ICCJ. Decizia nr. 4226/2009. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4226/2009
Dosar nr.5729/1/2009
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia nr. 933 din 6 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării împotriva sentinţei civile nr. 110 din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ, a casat sentinţa atacată şi în fond a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul P.M., având ca obiect obligarea pârâtului la recalcularea rentei lunare cuvenite, cu începere de la data de 01 martie 2004, conform dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, articol introdus prin OUG nr. 12/2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Intimatul-reclamant se încadrează în prevederile art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, potrivit cărora „veteranii de război care nu sunt decoraţi cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), b) şi c), dar cărora le-a fost conferită medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945", beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent.
Prin OUG nr. 12/2004 a fost completată Legea nr. 44/1994, republicată, fiind introdus un nou articol, art. 141, cu următorul cuprins: „începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilite conform legii".
Aşa cum rezultă din prevederile art. 141 din Legea nr. 44/1994, republicată, introdus prin OUG nr. 12/2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi respectiv, art. 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Or, potrivit art. 14 din lege, intimatul-reclamant, ca deţinător al Medaliei „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945", beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, aşa cum s-a specificat la art. 141.
Că este aşa, rezultă şi din modificarea ulterioară adusă prin Legea nr. 303/2007 la art. 14, care are acum următorul conţinut: „Veteranii de război care nu sunt decoraţi cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), b) şi c), dar cărora le-a fost conferită Medalia "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945" beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 50% din solda de grad a unui sublocotenent".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că, în raport cu prevederile art. 16 lit. e) din Legea nr. 44/1994, republicată, veteranii de război şi văduvele de război beneficiază, între altele, de „scutirea de la plata impozitelor şi taxelor locale", iar nu de scutirea de la plata impozitului pe venit (pensie şi rentă lunară).
Împotriva deciziei nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire intimatul-reclamant M.P., invocând dispoziţiile art. 52 din Constituţie şi Decizia nr. 45 din 10 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Prin Decizia nr. 2180 din 10 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de M.P. cu privire la Decizia nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut în esenţă că din modul de redactare al art. 322 C. proc. civ., rezultă că revizuirea se poate cere numai pentru una din situaţiile prevăzute la cele opt puncte ale dispoziţiei legale menţionate.
A mai reţinut Înalta Curte, că revizuentul nu şi-a încadrat expres criticile în vreuna dintre situaţiile enumerate de art. 322 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 2180 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, M.P. a formulat o nouă cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 2, 4, 7 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul reia practic motivele din acţiunea introductivă precum şi cele din cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, revizuentul solicită să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 44/1994, completată prin OUG nr. 12/2004, astfel cum acestea au fost stabilite prin sentinţa civilă nr. 110 din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ, drepturi actualizate la zi, ţinându-se cont de modificările şi completările Legii nr. 44/1994, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 303/2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de M.P. este inadmisibilă, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Din economia dispoziţiilor legale care reglementează calea de atac a revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia este condiţionată de împrejurarea ca motivele şi criticile invocate să se încadreze în cele expres şi limitativ prevăzute în art. 322 C. proc. civ.
În speţa de faţă, se constată că revizuentul, pe de o parte, reia argumentele prezentate în cuprinsul primei cereri de revizuire, fără a aduce altele noi, iar pe de altă parte nu şi-a încadrat expres criticile în vreuna dintre situaţiile enumerate de dispoziţiile legale menţionate.
Motivele invocate nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de acelaşi articol, întrucât revizuentul critică, din nou, Decizia nr. 933 din 6 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv soluţia pronunţată de instanţa de recurs pentru aspecte ce ţin de fondul cauzei.
În altă ordine de idei, revizuentul solicită chiar în revizuire acordarea drepturilor astfel cum acestea au fost stabilite prin sentinţa pronunţată, pe fondul cauzei, de Curtea de apel.
În concluzie, Înalta Curte constată că invocarea generică, de către revizuent, a dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., fără indicarea unuia din cele opt motive, determină inadmisibilitatea cererii.
Având în vedere toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.P. împotriva deciziei nr. 2180 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3997/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4361/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
