ICCJ. Decizia nr. 4030/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4030/2009
Dosar nr. 4585/1/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1701 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate formulată de pârâtul M.A.I., a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor pct. 11, 152, 209, 219 şi 232 din Instrucţiunile M.I. formulată de reclamantul F.V.; a admis, în parte, acţiunea reclamantului; a anulat Ordinul M.A.I. nr. S/II/5195 din 01 octombrie 2995 şi a obligat ministerul să emită un nou ordin de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002; a anulat Decizia de imputare nr. 170007/6 din 04 ianuarie 2006 şi pct. 1 din Hotărârea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor nr. 171424/6 din 01 martie 2006 în ceea ce priveşte imputarea sumei de 27.646 lei (RON); a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului la daune materiale şi morale; a dispus menţinerea suspendării actelor administrative vizate de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.I.R.A.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în mod greşit prima instanţă a considerat că reclamantul, prin promovarea examenului de admitere la I.N.M. s-ar afla în situaţia numirii sale într-o altă funcţie publică în sensul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a invocat nulitatea recursului întrucât persoana care a formulat cererea de recurs nu a făcut dovada calităţii de reprezentant al acestui minister, iar pe fond a menţionat că în mod eronat recurentul consideră că funcţia de auditor de justiţie nu este o funcţie publică.
Prin Decizia nr. 4208 din 20 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă că cererea de recurs formulată de pârâtul M.A.I. a fost semnată de o persoană care nu avea calitatea de a reprezenta ministerul, întrucât nu avea împuternicire specială acordată de ministrul de resort pentru această cauză după cum prevăd dispoziţiile art. 11(1) din OUG nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.I.R.A.
Împotriva hotărârii pronunţate în recurs a formulat cerere de revizuire M.A.I.
În cuprinsul acesteia, revizuentul a criticat soluţia pronunţată de instanţa de recurs, care nu a ţinut cont, la soluţionarea căii de atac de prevederile Instrucţiunilor nr. 1111/2005 privind activitatea de asistenţă juridică în cadrul M.A.I., potrivit cărora directorii generali adjuncţi ai D.G.J. semnează acţiunile în justiţie în numele ministrului.
Revizuentul a apreciat că instanţa de recurs şi-a întemeiat soluţia constatând nelegalitatea Instrucţiunilor nr. 1111/2005, fără ca nelegalitatea acestui act normativ să fie pusă în dezbaterea părţilor, ceea ce înseamnă că s-a pronunţat cu privire la chestiuni care nu s-au cerut.
Prin întâmpinare, intimatul F.V. a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al persoanei care a formulat cererea de revizuire şi excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire în raport cu dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, întrucât instanţa de recurs în mod corect a avut în vedere un act normativ cu forţă juridică superioară Instrucţiunilor nr. 1111/2005 şi anume OUG nr. 30/2007, nefiind aplicabil motivul de revizuire pe care s-a întemeiat cererea revizuentului (art. 322 alin. (2) C. proc. civ.).
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele cererii de revizuire, cu dispoziţiile legale incidente şi cu apărările formulate în cauză, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, având în vedere următoarele motive:
Potrivit prevederilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, printre altele, conform pct. 2, dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Aşadar, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, adică s-a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare sau să fi aplicat alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din situaţii să se fi dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Astfel spus, hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care se admite recursul şi, după caz, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, respectiv se casează în tot sau în parte hotărârea recurată şi se rejudecă, la acelaşi termen de judecată, pricina în fond, urmare casării cu reţinere, precum şi hotărârile prin care instanţele de recurs rejudecă pricina în fond, la un alt termen de judecată decât cel la care a avut loc admiterea recursului şi casează cu reţinere hotărârea recurată.
Prin urmare, nu îndeplinesc condiţia evocării fondului hotărârile prin care recursul a fost anulat ca neregulat introdus sau ca netimbrat, hotărârile prin care s-a constatat nulitatea recursului, cele prin care s-a constatat perimarea recursului, hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul şi s-a casat cu trimitere sau cu reţinere, precum şi hotărârile prin care s-a respins recursul ca nefondat sau ca tardiv formulat.
În cauză, cum prin Decizia nr. 4208 din 20 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3912/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulat recursul declarat de M.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 1701 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este evident că această hotărâre a instanţei de recurs, neevocând fondul, nu poate forma obiect al cererii de revizuire.
În aceste condiţii, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în condiţiile limitativ prevăzute de lege, de strictă interpretare, urmează ca cererea de revizuire să fie respinsă ca inadmisibilă.
Excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire fiind absolută şi dirimantă, înlătură obligaţia instanţei de a examina motivele pe care se întemeiază cererea şi apărările intimatului, un astfel de demers fiind inutil şi inoperant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul M.A.I. prin Direcţia Juridică împotriva Deciziei nr. 4208 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4021/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4041/2009. Contencios → |
|---|
