ICCJ. Decizia nr. 434/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 434/2009
Dosar nr. 6766/2/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 septembrie 2007, reclamanta C.M.M.S. a chemat în judecată M.F.P., solicitând anularea Deciziei nr. 10 din 8 octombrie 2003 prin care au fost aprobate de către Comisia Centrală Fiscală soluţii referitoare la aplicarea unitară a unor prevederi din Legea nr. 345/2002 privind TVA, decizie publicată în M. Of. nr. 65/26.01.2004.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că Decizia atacată a fost publicată după abrogarea Legii nr. 345/2002 prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2004 a Codului fiscal.
S-a mai arătat că evidenţele contabile pentru anii 2002 şi 2003 ale Biroului de notari publici asociaţi C.&C., sunt deja închise şi că, în orice caz, fiecare notar din cadrul biroului este persoană impozabilă separat, în sensul cerut de Legea nr. 345/2002, plătind numai impozit pe venit, rămânând titular individual de obligaţii fiscale, conform OG nr. 7/2001. În ceea ce priveşte TVA, reclamanta a precizat că Legea nr. 345/2002 nu derogă de la acest principiu, fiind plătitoare de TVA persoana fizică şi persoana juridică, biroul de notari publici neavând această din urmă calitate.
Prin sentinţa civilă nr. 776 din 11 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârât şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta justifică interesul formulării acţiunii, întrucât interpretarea dată prin Decizia contestată unor dispoziţii privind TVA ar putea influenţa contestaţia împotriva deciziei de impunere în legătură cu obligaţiile fiscale suplimentare, aflată în procedură administrativă prin Decizia nr. 45 din 25 februarie 2008 a organelor financiare fiind suspendată contestaţia până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul prezentului litigiu.
Referitor la împrejurarea că la data publicării deciziei atacate Legea nr. 345/2002 era abrogată, instanţa a constatat că nu prezintă relevanţă, întrucât soluţiile propuse prin actul administrativ emis de Comisia Centrală Fiscală se aplică procedurilor în curs.
S-a mai reţinut că modificările pe care le-ar genera aplicarea deciziei nu ar fi de natură a atrage răspunderea civilă sau penală a contribuabililor.
Instanţa a constatat că pct. 2 din decizie este în concordanţă cu art. 1 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 345/2002, care defineşte noţiunea de persoană impozabilă, asocierea notarială putând fi considerată persoană impozabilă dacă desfăşoară activităţi economice în nume propriu, distinct de cele exercitate de fiecare notar în parte.
În situaţia în care unele asociaţii de notari ţin evidenţa onorariilor notarilor pe numele asocierii, este firesc ca persoana impozabilă să fie considerată asocierea, în numele căreia se desfăşoară activitatea notarială, astfel încât plafonul stabilit de Legea nr. 345/2002 să fie depăşit de către asociere, care va fi înregistrată ca plătitor de TVA.
Cât priveşte condiţiile de formă, instanţa a constatat că au fost îndeplinite, Decizia atacată fiind aprobată prin ordin al ministrului şi publicată în Monitorul Oficial.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta C.M.M.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa a interpretat eronat prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 345/2002, reţinând în mod nelegal că activitatea notarială este una economică şi nu un serviciu de interes public, iar asocierile profesionale de notari neputând fi asimilate persoanelor juridice, fiind forme de exercitare a profesiei în care fiecare notar îşi desfăşoară activitatea în mod individual, fiind urmărit fiscal pentru impozitul pe veniturile sale şi nu pe cele ale vreunei asocieri.
Reclamanta a mai arătat că regimul TVA stabilit prin Decizia contestată nu poate fi impus retroactiv, după abrogarea Legii nr. 345/2002, în sarcina asociaţiilor profesionale ale căror membri nu au realizat, individual, venituri peste plafonul legal de TVA, această taxă referindu-se la activitatea fiecărui notar în parte, care rămâne titular de obligaţii fiscale.
S-a mai invocat şi nelegalitatea deciziei care a fost emisă de ministru cu exces de putere, deşi ar fi trebuit să emane de la Comisia Centrală Fiscală şi să fie aprobată de ministru, potrivit prevederilor Ordinului nr. 1581/2003 emis de ministrul finanţelor publice.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul a solicitat respingerea recursului, învederând că Decizia atacată este legală, fiind adoptată de Comisia Centrală Fiscală constituită în baza Ordinului nr. 1581/2003, necesitatea de a fi aprobată prin ordin fiind impusă de-abia prin Codul fiscal, după 1 ianuarie 2004. S-a mai arătat că nu există neconcordanţă între considerentele şi dispozitivul hotărârii, argumentele expuse în cuprinsul sentinţei nefundamentând decât soluţia adoptată de instanţă, de respingere a acţiunii.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la critica adusă privind neîndeplinirea condiţiilor de formă ale Deciziei nr. 10/2003 a Comisiei Centrale Fiscale, Curtea constată că argumentele invocate nu au suport legal.
Astfel, această comisie a fost constituită la nivelul M.F.P. pentru aplicarea unitară a unor prevederi legale în materie fiscală, printre care şi cele privind TVA şi emite decizii care se aprobă de ministrul de resort şi se publică în Monitorul Oficial.
În cauză, prin Ordinul nr. 10 din 8 decembrie 2003, ministrul finanţelor publice a aprobat soluţiile adoptate de Comisia Centrală Fiscală referitoare la aplicarea unitară a prevederilor unor articole din Legea nr. 345/2002 privind TVA, Decizia nr. 10/2003 fiind publicată în M. Of. nr. 65/26.01.2004.
Nici împrejurarea că, la data intrării în vigoare a deciziei contestate, Legea nr. 345/2002 era abrogată prin adoptarea la 1 ianuarie 2004 a Codului fiscal nu constituie un motiv de nelegalitate a actului, soluţiile adoptate aplicându-se situaţiilor anterioare, aflate în curs de soluţionare.
Referitor la fondul litigiului, instanţa a reţinut în mod justificat că soluţiile adoptate de Comisia Centrală Fiscală la pct. 1 şi 2 au interpretat corect prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 345/2002 privind TVA.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, societăţile civile şi cabinetele asociate de notari, chiar dacă nu au personalitate juridică, pot fi persoane impozabile în sensul actului normativ susmenţionat - art. 2 alin. (1) şi (2) - efectuând de o manieră independentă activităţi economice, în această secţiune incluzându-se şi activităţile prestatorilor de servicii şi cele ale profesiunilor libere sau asimilate.
Prin soluţia propusă la art. 2, Decizia contestată face distincţie între activităţile economice desfăşurate de asociaţi în numele asociaţiei respective - situaţie în care se înregistrează ca plătitor de TVA asociaţia - şi cele efectuate de notarul asociat în nume propriu - situaţie în care se înregistrează ca plătitor de TVA asociatul.
Aceste soluţii nu contravin prevederilor Legii nr. 345/2002 şi nu se poate susţine că s-ar ajunge la o plată dublă a taxei pe valoarea adăugată, prin impunerea TVA pentru activitatea desfăşurată de notarii asociaţi într-o societate civilă profesională sau cabinete asociate.
Aşadar, soluţia adoptată de Comisia Centrală Fiscală prin Decizia nr. 10/2003 de a fi înregistrată ca plătitor de TVA asociaţia se aplică exclusiv facturilor fiscale pentru prestările efectuate, emise în numele asociaţiei, nu şi în cazul activităţilor economice desfăşurate în nume individual de asociat, situaţie în care acesta este persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA.
În consecinţă, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M.M.S. împotriva sentinţei civile nr. 776 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 435/2009. Contencios → |
|---|
