ICCJ. Decizia nr. 3381/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3381/2009
Dosar nr. 1098/64/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 15/F din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta Z.I. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 1915 din 20 februarie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită reclamantei o nouă decizie, respectiv titlul de despăgubire, cu valoarea reală ce se va stabili în baza şi cu respectarea procedurii legale de evaluare conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că existenţa unei greşeli de calcul a valorii terenului, strecurată în expertiza contabilă întocmită de expertul H.P., care a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 272 din 27 octombrie 2003 emisă de primarul oraşului Covasna, a condus la calculul greşit al sumei stabilită ca despăgubire iniţială şi la emiterea unor titluri de valoare nominală sub valoarea reală a terenului şi, implicit, la convertirea acestor titluri în despăgubire care, sub aspectul cuantumului, este incomparabil mai mică decât valoarea reală a terenului cuvenită proprietarului deposedat abuziv de stat.
S-a mai menţionat că nu poate fi reţinută susţinerea pârâtei, potrivit căreia, întrucât reclamanta nu a atacat dispoziţia de primar nr. 272/2003 nu ar mai putea invoca pe această cale, erori comise în acte ce au stat la baza emiterii acestui act (de exemplu prin expertiză). Aceasta deoarece, pe de o parte, Legea nr. 247/2005 nu prevede o astfel de interdicţie iar, pe de altă parte s-ar ajunge la continuarea abuzului preluării terenului, printr-un alt abuz, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că există o obligaţie a Comisiei Centrale de a reanaliza toate actele privind valoarea despăgubirilor şi de a corecta eventualele greşeli de calcul sau de evaluare, dispunând, dacă este cazul chiar şi o nouă expertiză evaluatoare a bunului imobil. Se arată, în acest sens că, în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005, cât şi de HG nr. 498/2003 privind Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede doar obligaţia Secretariatului Comisiei Centrale de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură [obligaţie prevăzută de art. 16 alin. (4) Titlul VII din Legea nr. 247/2005], atunci când Decizia /dispoziţia de restituire conţine propunerea motivată de acordare a despăgubirilor;
- Comisia nu putea fi obligată la emiterea unei noi decizii, respectiv titlul de despăgubire pe baza procedurii de evaluare prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, această procedură nefiind incidentă, întrucât în speţă măsurile reparatorii au fost acordate sub forma titlurilor de valoare nominală, iar procedura de convertire a acestora în titluri de despăgubire este reglementată de art. 29, Titlul VII din legea menţionată, în sensul că se procedează la actualizarea valorii cuprinse în aceste titluri, în baza indicelui de inflaţie.
Motivele de recurs au fost încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod greşit instanţa de fond a stabilit că autoritatea pârâtă ar avea obligaţia de a verifica şi, eventual, de a reface evaluarea imobilului ce face obiectul dispoziţiei de primar emisă în anul 2003 şi prin care au fost acordare măsuri în echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, până la concurenţa sumei stabilite prin expertiza efectuată la acea dată. Actele normative menţionate în precedent nu conţin o astfel de etapă procedurală, având loc doar o actualizare a titlurilor de valoare nominală, prin aplicarea indicelui de inflaţie pentru perioada de la emiterea acestor titluri (anul 2004), până la emiterea deciziei de către Comisia Centrală (în speţă, anul 2008).
Cu toate acestea, nu poate fi considerat justificat refuzul autorităţii pârâte, conform art. 1 şi art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, de a lua în considerare o greşeală de calcul aritmetic (eroare materială), semnalată de reclamantă şi de însuşi expertul care efectuase expertiza tehnică, eroare ce vatămă dreptul la despăgubiri al petiţionarei – drept prevăzut de însăşi Legea nr. 247/2005, care la rândul său transpune în legislaţia internă prevederile CEDO şi ale protocoalelor adiţionale privind dreptul de proprietate.
De asemenea, Comisia nu poate consacra în activitatea sa, o soluţie administrativă care să conducă la îmbogăţirea fără just temei (în sensul art. 992 C. civ.), a statului, datorită unei greşeli aritmetice existente în documentaţia depusă de petent şi nici nu poate îndruma partea să atace dispoziţia nr. 272/2003 a Primăriei Covasna, dispoziţie ce a rămas definitivă.
Înalta Curte apreciază că, pentru respectarea principiilor de drept enunţate, în mod analog cu rectificarea erorilor materiale din hotărârile judecătoreşti, reglementată de art. 281 C. proc. civ. inclusiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are obligaţia legală de a lua în considerare erorile materiale (greşeli de calcul, de scriere etc.) atunci când îi sunt semnalate şi de a reface actele în raport de noile înscrisuri sau date.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se modificarea parţială a hotărârii atacate, în sensul obligării autorităţii pârâte la analizarea erorii de calcul semnalate de autorul expertizei de evaluare şi emiterea unei decizii privind rezolvarea acestei cereri, cu respingerea capătului de cerere privind o nouă expertizare, la zi, a imobilului pentru care s-au stabilit despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 15/f din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică parţial sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâta să emită reclamantei o nouă decizie cu analizarea erorii de calcul aritmetic semnalate de expertul H.P.I. prin declaraţia din 16 ianuarie 2008.
Respinge capătul de cerere privind o nouă reactualizare a valorii imobilului menţionat în Decizia nr. 1915 din 20 februarie 2008 emisă de pârâtă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3370/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3383/2009. Contencios → |
|---|
