ICCJ. Decizia nr. 4891/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4891/2009
Dosar nr.424/97/2009
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 248 din 11 decembrie 2008 emisă de pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a fratelui său R.M., care a fost condamnat la moarte şi executat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin Decizia contestată a fost respinsă în mod nelegal cererea de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a fratelui său R.M., deşi a dovedit că situaţia în care s-a aflat se încadrează în prevederile OUG nr. 214/1999.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 645/CA din 16 martie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În urma declinării competenţei, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel sub numărul 424/97/2009.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta R.L. prin sentinţa nr. 86/F/CA din 8 aprilie 2009, cu motivarea că aceasta a solicitat constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, pentru fratele său R.L., prin cererea depusă la 2 decembrie 2008, după împlinirea la 27 noiembrie 2006 a termenului prevăzut de art. 5 din OUG nr. 214/1999, modificat şi completat prin Legile nr. 670/2002 şi nr. 173/2006, astfel că în mod legal pârâtul a respins cererea ca tardivă prin Decizia atacată în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, admiterea acţiunii sale formulate pentru anularea deciziei nr. 248 din 11 decembrie 2008.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a menţinut Decizia de respingere ca tardivă a cererii formulate în baza OUG nr. 214/1999, fără a se avea în vedere că legiuitorul nu a stabilit vreo sancţiune expresă pentru depăşirea termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006, acesta fiind doar un termen de recomandare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin art. 2 din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 214/1999, s-a acordat un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv să poată depune cerere pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Instanţa de fond a constatat corect legalitatea deciziei nr. 248 din decembrie 2008, prin care Ministerul Justiţiei a respins ca tardivă cererea depusă de recurenta-reclamantă la data de 2 decembrie 2008, după data de 27 noiembrie 2006 la care s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut în art. 2 din Legea nr. 173/2006.
Recurenta a susţinut neîntemeiat că a respectat termenul legal pentru depunerea cererii de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, pentru fratele său R.M. dat fiind că în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006 nu a înregistrat o asemenea cerere la Ministerul Justiţiei.
Presupunând că apărarea recurentei-reclamante faţă de tardivitatea cererii ce i-a fost opusă de către pârât (imposibilitatea adresării la Comisie, în termen de 6 luni, din motive obiective) ar putea fi analizată, apare însă o problemă care nu poate fi depăşită. Aceasta se referă la intervalul de timp scurs între data de 27 noiembrie 2006, ce reprezintă ultima zi de depunere a cererilor în temeiul OUG mai înainte menţionate şi data de 2 decembrie 2008 când reclamanta s-a adresat Comisiei intimate, interval de timp extrem de mare, înlăuntrul căruia existau suficiente modalităţi prin care reclamanta să solicite valorificarea dreptului conferit de OUG nr. 214/1999 modificată.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.L. împotriva sentinţei nr. 86/F/CA din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4885/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4960/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
