ICCJ. Decizia nr. 5028/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5028/2009
Dosar nr.166/44/2009
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC N. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brăila –A.F.P.M. Brăila, suspendarea efectelor actelor administrativ fiscale constând în Raportul de inspecţie fiscală nr. 957864 din 23 decembrie 2008, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 317/957866 din 23 decembrie 2008 şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 957867 din 23 decembrie 2008, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că împotriva actelor menţionate a formulat contestaţie, care nu a fost încă soluţionată, iar pârâta poate proceda la începerea executării silite, fapt care afectează desfăşurarea activităţii societăţii.
A mai arătat reclamanta că organele fiscale au efectuat o inspecţie fiscală generală, extinzând nelegal şi nepermis verificarea, prin depăşirea atribuţiilor stabilite precis de conducerea A.F.P. Brăila în avizul de inspecţie comunicat şi reclamantei.
A susţinut, de asemenea, că societatea desfăşoară mai multe activităţi în domeniul agriculturii, având o cifră de afaceri în anul 2007, de 54 miliarde lei vechi.
Prin sentinţa nr. 40/ F din 24 februarie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC N. SRL şi a dispus suspendarea următoarelor acte administrativ fiscale: raportul de inspecţie fiscală nr. 957864 din 23 decembrie 2008, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 316/957865 23 decembrie 2008, Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 317/957866 din 23 decembrie 2008 şi dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 957867 din 23 decembrie 2008, până la soluţionarea cauzei pe fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată. Astfel, s-a apreciat că cerinţa cazului bine justificat rezultă din faptul că societatea desfăşoară activitate cu preponderenţă în agricultură, lucrările agricole având un grafic precis, or indisponibilizarea unor sume mari de bani ar avea o influenţă negativă asupra derulării contractelor dintre reclamantă şi clienţii săi, recoltele putând fi compromise.
A mai reţinut curtea de apel că executarea actelor administrative, a căror suspendare se solicită, ar produce reclamantei o pagubă iminentă, blocând activitatea acesteia, ceea ce duce implicit la o stare de insolvabilitate totală; nemaiputându-şi plăti ratele către acestea şi în detrimentul autorităţii pârâte.
2. Motivele de recurs, prezentate de recurenta-pârâtă. împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta A.F.P. Brăila, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de societatea reclamantă.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit prima instanţă a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004. Astfel, în opinia recurentei nici cazul bine justificat şi nici paguba iminentă nu au fost demonstrate cu probe temeinice, simpla cerere de suspendare nefiind suficientă fără a fi probată, aşa cum obligă art. 1169 C. civ.
În fine, s-a mai arătat că numai împrejurarea că societatea reclamantă are angajamente de onorat faţă de partenerii săi de afaceri nu este suficientă pentru aprecierea existenţei cazului bine justificat. 3. Soluţia instanţei de control judiciar. Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, dar şi faţă de prevederile legale incidente, reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate care să conducă fie la casarea fie la modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi cristalizată în această materie în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată, cu referire la art. 2 lit. t), noţiunea de caz bine justificat presupune existenţa unor indicii de nelegalitate şi nu o dovadă de nelegalitate evidentă, ceea ce nu s-ar putea examina de instanţa sesizată cu o cerere având ca obiect o măsură provizorie, căci ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că elementele reţinute de prima instanţă cu privire la modalitatea în care executarea de îndată a actelor administrative arătate ar afecta activităţile preponderent agricole desfăşurate de reclamantă, raportat şi la rigorile pe care acestea le impun, sunt de natură să contureze în cauză cazul bine justificat, în sensul Legii nr. 554/2004, republicată, contrar celor arătate de recurentă.
Totodată, cerinţa pagubei iminente a fost dovedită prin previzibilitatea prejudiciului material viitor al societăţii reclamante, care aflată în imposibilitatea de a-şi onora obligaţiile contractuale rezultate din relaţiile de afaceri cu partenerii săi, în mod evident ar înregistra pierderi financiare considerabile care, potenţial, ar genera şi o stare de insolvabilitate totală
Apreciind aşadar că nu sunt fondate criticile recurentei-pârâte şi că prima instanţă a demonstrat îndeplinirea cumulativă în cauză a cerinţelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru a putea dispune provizoriu suspendarea executării actelor administrativ fiscale menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.F.P.M. Brăila, împotriva sentinţei nr. 40/ F din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4493/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5161/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
