ICCJ. Decizia nr. 4493/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4493/2009
Dosar nr. 235/46/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 63/ F-C din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii Ţ.C., Ţ.A. şi Ţ.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., şi a obligat-o pe aceasta să emită decizie, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, şi având în vedere Dispoziţia nr. 2521/2007 a P.M.D.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea reclamanţilor de obligarea a pârâtei la plata de penalităţi pentru întârziere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, prin Dispoziţia emisă de autoritatea administraţiei publice locale, reclamanţilor li s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri şi că termenul de peste un an care s-a scurs de la data înaintării către pârâtă a dosarului de despăgubiri, fără ca procedura să fie finalizată, îi pune pe reclamanţi în situaţia prevăzută de art. l din Legea nr. 554/2004, în sensul că sunt titularii unui drept şi interes legitim ce nu le sunt recunoscutele o autoritate publică, ceea ce le cauzează un prejudiciu.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta.
În motivarea recursului, tăcând referire, în drept, la prevederile Legii nr. 247/2005, art. 299, 3041 şi urm. C. proc. civ., pârâta a susţinut, în esenţă, că soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanşării procedurii prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care cuprinde mai multe etape, obligatoriu de parcurs, Decizia reprezentând titlul de despăgubiri neputând fi emisă anterior finalizării acesteia.
Susţine recurenta că prima instanţă a reţinut în mod greşit nerespectarea termenului rezonabil pentru emiterea deciziei de despăgubiri, nesocotind criteriile rezultate din jurisprudenţa în materie, respectiv complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi cea a autorităţilor competente, importanţa litigiului, etc.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede mai multe etape în soluţionarea cererilor de retrocedare, iară să reglementeze un termen pentru emiterea deciziei.
Împrejurarea că norma specială nu a menţionat un termen pentru rezolvarea cererilor de retrocedare nu poate, însă, încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluţionarea acestora, sesizările privind retrocedarea imobilelor impunându-se a fi soluţionate într-un termen rezonabil sau cu prioritate, în cazuri de excepţie.
Dispoziţia legală naţională, invocată de recurentă, prin care se instituie un sistem aleatoriu de acordare a despăgubirilor în caz de aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, este de natură a modifica substanţial şi subiectiv valoarea acestor despăgubiri, cu consecinţa creării unui nou prejudiciu provenit din neemiterea promptă a deciziei administrative, prin care se recunoaşte existenţa încălcării dreptului de proprietate.
Această situaţie nu poate fi, însă, acceptată, reprezentând o încălcare evidentă a dispoziţiilor art. l din Protocolul 1 al C.A.D.O.L.F.
Fiind vorba de o perioadă de peste un an, în care autoritatea recurentă nu a dat curs solicitării intimatei de emitere a deciziei, este evident că nu ne aflăm în prezenţa unui „termen rezonabil", în accepţiunea prevederilor comunitare susmenţionate, dar ne aflăm în situaţia nesoluţionării în termen a cererii formulate de intimata-reclamantă, ceea ce a determinat instanţa de fond să facă aplicarea în mod corect a prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, autoritatea recurentă a şi emis Decizia nr. 4748 din 23 aprilie 2009, reprezentând titlu de despăgubire în favoarea intimaţilor.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 63/ F-C din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4486/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5028/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
