ICCJ. Decizia nr. 4884/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4884/2009
Dosar nr.603/33/2009
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 5518 din 12 decembrie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 şi recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată.
Prin sentinţa nr. 201 din 6 mai 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.I., a dispus anularea Hotărârii nr. 5528 din 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 15.10.1940-15.12.1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta împreună cu familia sa s-a refugiat în perioada octombrie 1940 - decembrie 1944 din localitatea de domiciliu, H., Judeţul Sălaj, în Localitatea B., Judeţul Bihor ca urmare a persecuţiilor etnice.
Împotriva sentinţei nr. 201 din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, această situaţie putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declaraţii de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din HG 127/2002 cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a OG105/1999.
Or, din declaraţiile martorilor (G.T. şi H.I.) date în faţa notarului public, şi ulterior, date în faţa instanţei de fond, rezultă cu certitudine că reclamanta, împreună cu familia sa, din motive etnice, în perioada octombrie 1940 până în decembrie 1944 s-a refugiat din localitatea de domiciliu, H., Judeţul Sălaj, în localitatea B., Judeţul Bihor.
Totodată, în conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
Schimbarea domiciliului de către reclamantă şi familia sa, determinată de persecuţiile etnice suferite de aceştia rezultă şi din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de OG nr. 105/1999.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi în consecinţă să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei nr. 201 din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4883/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4885/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
