ICCJ. Decizia nr. 4656/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4656/2009
Dosar nr. 154/119/2006
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 20/F din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta Biserica Creştină A.Z.Ş. - Conferinţa Transilvania de Sud, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au aparţinut cultelor Religioase din România, SC T.AO. SA Sfântu Gheorghe şi Statul Român prin Municipiul Sfântu Gheorghe reprezentat prin Primar şi a dispus rectificarea cărţii funciare nr. AA a localităţii Sfântu Gheorghe în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC T.A.O. SA Sfântu Gheorghe asupra terenului nr. top RR în suprafaţă de 160 m.p. şi reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
Totodată, s-a dispus anularea deciziei nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au aparţinut Cultelor Religioase din România, precum şi restituirea în natură către reclamantă a imobilului-teren în suprafaţă de 160 m.p., identificat, cu titlul de retrocedare în baza O.U.G. nr. 94/2000 republicată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că din probatoriile administrate în cauză, inclusiv expertiza judiciară topografică, a rezultat că parcela cu nr. top RR de 160 m.p. suprafaţă teren înscrisă în C.F. nr. AA Sf. Gheorghe, a fost intabulată fără titlu în favoarea pârâtei SC T.A.O. SA, astfel încât potrivit art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 înscrierea astfel efectuată nu este valabilă.
Reţine instanţa de fond, că în realitate acest imobil aparţine Statului Român prin Municipiul Sfântu Gheorghe în urma preluării abuzive de la cultul religios reclamant, împrejurare care permite potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, restituirea în natură a imobilului, în prezent acest teren fiind liber, folosit ocazional ca parcare.
Pentru o reparare integrală a pagubei cauzate, corelativ cererii de anulare a actului administrativ vătămător reprezentat de decizia nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâtă, mai reţine instanţa de fond, este admisibilă cererea reclamantei în sensul rectificării CF nr. AA Sf. Gheorghe în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei şi reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român şi pe cale de consecinţă intabularea dreptului de proprietate al reclamantei, situaţie în care este justificată cererea acesteia de restituire în natură a imobilului, potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta SC T.A.O. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare sau modificare a hotărârii atacate prevăzute de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - „când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti”, art. 304 pct. 6 C. proc. civ. - „când instanţa a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă susţine în esenţă că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, fiind încălcat dreptul său de proprietate reprezentat prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate, certificat a cărei veridicitate nu a fost pusă niciodată la îndoială, valabilitatea sa nefiind contestată.
Mai susţine recurenta că soluţia instanţei de fond este criticabilă şi sub aspectul faptului că instanţa a dat câştig de cauză reclamantei, cu toate că din probele administrate nu a rezultat cu certitudine calitatea sa de succesoare în drepturi a Cultului A., nefiind dovedită astfel calitatea sa de persoană îndreptăţită a solicita anularea deciziei susmenţionate.
S-a solicitat admiterea recursului şi în principal casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
Au formulat întâmpinări, intimata-reclamantă Biserica Creştină A.Z.Ş. - Conferinţa Transilvania de Sud şi intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, având în vedere şi prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Rezultă, din textul de lege enunţat, că obiectul acţiunii în contencios administrativ poate fi anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate.
Astfel spus în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.
În speţă, obiectul acţiunii în contencios administrativ formulat de reclamanta Biserica Creştină A.Z.Ş. - Conferinţa Transilvania Sud - Târgu Mureş, îl constituie anularea deciziei nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului înscris în C.F. nr. AA Sfântu Gheorghe, sub nr. top RR în suprafaţă de 160 m.p., reclamanta considerând că este îndreptăţită la restituirea în natură a acestui imobil, decizie care întruneşte elementele constitutive ale unui act administrativ în înţelesul Legii contenciosului administrativ, fiind sesizată astfel instanţa competentă - cea de contencios administrativ.
În condiţiile în care pe parcursul judecăţii, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând şi rectificarea CF nr. AA Sfântu Gheorghe în sensul radierii dreptului de proprietate al SC T.A.O. SA pentru parcela cu nr. top RR în suprafaţă de 160 m.p. şi reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, respectiv intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat şi care face obiectul deciziei atacate în contencios administrativ, procedura ce trebuie urmată pentru a putea opera restituirea în natură a imobilului, instanţa era datoarea să dispună disjungerea cauzei şi să trimită spre soluţionare la instanţa competentă din punct de vedere material şi anume instanţa de drept civil, cu privire la acest capăt de acţiune.
Art. 17 C. proc. civ., privind prorogarea de competenţă, invocat de instanţa de fond, nu este aplicabil în speţă, deoarece prorogarea de competenţă nu poate avea loc împotriva regulilor imperative de competenţă.
Instanţa de contencios administrativ nu se poate pronunţa asupra unor aspecte ce ţin de rectificarea cărţii funciare, radierea unui drept de proprietate şi reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, respectiv intabularea acestui drept de proprietate asupra imobilului în litigiu - suprafaţa de 160 m.p., decât cu încălcarea regulilor de competenţă, în materia contenciosului administrativ aceste reguli fiind stricte.
Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, situaţiile în care se poate cere rectificarea cărţii funciare sunt limitativ prevăzute de lege, iar acestea nu pot fi verificate şi aplicate speţei de faţă, decât în urma unei analize concrete făcută numai de instanţa de drept comun, cu atât mai mult cu cât prin întâmpinările depuse recurenta-pârâtă a precizat că acest teren este în proprietatea sa, fiind inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M nr. X şi anexa la acesta, certificat ce este în vigoare nefiind contestat în instanţă.
Este cert că în speţă, numai după lămurirea aspectelor legate de înscrierea în cartea funciară, în funcţie de stabilirea caracterului legal sau nelegal al acestora determinându-se şi adevăratul proprietar al imobilului, instanţa de contencios administrativ poate face şi o analiză corectă a legalităţii actului administrativ contestat şi reprezentat de decizia nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au aparţinut Cultelor Religioase din România.
În consecinţă, se impune admiterea recursului declarat de pârâta SC T.A.O. SA şi casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în speţă operând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., unul din capetele de acţiune fiind soluţionat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Cu ocazia rejudecării cauzei, în limitele strict stabilite de lege privind competenţa în cauzele de contencios administrativ, instanţa de fond urmează să analizeze toate celelalte critici aduse, prin motivele de recurs şi care sunt de fapt apărări de fond referitoare la calitatea de proprietate al imobilului a reclamantei şi deci de persoană îndreptăţită a solicita restituirea în natură ca şi continuator al persoanei juridice titulare de la care s-a preluat iniţial imobilul de către stat, evident administrându-se orice alte probe pe care le va socoti necesare pentru soluţionarea legală şi temeinică a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T.A.O. SA Covasna împotriva sentinţei civile nr. 20/F din 27 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4635/2009. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 4666/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
