ICCJ. Decizia nr. 5569/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5569/2009
Dosar nr. 94/32/2009
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanţii A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F., V.D., C.A., A.L., G.M.L., A.A.M., G.O., N.M., C.M., M.G., D.D., M.G., P.F.M., B.C., R.E., R.A., C.G., C.I., G.G., H.D., S.D., R.E., M.I., A.V., A.G., D.S.L.P., P.G., B.C., S.M., V.C., S.I., B.F., T.M.B., P.M., B.C., D.L., D.D., A.D., L.C., S.L., P.E., T.M., V.I., T.P.D., C.I., Ş.V., I.V., C.M., N.I., D.C., P.A., A.N., N.G., G.B., S.A., P.C., M.D., C.L., G.A., S.T., A.S., V.M., A.A., N.I., A.C., B.I., S.A., I.C., A.S., D.A., H.C. şi P.D. au chemat în judecată pe pârâţii M.F.P., D.G.F.P. a Judeţului Bacău şi A.N.F.P., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor:
- să organizeze examenul pentru promovarea în grad profesional în condiţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi a concursului pentru promovarea rapidă conform art. 58 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, până cel târziu la data de 31 septembrie 2008;
- să stabilească termenul executării obligaţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv termenul de 45 de zile de la data pronunţării hotărârii;
- să fie obligate pârâtele la plata unor penalităţi de întârziere în cazul neexecutării în cuantum de 50 lei (RON)/zi de întârziere către fiecare reclamant, conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamanţii susţin, în esenţă, că îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 55 şi art. 56 din Legea nr. 188/1999 (devenite art. 63, respectiv art. 64 în forma republicată a legii în 2007), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 251/2006, pentru promovarea în gradul profesional imediat superior pe bază de examen, respectiv pentru promovarea rapidă prin concurs, iar atât examenul cât şi concurs trebuiau să fie organizate anual.
2. Hotărârea Tribunalului de declinare a competenţe.
Prin sentinţa nr. 530 din 20 octombrie 2008, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâta A.N.F.P. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu autorităţi publice centrale.
3. Hotărârea Curţii de apel
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 98 din 30 iunie 2009:
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de instanţă din oficiu;
- a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea formulată de reclamanţii A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F., V.D., C.A., A.L., G.M.L., A.A.M., G.O., N.M., C.M., M.G., D.D., M.G., P.F.M., B.C., R.E., R.A., C.G., C.I., G.G., H.D., S.D., R.E., M.I., A.V., A.G., D.S.L.P., P.G., B.C., S.M., V.C., S.I., B.F., T.M.B., P.M., B.C., D.L., D.D., A.D., L.C., S.L., P.E., T.M., V.I., T.P.D., C.I., Ş.V., I.V., C.M., N.I., D.C., P.A., A.N., N.G., G.B., S.A., P.C., M.D., C.L., G.A., S.T., A.S., V.M., A.A., N.I., A.C., B.I., S.A., I.C., A.S., D.A., H.C. şi P.D.;
- a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F. şi V.D.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Curtea de apel a reţinut că reclamanţii invocă refuzul pârâţilor de a respecta legea şi de a organiza anual examenul de promovare în grad profesional şi concursul de promovare rapidă, împrejurare de natură a le vătăma interesele prin încălcarea dreptului la carieră şi de a le produce prejudicii de ordin moral şi material, astfel că acţiunea este admisibilă în raport cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 65 alin. (1) şi art. 70 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 125 şi art. 130 din HG nr. 611/2008, examenul de promovare în grad profesional şi concursul pentru promovare rapidă se organizează anual în limita numărului de funcţii publice rezervate, iar autoritatea publică are competenţa de a aprecia cu privire la oportunitatea acestor promovări, în funcţie de volumul de activitate, planificarea resurselor bugetare, îmbunătăţirea performanţelor profesionale.
Totodată, Curtea de apel a reţinut că în perioada 27-29 octombrie 2008 şi 9-11 decembrie 2008 au fost organizate concursuri de promovare în clasă, respectiv în grad profesional, la care au participat reclamanţii A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F., V.D., C.A., A.L., G.M.L., A.A.M., G.O., N.M., C.M., M.G., D.D., M.G., P.F.M., B.C., R.E., R.A., C.G., C.I., G.G., H.D., S.D., R.E., M.I., A.V., A.G., D.S.L.P., P.G., B.C., S.M., V.C., S.I., B.F., T.M.B., P.M., B.C., D.L., D.D., A.D., L.C., S.L., P.E., T.M., V.I., T.P.D., C.I., Ş.V., I.V., C.M., N.I., D.C., P.A., A.N., N.G., G.B., S.A., P.C., M.D., C.L., G.A., S.T., A.S., V.M., A.A., N.I., A.C., B.I., S.A., I.C., A.S., D.A., H.C. şi P.D., astfel că faţă de aceştia acţiunea a rămas fără obiect.
Pentru a pronunţa soluţia de respingere a acţiunii ca nefondată faţă de o parte dintre reclamanţi, Curtea de apel a reţinut în ceea ce îi priveşte pe aceştia că: V.D.M. şi B.C. nu îndeplinesc condiţiile legale de promovare; A.D., B.A., P.D. şi B.E. au introdus acţiunea prematur; V.D. nu s-a prezentat la examenul organizat, fiind în concediu de maternitate; R.F. deţine funcţia de şef serviciu, astfel că îşi păstrează nivelul salariului de bază corespunzător funcţiei de execuţie.
4. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 98 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F. şi V.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a-şi încadra criticile în vreunul dintre motivele reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Susţin recurenţii-reclamanţi că, deşi nu îndeplineau condiţiile legale pentru participarea la examenul de promovare în grad profesional, îndeplineau condiţiile pentru promovarea rapidă, dar pârâţii nu au organizat concursul la care ei aveau vocaţia de a participa.
Totodată, recurenţii-reclamanţi susţin că instanţa în mod greşit a soluţionat litigiul în raport cu prevederile art. 70 din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 130 din HG nr. 611/2008, ignorând dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 188/1999 care prevăd imperativ obligaţia autorităţii de a organiza anual examenul şi concursul de promovare în grad profesional, astfel că pârâţii aveau obligaţia legală de a stabili numărul maxim al funcţiilor de execuţie pentru promovarea rapidă şi să organizeze concursul.
Recurenţii-reclamanţi susţin că hotărârea Curţii de apel este dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, deoarece, în condiţiile în care a fost dovedit interesul în promovarea acţiunii, instanţa nu avea atribuţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor de participare la concurs, acesta fiind atributul comisiei de concurs.
Se susţine, totodată, că deşi s-a reţinut că pentru unii dintre recurenţii-reclamanţi acţiunea este prematur introdusă, în mod greşit acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
5. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., precum şi sub toate aspectele în temeiul art. 3041 C. proc. civ., în raport cu situaţia de fapt şi cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa pronunţată de Curtea de apel este criticată numai sub aspectul soluţiei de respingere a acţiunii, ca nefondată, faţă de reclamanţii: V.D.M. şi B.C., în privinţa cărora instanţa a reţinut că nu îndeplinesc condiţiile legale de promovare; A.D., B.A., P.D. şi B.E., în privinţa cărora instanţa a reţinut că acţiunea este prematur introdusă; V.D., în privinţa căreia instanţa a reţinut că nu s-a prezentat la examenul organizat, fiind în concediu de maternitate; R.F., în privinţa căruia instanţa a reţinut că deţine funcţia de şef serviciu, astfel că îşi păstrează nivelul salariului de bază corespunzător funcţiei de execuţie.
În ceea ce priveşte susţinerile din recurs referitoare la faptul că recurenţii-reclamanţi îndeplineau condiţiile legale pentru promovarea rapidă, instanţa de recurs constată că acestea nu pot fi primite întrucât simpla afirmaţie referitoare la îndeplinirea cerinţelor respective, nesusţinută de precizări şi probe minimale care să conducă la această concluzie, nu poate face dovada netemeiniciei aprecierilor Curţii de apel cu atât mai mult cu cât veridicitatea aspectelor reţinute de instanţa fondului sunt fundamentate pe datele cuprinse în „Tabelul nominal cu funcţionarii publici care îndeplinesc condiţiile de promovare în grad profesional" depus de pârâta D.G.F.P. a Judeţului Bacău (filele 107-109 la dosarul Curţii de apel).
Susţinerile din recurs referitoare la faptul că instanţa ar fi pronunţat hotărârea cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, motiv care se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, întrucât Curtea de apel, ca instanţă specializată de contencios administrativ, a soluţionat cauza conform competenţei conferite prin dispoziţiile art. 52 din Constituţie şi ale Legii contenciosului administrativ, reţinând cu just temei faptul că pârâţii nu puteau fi obligaţi la organizarea examenului, respectiv a concursului, atâta timp cât recurenţii-reclamanţii nu aveau vocaţia de a participa din cauza neîndeplinirii condiţiilor de vechime prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Nu poate fi primită critica din recurs referitoare la faptul că instanţa în mod greşit a soluţionat litigiul în raport cu prevederile art. 70 din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 130 din HG nr. 611/2008 şi cu ignorarea dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 188/1999, întrucât atât concursul sau examenul de promovare în grad profesional, cât şi concursul de promovare rapidă sunt organizate „în limita funcţiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate", conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv „în limita numărului de funcţii publice rezervate promovării rapide", conform art. 70 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată.
În raport cu aceste dispoziţii, întemeiat Curtea de apel a reţinut că organizarea anuală a celor două forme de promovare (în grad profesional, respectiv rapidă) este condiţionată de stabilirea funcţiilor publice rezervate, în privinţa cărora autoritatea publică îşi exercită dreptul de apreciere.
Or, deşi se prevede cu caracter dispozitiv, iar nu cu caracter imperativ, organizarea cu frecvenţă anuală a concursurilor, legea nu impune autorităţii publice stabilirea, fără excepţie, în fiecare an, a funcţiilor rezervate promovării în grad profesional, respectiv promovării rapide. Astfel, lipsa funcţiilor publice rezervate celor două tipuri de promovare determină imposibilitatea obiectivă de organizare a concursurilor.
Este neîntemeiată susţinerea din recurs referitoare la faptul că dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 188/1999 ar impune imperativ autorităţii publice obligaţia de a organiza anual, fără excepţie, concursurile de promovare, atâta timp cât art. 63 din Legea nr. 188/1999, republicată în 2007 (fost art. 55, astfel cum a fost invocat în acţiune) dispune cu caracter facultativ că „în carieră, funcţionarul public poate promova în funcţia publică şi poate avansa în treptele de salarizare, în condiţiile legii".
Astfel fiind, promovarea în cariera de funcţionar public este o posibilitate ce aparţine persoanei care ocupă o funcţie publică, iar nu o obligaţie ce incumbă autorităţii publice în sensul organizării concursurilor de promovare, anual, fără excepţie şi independent de existenţa sau inexistenţa funcţiilor publice rezervate promovării.
Considerentul reţinut de instanţa de fond cu privire la funcţionarii publici A.D., B.A., P.D. şi B.E. nu se referă la prematuritate în sensul neîndeplinirii uneia dintre condiţiile de exercitare a dreptului la acţiune, ci la împrejurarea că, la data formulării acţiunii, aceştia încă nu îndeplineau condiţiile de promovare, dintre care determinant este criteriul vechimii.
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat, neexistând motive de modificare sau casare a sentinţei recurate în sensul dispoziţiilor art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, îl va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D., B.A., B.C., B.E., V.D.M., R.F. şi V.D. împotriva sentinţei nr. 98 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4766/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5635/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
