ICCJ. Decizia nr. 4027/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4027/20 11
Dosar nr. 7384/2/2009
Şedinţa publică de la 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii. Apărările formulate de pârâtă.
Prin acţiunea formulată, reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisariatul General al Gărzii de Mediu şi S.I., reintegrarea pe funcţia deţinută de director al Direcţiei pentru Controlul Poluării şi Habitatelor Naturale, plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01 aprilie 2009 şi până la reintegrarea sa efectivă, plata daunelor morale, în cuantum de 30.000 RON, completarea carnetului de muncă cu menţiunile corespunzătoare şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii îndeplinirii procedurii prealabile şi a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă precum şi excepţia netimbrării capătului trei de cerere, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele motive:
La termenul de judecată din data de 10 martie 2010 pârâtul S.I., prin avocat, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţie ce a fost unită cu fondul cauzei, conform art. 137 alin. (2) C. proc. civ..
Prin încheierea din 10 martie 2010 au fost respinse excepţiile netimbrării capătului trei de cerere şi tardivităţii formulării plângerii prealabile.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 3956 din 15 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.I. şi inadmisibilităţii acţiunii, a respins acţiunea formulată de reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâţii Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu şi S.I., ca neîntemeiată.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că din coroborarea prevederilor art. 99 şi 100 Legea nr. 188/1999 se desprind următoarele concluzii.
1) cele două articole reglementează proceduri, în principiu, distincte;
2) eliberarea din funcţia publică nu se dispune în cazul oricărei reorganizări a autorităţii sau instituţiei publice, ci doar atunci când reorganizarea activităţii acesteia are ca urmare reducerea personalului, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public, conform art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999, republicată.
În cauză, urmare a aplicării H.G. nr. 112/2009, a avut loc reorganizarea, fără reducerea de personal, a aparatului central al pârâtei Garda Naţională de Mediu în mod succesiv, prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 290 din 18 martie 2009 şi Ordinul nr. 337 din 26 martie 2009.
Or, în condiţiile în care funcţia publică de director al Direcţiei pentru Controlul Poluării şi Habitatelor Naturale a fost eliminată, prin ordinele Ministerului Mediului din statul de funcţii al Comisariatului General al pârâtei, iar reclamanta nu a contestat cele două ordine pe calea prezentei acţiunii şi nu a făcut nici o dovadă că ar fi obţinut anularea lor de către instanţa de judecată, este evident că solicitarea acesteia de a fi reintegrată pe funcţia de director al Direcţiei pentru Controlul Poluării şi Habitatelor Naturale, nu mai are fundament având în vedere că această funcţie nu mai există.
Instanţa de fond a apreciat că reclamanta poate ocupa funcţia de director general numai prin concurs, în condiţiile legii, susţinerea în sens contrar fiind nelegală, venind în contradicţie cu prevederile art. 64 din Legea nr. 188/1999, republicată.
4. Recursul formulat de reclamanta C.F. împotriva sentinţei civile nr. 3856 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ..
4.1. Prima instanţă a considerat eronat că cererea dedusă judecăţii are ca obiect „anulare act administrativ”.
Prin acţiune nu s-a solicitat revocarea unui act administrativ, ci s-a contestat schimbarea funcţiei şi salariului fără emiterea unui act administrativ, încălcându-se prevederile art. 100 Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
4.2. Instanţa de fond a considerat în mod greşit că susţinerea conform căreia nu s-a emis un act administrativ de numire pe funcţie de şef serviciu este neîntemeiată.
Utilizarea deciziei nr. 107 din 9 aprilie 2009 ca temei privind schimbarea din funcţie a avut loc cu ocazia formulării întâmpinării depusă la 25 noiembrie 2009.
Din înscrierile făcute în contractul de muncă, funcţia şi salariul recurentei erau schimbate începând cu data de 1 aprilie 2009, în baza deciziei nr. 107 din 9 aprilie 2009.
Decizia nr. 107/2009 a fost comunicată la primul termen de judecată - 25 noiembrie 2009 şi nu face referire la schimbarea din funcţie, decizia are ca obiect aprobarea statului de funcţii pentru întreg personalul din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu şi nu reprezintă decizia de numire în funcţia de şef de serviciu.
În art. 2 al deciziei nr. 107/2009 se precizează că „drepturile salariale ale persoanelor nominalizate în anexă rămân neschimbate”, însă funcţia şi drepturile salariale ale recurentei au fost modificate.
4.3. Prima instanţă face precizări contradictorii în sentinţa pronunţată, afirmând că reclamanta a avut cunoştinţă la data promovării acţiunii de conţinutul deciziei nr. 107/2009, ca ulterior să precizeze că actul administrativ a fost comunicat la primul termen de judecată.
Instanţa de fond nu a reţinut că există o neconcordanţă cronologică între înscrisurile emise de intimată, iar la data de 29 aprilie 2009, data comunicării ofertei de şef serviciu, pârâta efectuase în carnetul de muncă toate modificările schimbării funcţiei şi salariului, astfel încât acordul recurentei a fost solicitat pro causa.
4.4. Instanţa de fond s-a substituit intimatei şi a dat o altă interpretare art. 99 Legea nr. 188/1999, considerând că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cazul organizării Gărzii Naţionale de Mediu în baza H.G. nr. 112/2009, textul fiind aplicabil numai în cazul „reorganizării cu reducere de personal”.
Interpretarea instanţei este contrazisă chiar de intimată, care precizează că a respectat prevederile art. 99 pct. 7 Legea nr. 188/1999.
4.5. Prima instanţă a reţinut în mod greşit că funcţia de şef serviciu oferită cuprinde 50% din atribuţiile ce se regăseau şi în fişa postului de director şi că funcţia corespunde pregătirii profesionale şi activităţilor similare desfiinţate.
În mod greşit s-a reţinut că recurenta a solicitat să fie numită pe funcţia de director general, în realitate aceasta a cerut să fie numită direct pe una dintre funcţiile publice de director general adjunct.
Conform anexei nr. 2 O.G. nr. 6/2007 modificată şi completată, legiuitorul a considerat că funcţia de director este echivalentă cu funcţia de director general adjunct, stabilind aceeaşi indemnizaţie de conducere de 50% din salariul de bază.
Instanţa de fond face confuzie când afirmă că reclamanta poate ocupa funcţia de director general numai prin concurs, deoarece dispoziţiile art. 64 Legea nr. 188/1999 se referă la promovarea în funcţia publică de execuţie de grad superior şi nu la funcţiile publice de conducere.
Judecătorul fondului s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate în şedinţa din data de 10 martie 2010, însă la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 a fost reluată şi judecarea excepţiilor asupra cărora deja se pronunţase.
5. Apărările formulate de intimaţii-pârâţi S.I. şi Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu.
5.1. Întâmpinarea depusă de intimata Garda Naţională de Mediu.
Intimata-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, schimbarea recurentei din funcţie survenind prin reorganizarea instituţiei în temeiul H.G. nr. 112/2009, a Ordinului nr. 290 din 18 martie 2009 şi a Ordinului nr. 337 din 26 martie 2009.
Direcţia pentru Controlul Poluării şi Habitatelor Naturale nu se mai regăseşte în structura organizatorică a H.G. nr. 112/2009, iar prin avizul din 19 martie 2009 emis de Agenţia Naţională a funcţionarilor publici au fost aprobate funcţiile publice corespunzătoare noii organigrame.
În conformitate cu prevederile art. 99 pct. 7 Legea nr. 188/1999, recurenta a avut prioritate pentru ocuparea unei funcţii publice de conducere vacante la nivel inferior.
Funcţia publică de conducere de director general adjunct este o funcţie superioară, conform art. 13 Legea nr. 188/1999 şi se ocupă prin concurs sau examen.
Actul contestat de recurenta-reclamantă din 29 aprilie 2009, iar în data de 14 mai 2009 aceasta şi-a exprimat acordul cu privire la funcţia ce i-a fost oferită.
5.2. Întâmpinarea depusă de intimatul-pârât S.I..
Prin întâmpinare se susţine respingerea recursului ca nefondat.
În mod corect s-a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie „anularea unui act administrativ”, iar instanţa de fond a ţinut seama de toate înscrisurile depuse de reclamantă.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţă competentă să soluţioneze recursul reclamantei.
1. Recursul este nefondat.
1.1. În ceea ce priveşte obiectul acţiunii deduse judecăţii, se observă că judecătorul fondului nu a afirmat în cuprinsul hotărârii pronunţate şi motivate că reclamanta ar fi solicitat „anularea unui act administrativ”.
Dimpotrivă, în sentinţă, rezultă fără dubiu că acţiunea reclamantei a fost calificată ca fiind un „refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri”, act administrativ asimilat actelor administrative unilaterale, conform art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Din petitul cererii de chemare în judecată reiese împrejurarea că reclamanta a solicitat „reintegrarea pe funcţia de director al Direcţiei pentru controlul Poluării şi Habitatelor Natuale”.
Or, prin H.G. nr. 112/2009, Direcţia a fost desfiinţată şi, implicit postul de director, iar reintegrarea reclamantei-recurente pe acest post nu mai este posibilă, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
1.2. Instanţa de fond a apreciat în mod legal şi asupra faptului că reclamanta în ipoteza în care era nemulţumită de oferta făcută de către intimată pentru postul de şef serviciu avea obligaţia să conteste în instanţă actul/ actele administrative emise.
Dreptul de acces la instanţă nu a fost îngrădit, deoarece recurenta-reclamantă, anterior formulării acţiunii, avea cunoştinţă de existenţa H.G. nr. 112/2009, Ordinul nr. 290 din 18 martie 2009, Avizul din 19 martie 2009, Ordinul nr. 337 din 26 martie 2009, acte nominalizate în Comunicarea din 29 aprilie 2009.
Recurenta-reclamantă a încercat pe o cale ocolită, fără a cere în instanţă anularea actelor administrative vătămătoare, repunerea în funcţia de director al Direcţiei pentru controlul Poluării şi Habitatelor Naturale.
1.3. Cu privire la afirmaţia recurentei în sensul că nu i-au fost comunicate actele administrative de numite în funcţia de şef serviciu, în mod corect s-a apreciat că emiterea deciziei nr. 107 din 9 aprilie 2009 este actul de numire, iar reclamanta avea posibilitatea să solicite comunicarea şi să conteste ulterior actul administrativ în instanţa de contencios administrativ.
1.4. Este adevărat că potrivit art. 2 din decizia nr. 107 din 9 aprilie 2009 precizează că „drepturile salariale ale persoanelor nominalizate în anexă rămân neschimbate”, însă aceasta se referă la drepturile salariale şi nu la totalul veniturilor cuvenite, ştiind că sporul de conducere este diferit în raport de funcţia de conducere ocupată (50%, 30%, etc.).
1.5. Recurenta nu a solicitat anularea actului administrativ de numire în funcţia de şef serviciu şi nu a solicitat numirea în funcţia de director general adjunct al Direcţiei pentru controlul poluării ci reintegrarea pe funcţia deţinută anterior.
Această împrejurare face imposibilă analizarea motivelor legate de refuzul de numire pe postul de director general adjunct.
Recurenta nu a solicitat acest post în mod direct, prin cerere adresată intimatei, ci doar s-a arătat nemulţumită după ce a acceptat postul de şef serviciu, de neocuparea postului de director general adjunct.
Judecătorul fondului nu a făcut confuzie între funcţiile de director general şi director general adjunct, ci s-a referit la funcţia de director general cu titlu de exemplu, pentru a sublinia necesitatea ocupării acesteia prin concurs.
1.6. Prin încheierea de şedinţă din 10 martie 2010, Curtea de apel s-a pronunţat asupra excepţiei de netimbrare a acţiunii, asupra excepţiei de tardivitate a formulării plângerii prealabile şi a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.I..
Prin sentinţa recurată, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.I. şi inadmisibilitatea acţiunii.
Motivul de recurs conform căruia la termenul de judecată din 15 septembrie 2010 instanţa s-a pronunţat asupra aceloraşi excepţii deja soluţionate, nu este întrunit.
2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.F. împotriva sentinţei civile nr. 3956 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3381/2009. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4030/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
