.
Urmare a achitării contravalorii drepturilor băneşti, reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001-2006, prezenta acţiunea a rămas fără obiect.
Din înscrisurile depuse de recurentă, respectiv extrasele din listele cu plăţile efectuate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti şi din susţinerile reprezentantului Ministerului Finanţelor Publice rezultă fără putinţă de tăgadă că drepturile cuvenite reclamanţilor, funcţionari publici în cadrul A.N.V. şi recunoscute de aceasta, au fost achitate.
Prin urmare, efectuarea plăţii contravalorii acestor drepturi reprezintă o executare totală a celor solicitate prin acţiunea introductivă de instanţă, ceea ce nu poate constitui decât un motiv de admitere a recursului, de modificare a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 2510 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii, C.T. şi C.E. ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3824/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3989/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
