ICCJ. Decizia nr. 5161/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5161/2009
Dosar nr. 4416/1/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., să se constate că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi numit în funcţia de judecător fără concurs, să se dispună anularea Hotărârilor nr. 164/2007 şi nr. 5315/2007 emise de C.S.M. şi obligarea pârâtului la adoptarea unei noi hotărâri prin care să se aprobe numirea reclamantului în funcţia de judecător fără concurs.
Prin sentinţa nr. 18/ F/C din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat că, în fapt, prin Hotărârea nr. 132 a Secţiei pentru Judecători a C.S.M. s-a făcut recomandarea către Plenul C.S.M. de numire a reclamantului în funcţia de judecător fără concurs. Prin Hotărârea nr. 164/2007, Plenul C.S.M. a respins cererea reclamantului de numire în funcţia de judecător fără concurs.
Pentru a decide astfel, Plenul C.S.M. a reţinut că reclamantul are aviz de cercetare penală, fiind dispusă neînceperea urmăririi penale, că situaţia posturilor vacante pentru instanţele din raza Curţii de Apel Piteşti a suferit modificări de la data începerii procedurii de numire şi a avut în vedere şi concluziile interviului susţinut de candidat.
Prin adresa nr. 5315/SG/2007, C.S.M. a respins plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 164/2007, ca nefondată.
A mai reţinut instanţa că nu pot fi primite criticile reclamantului relative la împrejurarea că cele două hotărâri ale C.S.M. atacate nu ar fi motivate, întrucât acesta a arătat că la luarea hotărârilor a avut în vedere faptul că situaţia posturilor de judecător publicate pentru numirea fără concurs s-a modificat şi că Plenul C.S.M. are abilitarea legală să selecteze candidaturile pentru aceste funcţii.
A mai apreciat că nici critica reclamantului potrivit căreia hotărârea nr. 164/2007 ar fi nelegală pentru că nu a fost motivată, nu poate fi primită, deoarece Plenul C.S.M. poate sau nu să ţină cont de recomandarea făcută de secţia pentru judecători, fără a fi obligat să-şi motiveze hotărârea.
Prima instanţă a considerat că nici motivarea reclamantului referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie nu este fondată, deoarece numirea în funcţia de judecător fără concurs dă dreptul Plenului C.S.M. să filtreze candidaturile prin interviul susţinut de candidaţi şi prin reevaluarea în dezbaterile Plenului a răspunsurilor date de aceştia.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat recurs, susţinând, în esenţă, că prima instanţă în mod netemeinic şi nelegal a reţinut că Plenul C.S.M. nu era obligat să justifice motivul pentru care a respins recomandarea făcută de secţia de judecători şi nu a făcut nici un comentariu cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 16 şi 24 din Constituţie, în sensul că nu a verificat dacă selecţia candidaţilor s-a făcut pe criterii obiective, prin motivarea dată sentinţei atacate, instanţa de fond justificându-şi de fapt refuzul de a cerceta fondul pricinii şi lăsând să se înţeleagă că hotărârile Plenului C.S.M. sunt necenzurabile.
Prin Decizia nr. 1346 din 11 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, faptul că în realizarea prerogativelor sale legale Plenul C.S.M. era îndrituit să realizeze o selecţie între candidaţii care, prin faptul îndeplinirii condiţiilor legale, aveau vocaţie la numirea în funcţia de judecător fără concurs, pârâtul procedând aşadar, la respingerea cererii reclamantului după parcurgerea acestei proceduri de selecţie prevăzută de lege şi care a avut la bază analiza unor criterii obiective, fiind avute în vedere principiile stabilităţii în sistem, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare şi promovare a judecătorilor.
Instanţa de recurs a respins, ca nefondate, şi criticile privind nelegalitatea hotărârii atacate prin prisma aplicării greşite a dispoziţiilor art. 16 şi 24 din Constituţia României, republicată întrucât, în cazul susţinerii unui interviu, aprecierile nu pot fi cuantificate şi motivate detaliat, fiind făcută o apreciere de ansamblu cu privire la profilul unui candidat, apreciere care este specifică în cazul unei proceduri speciale şi derogatorii.
Aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a C.E.D.O., principiul constituţional al egalităţii în drepturi, presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice. Principiul egalităţii în faţa legii nu exclude însă selecţia şi dreptul de a alege, prevăzut printr-o normă specială, derogatorie, care să fie realizată în limitele legii.
La data de 22 mai 2009, împotriva Deciziei civile 1346 din 11 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurentul M.C. a formulat contestaţie în anulare.
Contestaţia în anulare este netimbrată şi urmează a fi anulată ca atare.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că, deşi i s-a pus în vedere să-şi timbreze cererea, contestatorul nu a îndeplinit această obligaţie.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. g) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr.146/1997 şi ale art. 1 din OG nr. 32/1995 cererile pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac se taxează în cuantumul prevăzut de lege, iar taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Cum potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, neplata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar atrage anularea cererii, instanţa va anula contestaţia în anulare formulată în cauză, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează contestaţia în anulare formulată de M.C. împotriva Deciziei nr. 1346 din 11 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5028/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4658/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
