ICCJ. Decizia nr. 4464/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4464/2009
Dosar nr. 709/54/2008
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 martie 2008 şi precizată la data de 3 iunie 2008, reclamantul R.G. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilităţi Publice pentru a se dispune anularea Ordinului nr. 233/2004 emis de cea de-a doua pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în Normele Biroului Român de Metrologie Legală în H.G. nr. 400/2003, în Legea liberei concurenţe şi în H.G. nr. 373/2002, vătămând dreptul său la calcularea legală a cheltuielilor de încălzire a locuinţei pe baza costurilor determinate cu mijloace de măsură supuse controlului metrologic.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 99 din 19 martie 2009, prin care a respins acţiunea formulată împotriva Guvernului României pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a respins ca nefondată acţiunea formulată împotriva Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală.
Instanţa de fond a reţinut că pârâtul Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă, deoarece executivul nu are competenţe efective în cauza dedusă judecăţii şi acestea revin autorităţilor abilitate, cu atribuţii în domeniul reglementat de normele de specialitate.
Pe fondul cauzei, s-a constatat legalitatea Ordinului nr. 233/2004 pentru aprobarea unor reglementări privind contorizarea consumatorilor racordaţi la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termică emis de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilităţi Publice, cu motivarea că au fost respectate prevederile Legii nr. 326/2001, ale Ordonanţei Guvernului nr. 73/2002, ale Legii nr. 114/1996, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.275/2000, ale Ordonanţei Guvernului nr. 85/2001, ale Hotărârii Guvernului nr. 400/2003, ale Hotărârii Guvernului nr. 933/2004 şi ale Ordinului nr. 29/N/1993 pentru aprobarea Normativului cadru privind contorizarea apei şi a energiei termice la populaţie, instituţii publice şi agenţi economici.
Motivul de nelegalitate invocat de reclamant pentru faptul că repartitoarele de căldură pe care cetăţenii sunt obligaţi să le monteze pentru măsurarea şi facturarea energiei termice nu se supun controlului metrologic legal a fost respins, reţinându-se că sunt supuse acestui control numai mijloacele de măsurare de lucru destinate să realizeze măsurile de interes public prevăzute de art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie.
Instanţa de fond a respins şi susţinerea reclamantului privind încălcarea dispoziţiilor art. 42 şi art. 53 din Hotărârea Guvernului nr. 400/2003, considerând că acestea au fost respectate de autoritatea pârâtă la emiterea ordinului contestat. În acest sens, s-a reţinut că, prin reglementarea adoptată au fost aplicate dispoziţiile art. 29 ale Legii nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, potrivit cărora, în cazul consumatorilor dintr-un condominiu, alimentaţi printr-un branşament termic comun, sunt obligatorii montarea de către proprietari a repartitoarelor de costuri şi stabilirea unei metodologii de repartizare a costurilor, aprobată în adunarea generală a asociaţiei de proprietari, în baza metodologiei cadru elaborate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilităţi Publice.
Susţinerea din acţiune privind încălcarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 373/2002 a fost respinsă, cu motivarea că acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr. 51/2006, care a prevăzut şi competenţa Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilităţi Publice de a elabora şi aproba prin Ordin al Preşedintelui, norme tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobile de tip condominiu, în cazul sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum.
Instanţa de fond a respins şi motivul de nelegalitate vizând încălcarea liberei concurenţe, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (6) lit. a) şi b) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor publice comunitare de utilităţi publice, în cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilităţi în vederea contractării şi facturării individuale se realizează, în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat, fie prin contoare individuale, fie cu ajutorul repartitoarelor de costuri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, este lipsită de temei legal, fiind pronunţată cu interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii şi a probelor administrate, precum şi cu aplicarea greşită a legii.
Concluzia instanţei de fond că sunt supuse controlului metrologic legal numai mijloacele de măsură destinate să realizeze măsurile de interes public a fost criticată de recurent, arătându-se că este de interes public ca orice mijloc de măsură utilizat în determinarea costurilor pe care trebuie să le achite cetăţenii pentru energia termică să fie supus controlului metrologic legal.
Cu privire la faptul că repartitoarele nu sunt cuprinse în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, recurentul a susţinut că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere că Guvernul României şi Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilităţi Publice au obligaţia de a face trimitere în documentele întocmite numai la măsurătorile realizate cu mijloacele de măsură legală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat întemeiat conformitatea Ordinului nr. 233/2004 cu dispoziţiile art. 15 din O.G. nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că se supun controlului metrologic legal mijloacele de măsurare de lucru destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute la art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege şi care sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, aprobată prin Ordinul nr. 27/2004 al Biroului Român de Metrologie Legală.
Cum repartitoarele de costuri pentru repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu nu sunt prevăzute în această listă oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal aprobată în baza dispoziţiilor legale susmenţionate, recurentul a susţinut fără temei nelegalitatea Ordinului nr. 233/2004, deoarece acest act administrativ normativ nu poate modifica sau completa reglementarea cuprinsă în acte normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune.
Din acest motiv, referirea din primul motiv de recurs la interesul public pentru determinarea corectă a costurilor cu energia termică nu prezintă relevanţă în prezenta cauză, întrucât domeniile de interes public pentru care este obligatorie realizarea de măsurări cu mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal au fost prevăzute alte acte normative şi nu au constituit obiectul reglementării cuprinse în ordinul dedus judecăţii.
Pentru aceleaşi considerente, se dovedeşte a fi nefondată şi susţinerea recurentului privind obligaţia intimaţilor-pârâţi de a completa această listă, cu atât mai mult cu cât s-a constatat că intimatul-pârât Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Publice Comunitare de Utilităţi Publice nu are competenţă de reglementare în privinţa mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.
Competenţa de reglementare a acestei autorităţi intimate a fost recunoscută prin dispoziţiile art. 14 lit. h) din Legea nr. 325/2006 numai pentru elaborarea şi aprobarea normelor tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, fără a se impune examinarea celorlalte critici din recurs, prin care au fost reproduse motivele de recurs prevăzute în art. 304 C. proc. civ., fără dezvoltarea lor cu argumente de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la motivarea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva sentinţei nr. 99 din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4421/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4560/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
