ICCJ. Decizia nr. 3997/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3997/2009
Dosar nr. 432/54/2009
Şedinţa de Ia 30 septembrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, petentul S.L..P.S.V. din judeţul Mehedinţi, reprezentant al funcţionarilor publici, a chemat în judecată D.S.V.S.A. Mehedinţi, A.N.S.V.S.A., Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României - prin Cancelaria Primului Ministru, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând să se recunoască discriminarea între modul de salarizare a funcţionarilor publici din sistemul Autorităţii Naţionale Sanitare-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi restul funcţionarilor publici, prin neaplicarea procentelor de indexare periodică a salariilor de bază, în cursul anului 2007, în diferite tranşe. A mai solicitat să se dispună obligarea la plata majorărilor salariale de 18%, iar Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, să fie obligat să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate în sentinţa nr. 29 din 15 ianuarie 2009, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
La pronunţarea acestei soluţii, s-a avut în vedere că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este o autoritate publică centrală, iar soluţionarea în fond a cauzelor revine secţiilor de contencios ale Curţilor de Apel, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 107 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestui conflict de competenţă.
La pronunţarea soluţiei, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere faptul că în cauză sunt chemate în judecată autorităţi publice cu poziţii diferite în sistemul administraţiei publice, stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei impunând analizarea căreia dintre autorităţile respective îi revine obligaţia de plată a salariilor în speţă, s-a apreciat că raportul de serviciu al reclamanţilor este stabilit în mod direct cu Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi, organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, care are obligaţia de a plăti drepturile salariale, iar competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, în primă instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acţiunea introductivă, obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale, arătând că membrii de sindicat sunt funcţionari publici şi funcţionează în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi.
În vederea stabilirii competenţei materiale în soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligaţional dedus judecăţii, în sensul de a vedea căreia dintre autorităţile pârâte, cu poziţii diferite în structura aparatului administrativ, îi revine obligaţia legală de a plăti drepturile cuvenite reclamanţilor.
Raportul de serviciu al reclamanţilor a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi, iar această autoritate este organ administrativ descentralizat, constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având competenţa legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite funcţionarilor publici aflaţi în raporturi de serviciu directe cu instituţia.
Prin urmare, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ., care stabilesc competenţa tribunalului ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de faţă, competenţa materială de soluţionare, în primă instanţă, revine Tribunalului Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind S.L.P.S.V. din Judeţul Mehedinţi, D.S.V.S.A., A.N.S.V.S.A., Guvernul României, C.N.C.D., A.N.F.P. şi Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3996/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4226/2009. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
