ICCJ. Decizia nr. 4257/2009. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 noiembrie 2008, reclamanta C.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba-Iulia să se dispună anularea actului administrativ privind înregistrarea cauzei penale nr. 5.119/221/2006 la secția pentru cauze cu minori și familie.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că actul administrativ contestat este nelegal, întrucât inculpatul este major și competența de soluționare a cauzei nu revine secției specializate la care a fost înregistrat dosarul.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă prin sentința nr. 11/F/CA din 13 ianuarie 2009, cu motivarea că repartizarea cauzelor reprezintă o componentă a activității de judecată a instanțelor, care se realizează în sistem aleatoriu computerizat conform Hotărârii nr. 387/2005 a C.S.M. și nu reprezintă un act administrativ, în sensul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii și pe fond, admiterea acțiunii formulate.
Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond pentru admiterea unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților și pentru greșita interpretare a legii, motivând că documentele întocmite în activitatea premergătoare ședinței de judecată au caracter administrativ și pot fi contestate în condițiile Legii nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat excepția de procedură privind inadmisibilitatea acțiunii cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului de apărare al recurentei-reclamante, astfel că se dovedește a fi nefondată prima critică formulată în recurs.
Din actele dosarului rezultă că excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată prin întâmpinarea depusă de Curtea de Apel Alba -Iulia la termenul din 9 decembrie 2008 și comunicată recurentei-reclamante, așa după cum s-a consemnat în încheierea de la această dată.
Instanța de fond a acordat un nou termen, la 13 ianuarie 2009, pentru ca recurenta-reclamantă să ia cunoștință de excepția invocată și să formuleze apărări și în consecință, soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă a fost legal pronunțată după dezbaterea contradictorie asupra excepției din întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă.
Critica formulată pe fondul cauzei este de asemenea nefondată, întrucât înregistrarea și repartizarea cauzelor sau a căilor de atac în instanță nu constituie acte administrative în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Modul de repartizare a cauzelor este reglementat de Hotărârea nr. 387/2005 a C.S.M. și reprezintă o componentă a activității de judecată a instanțelor.
Din acest motiv, instanța de fond a constatat corect că este inadmisibilă acțiunea formulată de recurenta-reclamantă și că, orice nemulțumire legată de repartizarea cauzelor pe secții poate fi soluționată numai în cadrul procedurilor judiciare prevăzute de lege.
în consecință, hotărârea pronunțată de instanța de fond era legală și temeinică și nefiind motive de casare sau de modificare a acesteia, înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4256/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4228/2009. Contencios → |
|---|
