ICCJ. Decizia nr. 413/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 413/2009
Dosar nr. 8565/2/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1828 din 17 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Banca T.R. SA prin lichidator judiciar Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în contradictoriu cu A.N.A.F., obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l obligarea pârâtei de a relua procedura de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare nr. 243 din 18 februarie 2003, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligaţie bugetară în cuantum de 96.679.430 ron, ca o consecinţă a constatării nelegalităţii refuzului acesteia de a dispune repunerea pe rol a contestaţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că potrivit Deciziei nr. 96 din 14 aprilie 2003, organul fiscal a suspendat soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare nr. 243 din 18 februarie 2003, deoarece s-a apreciat că există o legătură cauzală între obligaţiile fiscale contestate de bancă şi stabilirea de către organele de urmărire penală a faptului că documentele financiar-contabile au fost sau nu falsificate, alterate, cu consecinţă denaturării rezultatelor financiare.
Reţine instanţa de fond că această decizie nu a fost modificată sau desfiinţată în condiţiile legii, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 214 C. proCod Fiscal, conform cărora procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Cum plângerea penală nu a fost soluţionată definitiv, nu se poate aprecia că motivul care a determinat suspendarea a încetat; iar împrejurarea că ulterior sesizării organelor de urmărire penală au fost identificate documentele în baza cărora se pot stabili obligaţiile fiscale, nu poate constitui motiv de reluare a procedurii administrative.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Banca T.R. SA, bancă în faliment, prin lichidator Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Recurenta, prin motivele de recurs formulate susţine în esenţă următoarele:
-definitivarea cercetărilor de natură penală nu mai influenţează soluţia ce se va pronunţa în contestaţia administrativ fiscală, deoarece au fost puse la dispoziţia A.N.A.F. documente noi care dovedesc achitareaobligaţiilor fiscale, cu excepţia TVA pentru anul 2001;
-instanţa de fond nu a analizat dacă mai subzistă una din condiţiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal, pentru suspendarea contestaţiei administrative şi anume dacă constatarea respectivei infracţiuni de către organele de cercetare penală are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată de organul fiscal în contestaţie;
-bănuiala existenţei unor fapte de natură penală nu a fost confirmată prin începerea urmăririi penale, cercetările penale fiind începute de mai bine de 5 ani de zile şi totuşi nu au condus la începerea urmăririi penale;
-simplul fapt al sesizării organului de urmărire penală nu înseamnă şi dovedirea existenţei acelor indicii a săvârşirii a unor infracţiuni, determinante în soluţionarea cauzei.
Intimata A.N.A.F. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 96 din 14 aprilie 2003 Direcţia de Soluţionarea a Contestaţiilor din cadrul M.F.P., a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de Banca T.R. SA - bancă în faliment, împotriva Notei de constatare nr. 243 din 18 februarie 2003 prin care s-a stabilit în sarcina societăţii obligaţia de a vira la bugetul de stat suma de 966.794.300.000 lei, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii.
S-a motivat această decizie prin faptul că există o legătură de cauzalitate între obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat de către bancă şi stabilirea de către organul de cercetare penală cu privire la faptul dacă documentele financiar - contabile au fost sau nu falsificate sau alterate, cu consecinţa denaturării veniturilor cheltuielilor şi rezultatelor financiare.
Practic, s-a considerat că există indiciile săvârşirii unor infracţiuni în legătură cu activitatea desfăşurată de bancă şi au fost sesizate organele de urmărire penală pentru a elucida acest aspect.
Deşi această decizie putea fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare, recurenta-reclamantă nu a uzat de această cale de atac, astfel că soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei a rămas definitivă, urmând ca ea să-şi producă efectele, în sensul că procedura administrativă va fi reluată la încetarea motivului pentru care s-a dispus suspendarea, în condiţiile legii, potrivit art. 10 alin. (2) din OUG nr. 13/2001 şi art. 214 alin. (3) teza întâi C. proCod Fiscal
Cum motivul pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei este plângerea înaintată la organul de urmărire penală, este cert că reluarea soluţionării contestaţiei nu se poate face până la soluţionarea definitivă a cauzei penale şi deci în mod corect instanţa de fond a statut că în speţă nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al intimatei-pârâte de reluare a procedurii de soluţionare a contestaţiei.
De fapt, cu Adresa nr. 341384 din 27 iunie 2007, Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F., a comunicat refuzul organului fiscal de a repune pe rol contestaţia băncii cu explicaţia că există o plângere penală, acest răspuns fiind apreciat de recurent ca un refuz nejustificat.
Or, în practica instanţelor de contencios administrativ, s-a stabilit că rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorităţi administrative nu echivalează cu un refuz nejustificat, în măsura în care această rezolvare a avut un temei legal şi întrucât autoritatea administrativă este obligată să răspundă cererii petiţionarului, iar nu să dea acesteia o soluţionarea favorabilă.
Referitor la susţinerile recurentei-reclamante cum că din moment ce lichidatorul a identificat documentele în baza cărora se pot stabilit obligaţiile fiscale, documente pe care le-a pus la dispoziţia intimatei-pârâte, nu s-ar mai justifica menţinerea suspendării soluţionării contestaţiei, constatăm că acestea sunt neîntemeiate.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, acest aspect nu poate constitui un motiv de reluare a procedurii administrative, nefiind prevăzut de lege, aceste împrejurări putând contribui la soluţionarea cauzei penale, care odată definitivată poate conduce la reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei.
Nu în ultimul rând trebuie precizat că şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal (temei al suspendării procedurii soluţionării contestaţiei) s-a pronunţat în sensul că „întâietatea rezolvării acţiunii penale este neîndoielnic justificată şi consacrată ca atare şi de prevederile art. 19 alin. (2) C. proc. pen., scopul suspendării constituindu-l tocmai verificarea existenţei sau nu a infracţiunii cu privire la care instanţa are unele indicii".
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanţa de fond a dat o interpretare corectă textelor de lege incidente cauzei, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică, recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat, cu aplicarea art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Banca T.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 1828 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 412/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 434/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
