ICCJ. Decizia nr. 4766/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4766/2009
Dosar nr. 554/1/2009
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3121 din 13 noiembrie a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de A.N.F.P. şi a fost respins capătul de cerere având ca obiect anularea avizului nr. 1023541 din 23 mai 2007 emis de A.N.F.P. ca inadmisibil.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de A.N.F.P. şi a fost respinsă acţiunea modificată, completată şi precizată cu privire la celelalte capete de cerere, acţiune formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu A.N.F.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Prin sentinţa arătată, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a pârâtului M.C.T.I. ca neîntemeiată şi a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretarului General al M.C.T.I. – A.C.M.
Instanţa a respins şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect Ordinul nr. 291 din 24 mai 2007 emis de M.C.T.I.
Au fost respinse capetele de cerere privind Ordinul nr. 257/2007 şi nr. 258/2007 emis de M.C.T.I. ca inadmisibile, pentru lipsa procedurii prealabile, şi a fost admisă în parte acţiunea modificată, completată şi precizată formulată de reclamant în contradictoriu cu M.C.T.I. şi Secretarul General al M.C.T.I. – A.C.M. în sensul că a fost anulat în parte Ordinul nr. 291 din 24 mai 2007 emis de pârât în ceea ce priveşte dispoziţia de eliberare din funcţia de şef serviciu antifraudă şi securitate a reclamantului P.I.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Ordinului atacat şi au fost obligaţi în solidar pârâţii la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu diferenţele salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care a fost lipsit de la data emiterii ordinului nr. 291/2007 şi până la rămânerea irevocabilă a sentinţei.
De asemenea, instanţa a obligat în solidar pârâţii la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă acţiunea modificată, completată şi precizată referitor la celelalte capete de cerere şi s-a constatat nulitatea cererii de chemare în garanţie a Guvernului României, cerere formulată de reclamant.
2. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţei
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că avizul nr. 1023541 din 23 mai 2007 emis de A.N.F.P. nu întruneşte cerinţele unui act administrativ, întrucât nu produce prin el însuşi efecte juridice, astfel încât nu este susceptibil de a fi atacat pe calea contenciosului administrativ, excepţia de inadmisibilitate fiind considerată ca întemeiată.
Instanţa de fond a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.F.P. şi a constatat că este întemeiată, întrucât această parte nu are calitatea de emitent al ordinelor contestate şi, de altfel, nu există nici un raport juridic între reclamant şi A.N.F.P.
Analizând excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al M.C.T.I., Curtea a reţinut că această instituţie a fost reprezentată legal de avocat, cu împuternicire avocaţială existentă la dosar, astfel încât a respins excepţia invocată ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.C.M. – Secretar General al M.C.T.I., instanţa a reţinut că legitimarea procesuală pasivă a pârâtului este justificată atât de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât şi de faptul că pârâtul a contribuit la emiterea ordinului atacat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, astfel încât excepţia invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, pentru lipsa plângerii prealabile, instanţa a reţinut că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă în ceea ce priveşte Ordinul nr. 291/2007, văzând înscrisurile de la dosar, şi a constatat că pentru capetele de cerere privind Ordinul nr. 257/2007 şi Ordinul nr. 258/2007, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de lege, astfel, încât a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii privitoare la aceste două acte.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost modificată, completată şi precizată, sub aspectul capetelor de cerere neanalizate pe baza excepţiilor invocate, instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 291 din 24 mai 2007 emis de M.C.T.I. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de Şef Serviciu Antifraudă şi securitate la D.G.T.I. şi Programe Europene în domeniul IT şi numirea în funcţia de consilier superior, treapta I de salarizare la Serviciul e-Guvernare din cadrul D.G.T.I. şi Programe Europene în domeniul IT începând cu data de 23 mai 2007.
Desfiinţarea Serviciului Antifraudă şi Securitate IT şi trecerea posturilor din cadrul acestuia la Serviciul e-Guvernare a fost consecinţa reorganizării M.C.T.I., dispusă prin HG nr. 165/2007 pentru modificarea HGnr. 744/2003 privind organizarea şi funcţionarea M.C.T.I.
Instanţa a reţinut că reorganizarea a fost justificată de preluarea atribuţiilor în domeniul semnăturii electronice, comerţului electronic şi activităţii electronice notariale de către Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, conform HGnr. 415 din 4 mai 2007.
Prin Ordinul nr. 257 din 23 mai 2007, emis de M.C.T.I. s-a dispus, în temeiul HG nr. 744/2003, cu modificările şi completările ulterioare, art. 90 din Legea nr. 188/1999 republicată şi cu avizul nr. 1023541 din 23 mai 2007 emis de A.N.F.P., modificarea organigramei M.C.T.I. conform anexei nr. 1 şi anexei nr. 2, iar în noua structură a instituţiei nu mai figurează Serviciul Antifraudă şi Securitate IT.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a constatat că reorganizarea M.C.T.I. a avut o cauză reală şi serioasă, fiind justificată legal, şi a constatat că reorganizarea a fost efectivă, întrucât Serviciul Antifraudă şi Securitate IT nu se mai regăseşte în organizarea M.C.T.I.
Instanţa de fond, văzând dispoziţiile legale în temeiul cărora a avut loc reorganizarea pârâtului şi constatând legală măsura de reducere a postului deţinut de reclamant, a examinat respectarea de către autoritatea pârâtă a principiilor care stau la baza exercitării funcţiei publice, precum şi a dispoziţiilor legale privind drepturile funcţionarului public şi a constatat că ordinul de trecere al reclamantului dintr-o funcţie publică de conducere într-o funcţie publică de execuţie nu i-a fost comunicat nici cu ocazia soluţionării plângerii prealabile şi nici ulterior sesizării instanţei.
Instanţa a constatat că starea de incertitudine prelungită cu privire la raporturile sale de serviciu a fost întreţinută şi de menţionarea eronată a denumirii serviciului în care îşi desfăşoară activitatea pe extrasul de pe statul de plată comunicat lunar, la mai bine de un an de la momentul desfiinţării Serviciului Antifraudă şi Securitate IT.
Astfel, instanţa a constatat că autoritatea pârâtă a încălcat nu numai dreptul reclamantului la opinie şi informare, dar şi principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice, respectiv principiul legalităţii şi transparenţei.
De asemenea, instanţa a reţinut că ordinul contestat a fost emis la 24 mai 2007, iar modificarea raporturilor de serviciu s-a dispus începând cu data de 23 mai 2007, cu încălcarea principiului neretroactivităţii. Văzând dezlegarea dată acestui capăt de cerere, instanţa a apreciat întemeiată şi cererea de acordare a daunelor materiale şi morale cauzate reclamantului, motiv pentru care a admis-o în limitele arătate.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind refacerea înscrisurilor din carnetul de muncă, instanţa l-a găsit neîntemeiat întrucât nu a fost reţinut un refuz nejustificat de soluţionare a cererii de rectificare.
De asemenea, cu privire la anularea deciziei de retragere a certificatului de securitate pentru acces la informaţii clasificate, instanţa a respins-o întrucât nu au fost probate susţinerile reclamantului, obligaţie ce-i revenea conform dispoziţiilor legale.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie, instanţa a constatat că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, întrucât obiectul cererii formulate nu este posibil, determinat sau determinabil, situaţie care a determinat constatarea nulităţii cererii de chemare în garanţie.
3. Recursurile declarate împotriva sentinţei
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul P.I., cât şi pârâţii M.C.S.I. şi A.C.M.
3.1. Recursul reclamantului
Recurentul - reclamant a arătat că nevoia promovării recursului rezidă în nevoia de a asigura punerea în executare efectivă şi cu celeritate a sentinţei, sens în care a solicitat instanţei de recurs să dispună identificarea recurentului-pârât A.C.M. prin indicarea adresei de domiciliu.
3.2.Recursul pârâţilor M.C.S.I. şi A.C.M.
Recurenţii – pârâţi M.C.T.I. (devenit ulterior M.C.S.I.) şi Secretarul General al M.C.T.I., A.C.M., au criticat sentinţa în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile în ceea ce priveşte anularea Ordinului nr. 291 din 24 mai 2007, al respingerii acţiunii îndreptate împotriva pârâtului A.C.M. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi, pe fondul cauzei, al respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În esenţă, recurenţii-pârâţi au formulat următoarele critici:
3.2.1. Încălcarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că anterior sesizării instanţei, reclamantul nu a solicitat autorităţii emitente, aşa cum impunea textul legal menţionat, revocarea ordinului de eliberare din funcţia publică deţinută anterior şi de numire într-o altă funcţie, ci doar „reanalizarea oportunităţii desfiinţării postului".
3.2.2. Încălcarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Secretarul General al M.C.T.I. – A.C.M., în sensul că această persoană nu putea fi chemată în judecată în nume propriu pentru că nu a emis şi nici nu a contribuit la elaborarea actului a cărui anulare o solicită reclamantul, avizarea ordinului, în virtutea atribuţiilor funcţiei de secretar general al ministerului, având o semnificaţie juridică distinctă faţă de operaţiunea de elaborare.
3.2.3. Invocarea unor considerente în vădită contradicţie cu soluţia dispusă, în sensul că, deşi reţine în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, constând în desfiinţarea Serviciului Antifraudă şi Securitate IT în urma reorganizării M.C.T.I., dispusă prin HG nr. 165/2007, justificată de preluarea atribuţiilor în domeniul semnăturii electronice, comerţului electronic şi activităţii electronice, comerţului electronic şi activităţii electronice notariale de către A.N.R.C.T.I. (actuala A.N.C.), şi totodată constată că reorganizarea M.C.T.I. a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă, iar reducerea postului intimatului este legală (fila 11 din hotărâre), Curtea dispune anularea în parte a Ordinului nr. 291 din 24 mai 2007 „în ceea ce priveşte dispoziţia de eliberare a reclamantului din funcţia de şef serviciu antifraudă şi securitate IT". Or, soluţia pronunţată echivalează cu menţinerea reclamantului pe un post care nu mai exista, ba mai mult, pe un post pe care chiar instanţa de fond l-a apreciat ca fiind în mod legal redus.
Recurenţi-pârâţi au subsumat acestei critici şi argumentul potrivit căruia instanţa de fond a reţinut o pretinsă încălcare a obligaţiei de informare cu privire la eliberarea intimatului din funcţia de şef serviciu antifraudă şi securitate IT, deşi din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că necomunicarea ordinului s-a datorat conduitei culpabile a intimatului însuşi. În realitate, partea a avut cunoştinţă de conţinutul Ordinului nr. 291/2007, iar probatoriul administrat infirmă susţinerile privind starea de incertitudine în care s-ar fi aflat şi existenţa vreunei vătămări generate de menţionarea datei de 23 mai 2007, în loc de 24 mai 2007, ca dată a eliberării din funcţie.
3.2.4. Admiterea greşită a capătului de cerere privind plata de daune materiale şi morale, în condiţiile în care partea nu a făcut dovada unui prejudiciu, iar măsura eliberării din funcţie nu a fost dispusă cu titlu de sancţiune, ci a constituit un efect al reorganizării instituţiei publice.
4.Apărările şi susţinerile părţilor
Toate părţile au depus întâmpinări la dosarul de recurs, după cum urmează:
4.1. Recurentul - reclamant P.I. a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâţilor, invocând excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al M.C.S.I. şi neregularitatea înregistrării dosarului cu un alt număr decât cel unic repartizat iniţial. A solicitat, totodată, respingerea recursului ca nefondat făcând o expunere amplă şi detaliată a istoricului cauzei şi arătând că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare adecvată a prevederilor legale în materie.
4.2. Intimata-pârâtă A.N.F.P. a formulat întâmpinare faţă de recursul reclamantului arătând că recurentul-reclamant nu a criticat sentinţa în ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea avizului nr. 1023541/2007 şi admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de celelalte capete de cerere.
A.N.F.P. a invocat din nou excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, dar în condiţiile în care sentinţa nu a fost recurată sub acest aspect reanalizarea excepţiei în faza procesuală a recursului este de prisos.
4.3. Recurenţii-pârâţi M.C.S.I. şi Secretarul General al M.C.T.I. – A.C.M. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului reclamantului, cu motivarea că potrivit art. 316, coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în recurs nu se pot face cereri noi.
4.4. Ulterior, prin note scrise depuse la dosar (filele 88 – 100) recurentul-reclamant a invocat în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate a Ordinelor nr. 257 şi 258 din 23 mai 2007 ale M.C.T.I., cu motivarea că aceste ordine contravin actele normative în aplicarea cărora au fost emise, în ceea ce priveşte condiţiile prealabile de emitere, oportunitatea lor şi exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere.
A invocat, de asemenea, inexistenţa celor două ordine ca urmare a nepublicării lor în M. Of., potrivit art. 108 alin. (4) din Constituţia României.
Prin încheierea din data de 25 septembrie 2009, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu excepţia de nelegalitate invocată, reţinând că actele administrative vizate de excepţie formează şi obiectul acţiunii principale deduse judecăţii pe cale directă, potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
4.5. În şedinţa publică din data de 23 octombrie 2009, recurenţii-pârâţi, prin reprezentant, au invocat excepţia nulităţii recursului reclamantului, cu motivarea că prin cererea de recurs formulată în termenul legal nu au fost indicate motive de nelegalitate a sentinţei, iar criticile formulate ulterior prin cererile şi notele scrise depuse la dosarul de recurs sunt tardive.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
1.Recursul reclamantului
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului declarat de reclamant.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Verificând conţinutul cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde critici propriu-zise la adresa hotărârii curţii de apel, conform art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ. Dimpotrivă, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a reţinut corect şi în temeiul legii toate aspectele invocate, susţinute de probe solide, şi s-a pronunţat motivat cu privire la toate capetele de cerere şi toate excepţiile ridicate.
Obligarea „la identificarea numitului A.C.M. cu adresa de domiciliu "în vederea punerii în executare a sentinţei nu constituie un motiv de modificare sau de casare a hotărârii atacate, iar cereri noi nu pot fi formulate în calea de atac- potrivit art. 294, corelat cu art. 316 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte va constata nulitatea recursului reclamantului, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
2. Recursul pârâţilor M.C.S.I. şi Secretarul General al M.C.S.I. – A.C.M.
În ceea ce priveşte regularitatea exercitării şi înregistrării recursului pârâţilor în raport cu susţinerile din întâmpinarea recurentului- reclamant, Înalta Curte constată că reprezentarea părţilor s-a făcut prin avocat cu împuternicire întocmită potrivit legii avocaţilor, aşa cum prevede art. 68 alin. (1) C. proc. civ.
Acest text nu face distincţie între autorităţile sau instituţiile publice şi celelalte subiecte de drept, iar aplicarea lui nu este înlăturată de prevederile Legii nr. 514/2003 privind profesia de consilier juridic.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul pârâţilor este fondat numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate reclamantului, toate celelalte critici urmând a fi înlăturate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
2.1. Actul administrativ pe care instanţa de fond l-a anulat în parte, considerându-l nelegal şi vătămător pentru reclamant, este Ordinul nr. 291 din 24 mai 2007, prin care s-a dispus eliberarea acestuia din funcţia de şef serviciu antifraudă şi securitate şi numirea într-o funcţie de execuţie.
Rezolvarea dată de instanţa de fond excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile cu privire la ordinul menţionat reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care nu impun anumite condiţii de formă sau de conţinut pentru plângerea adresată autorităţii emitente. Textul legal menţionat nu poate fi interpretat literal, restrictiv, în sensul că procedura prealabilă este considerată îndeplinită numai dacă se solicită expres „revocarea, în tot sau în parte", a actului administrativ, esenţial fiind ca demersul persoanei care se consideră vătămată să exprime intenţia de a solicita reanalizarea actului vătămător şi, totodată, să ofere autorităţii emitente posibilitatea de a efectua această analiză, anterior sesizării instanţei.
În cauză, condiţia impusă de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinită prin cererile înregistrate cu nr. 1051 din 9 august 2007 şi nr. 1147 din 12 septembrie 2007, prin care partea a solicitat analizarea oportunităţii desfiinţării postului său de şef serviciu şi reanalizarea modificării raportului de serviciu, apreciind că acesta s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999, prin exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.C.M., Secretarul General al M.C.T.I., a primit, de asemenea, o dezlegare corectă, în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care conferă legitimare procesual-pasivă „persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului".
Secretarul general al ministerului, care a avizat ordinul în litigiu, se încadrează în ipoteza normei juridice enunţate, pentru că avizarea este o operaţiune administrativă efectuată în cadrul procedurii de emitere a actului administrativ.
2.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este şi el neîntemeiat, pentru că în sentinţa atacată sunt menţionate în mod logic şi clar motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, împrejurările reţinute fiind de natură să fundamenteze soluţia de anulare parţială a ordinului nr. 291/2007 şi de instituire a unor măsuri menite să asigure înlăturarea consecinţelor vătămătoare ale acestuia.
Este real că eliberarea reclamantului din funcţia de conducere a fost dispusă în contextul mai larg al reorganizării autorităţii, în baza HGnr. 165/2007 şi al actelor administrativ-normative subsecvente, dar în condiţiile în care modificarea raportului de serviciu a avut loc la numai 20 de zile după ocuparea funcţiei respective prin concurs, fără o informare adecvată a persoanei în cauză, conform art. 28 din Legea nr. 188/1999 instanţa de fond a reţinut corect nelegalitatea ordinului constând în încălcarea principiilor legalităţii şi transparenţei, statuate de dispoziţiile art. 3 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999.
Dreptul de apreciere de care dispun autorităţile publice nu poate fi exercitat abuziv, arbitrar, cu ignorarea cerinţei asigurării unui echilibru rezonabil între interesul public pe care acestea sunt chemate să îl îndeplinească şi interesele legitime private ori drepturile subiective ce pot fi lezate prin actele administrative emise, în caz contrar conduita autorităţii înscriindu-se în noţiunea de exces de putere, definită în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Aplicarea sancţiunii juridice a nulităţii parţiale a ordinului nr. 291/2007 a fost întemeiată pe motive de nelegalitate anterioare şi concomitente emiterii acestuia, împrejurările ulterioare legate de comunicarea actului fiind reţinute de instanţă numai ca un argument suplimentar care ilustrează o anumită continuitate în conduita administrativă lipsită de transparenţă şi previzibilitate.
2.4. În contenciosul administrativ, acordarea daunelor materiale şi morale este menită să asigure protecţia efectivă a drepturilor persoanei vătămate şi repararea echitabilă a prejudiciului suferit de reclamant, în raport cu circumstanţele pricinii, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În speţă, fapta ilicită constă în emiterea nelegală a ordinului anulat de instanţă, astfel că acordarea daunelor materiale constând în diferenţele de drepturi salariale de care a fost lipsit reclamantul începând cu data emiterii ordinului şi până la data rămânerii irevocabile a sentinţei constituie o reparaţie adecvată a prejudiciului cauzat, conform art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, instanţa de fond a apreciat corect, pe baza probelor administrate, că imprevizibilitatea şi lipsa de transparenţă a atitudinii autorităţii publice a fost de natură să inducă un sentiment de frustrare, o percepere acută a poziţiei de inegalitate juridică în care s-a aflat reclamantul în raport cu autoritatea emitentă.
Date fiind însă particularităţile cauzei, împrejurarea că, aşa cum s-a reţinut mai sus (pct. II.2.3), eliberarea din funcţie a avut loc în contextul unor reorganizări succesive reglementate prin acte normative cu forţă juridică superioară, a căror instabilitate a concurat la aplicarea măsurii contestate, Înalta Curte reţine că suma de 10.000 lei acordată cu titlu de daune morale este excesivă în raport cu efectele faptei generatoare de prejudiciu.
Prin urmare, va admite recursul pârâţilor şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentinţa atacată în parte, reducând cuantumul daunelor morale la suma de 2.000 lei, pe care Înalta Curte o consideră o reparaţie adecvată şi echitabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi M.C.S.I. şi A.C.M. împotriva sentinţei nr. 3121 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă în solidar pârâţii la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul P.I.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Constată nul recursul declarat de P.I. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5569/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
