ICCJ. Decizia nr. 5105/2009. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5105/20 11
Dosar nr. 3615/2/2009
Şedinţa publică de la 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta G.M.A. (C.M.A.), constatarea calităţii acesteia din urmă de colaborator al Securităţii, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a învederat instanţei că verificarea pârâtei s-a realizat în considerarea calităţii sale de revoluţionar, la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989; potrivit notei de constatare din 27 august 2008 şi a înscrisurilor anexate, pârâta a fost recrutată de organele Securităţii Statului pentru cunoaşterea activităţii unor cetăţeni români şi străini, precum şi a altor aspecte ce prezentau interes pentru acestea, pentru „furnizarea de informaţii referitoare la activitatea persoanelor române şi străine care frecventează complexul hotelier „C.”, semnând un angajament în acest sens şi preluând numele conspirativ „L.”.
Reclamantul a arătat că pârâta a furnizat organelor de securitate note informative olografe cuprinzând informaţii utile acestora, semnalând două studente la medicină care au încercat să discute cu o serie de cetăţeni maghiari cazaţi în hotel, precum şi faptul că prin nota informativă din 8 aprilie 1987, pentru care pârâta a fost recompensată cu un cartuş de ţigări, a informat organele de securitate despre intenţia unei cunoştinţe, fost mecanic auto, de a pleca ilegal din ţară.
S-a arătat în motivarea acţiunii că astfel de informaţii se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât contactele cetăţenilor români cu cei străini erau privite cu suspiciune de organele de securitate, astfel că este întrunită prima cerinţă a legii.
Reclamantul a mai arătat că este întrunită şi cerinţa ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în speţă dreptul la viaţă privată consacrat în art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta G.M.A. (C.M.A.) a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4263 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta G.M.A. (C.M.A.) şi, în consecinţă, a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
- pârâta a fost recrutată de organele de securitate urmare a aprobării raportului cu propunere de recrutare în calitate de colaborator a numitei C.M.A., din data de 15 martie 1987, raport în care se menţionează că „în procesul verificării şi atragerii la colaborare a fost folosită în unele cazuri pe care le-a rezolvat bine”.
- în data de 31 martie 1987, pârâta a semnat un angajament de colaborare cu organele de securitate, menţionând că materialele pe care le va furniza vor fi sub formă de note informative scrise pe care le va semna cu numele de „L.”.
- nota de constatare din 27 august 2008, întocmită de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S., coroborată cu aspectele cuprinse în cererea de chemare în judecată, pe care reclamantul îşi fundamentează acţiunea, reţine activitatea de colaborator/informator a pârâtei concretizată în raport de două note informative olografe furnizate de pârâtă, semnate cu numele conspirativ „L.” şi de faptul că pârâta a fost recompensată de organele de securitate, potrivit raportului.
Instanţa de fond a apreciat că din documentele invocate reiese în mod cert întrunirea primei cerinţe, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar, în ceea ce priveşte cea de-a doua cerinţă a legii, ca această furnizare de informaţii să fi vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, instanţa a apreciat, de asemenea, că este în egală măsură întrunită.
Astfel, s-a reţinut că furnizarea acestor informaţii către organele de securitate a expus persoanele în cauză, atât cetăţenii străini, cât şi pe cei români cu care aceştia au intrat în legătură, unor consecinţe negative pentru ei, constituind activităţi prin care s-a îngrădit dreptul la viaţă privată a persoanelor în cauză, consacrat de art. 17 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Instanţa a mai reţinut faptul că aspectele invocate de pârâtă prin întâmpinare, relativ la situaţia grea care a determinat-o să accepte o atare colaborare, sau împrejurarea că pârâta a fost, ulterior colaborării sale cu organele de securitate, urmărită la rândul ei pentru legături cu străinii, nu pot constitui cauze de nereţinere a calităţii de colaborator, acestea din urmă fiind prevăzute expres în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ipoteze neîntrunite în speţă.
S-a mai apreciat că faptul că pârâta a participat la Revoluţia din decembrie 1989, fiind rănită, nu prezintă nicio relevanţă în prezenta cauză.
Constatând întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, instanţa, în temeiul art. 11 din acelaşi act normativ, a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C.M.A. (G.M.A.) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea acesteia spre rejudecare sau modificarea în sensul respingerii acţiunii formulate de C.N.S.A.S.
În motivarea căii de atac recurenta susţine că hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susţinând că aceste prevederi definesc mult prea larg calitatea de colaborator al Securităţii, fapt ce afectează situaţia sa de persoană care deţine titlul de luptător pentru Revoluţia din Decembrie 1989.
Se menţionează, în esenţă, că deşi a fost recrutată de organele Securităţii pentru „furnizarea de informaţii referitoare la activitatea persoanelor române şi străine care frecventau complexul hotelier Continental Târgu Mureş”, informaţiile furnizate se refereau la aspecte întâmplătoare ale unor clienţi ai complexului hotelier, fără relevanţă sub aspect informativ, care nu au afectat în nici un mod viaţa privată, onoarea sau reputaţia unor persoane.
De asemenea, se susţine că notele informative menţionate de reclamantă şi depuse la dosar au fost date în contextul în care avea vârsta de 17 ani şi 5 luni, avea o situaţie familială precară, a fost indusă în eroare că informaţiile erau destinate conducerii complexului hotelier, a apreciat că relatările despre persoane care erau predispuse a săvârşi fapte cu caracter infracţional nu reprezintă o atingere adusă vieţii private a acestora întrucât manifestările de a încerca trecerea ilegală a graniţei şi actual sunt pedepsite de lege, unele notele informative sunt datate anterior angajamentului de la 31.03.1987, astfel că în mod greşit i s-a atribuit calitatea de colaborator al Securităţii, nefiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
De asemenea, recurenta susţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că a fost rănită în Revoluţia din Decembrie 1989, deşi sentinţa pronunţată în sensul constatării calităţii de colaborator al Securităţii o afectează în mod direct.
Recurenta a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, susţinând, în esenţă, că acestea sunt mult prea generale, imprecise şi pot conduce la confuzii, neexistând posibilitatea unei analize şi aprecieri corecte a ceea ce înseamnă activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel că se impune corectarea acestor prevederi legale.
Se susţine neconstituţionalitatea acestor dispoziţii în raport şi cu prevederile art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, cât şi din perspectiva art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fără a motiva criticile de neconstituţionalitate sub aceste aspecte.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentă, arătând că motivele expuse nu privesc probleme de constituţionalitate ci de modificare legislativă, autoarea excepţiei neaducând critici dispoziţiei legale menţionate din perspectiva prevederilor şi principiilor Constituţiei sau ale tratatelor internaţionale ratificate de România.
Prin concluziile scrise, C.N.S.A.S. solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind ca legală şi temeinică sentinţa atacată, susţinând că notele informative care au vizat persoane care intenţionau să treacă ilegal frontiera, într-o perioadă în care aceasta rămânea singura opţiune în faţa refuzului autorităţilor de a permite exercitarea dreptului la libera circulaţie, această faptă reprezentând o atitudine potrivnică regimului comunist, puteau conduce la măsuri de verificare, urmărire, investigaţii care ar fi însemnat cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată. Mai mult,victimele delaţiunii aveau încredere în persoana recurentei, solicitându-i ajutorul în acest sens, această situaţie constituind un element de gravitate.
Tot astfel, denunţând persoane care aveau legături neoficiale cu cetăţeni străini, recurenta a conştientizat că asupra acestora urma, de obicei, cel puţin o acţiune de verificare ce presupunea ingerinţe în viaţa personală a celor denunţaţi, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată.
3. Soluţia instanţei de recurs
Instanţa de recurs analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciază că în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, se impune respingerea acesteia, întrucât argumentele expuse de recurentă în motivarea acestei cereri nu pot fi apreciate ca veritabile critici de neconstituţionalitate astfel cum impun dispoziţiile art. 10 alin. (2) coroborate cu art. 2 din Legea nr. 47/1992 republicată, în realitate urmărindu-se reformularea textului legal considerat neclar.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de susţinerile părţilor, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securităţii, trebuie îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008, după cum urmează:
- persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Condiţia este îndeplinită, având în vedere că recurenta a semnat la data de 31 martie 1987 un angajament de colaborare cu organele de Securitate, preluând numele informativ „L.”, nefiind contestate normele informative furnizate organelor Securităţii.
Este suficientă existenţa materială a unei singure relatări verbale sau scrise a colaboratorului, ori consemnată de lucrătorii Securităţii, pentru ca furnizarea informaţiilor să îndeplinească cerinţele legale.
Recurenta nu se află în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) teza a II-a respectiv să fi furnizat „informaţiile cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice pentru cauza pentru care a fost fie cercetată fie judecată şi condamnată”.
De asemenea, nu se află nici în ipoteza tezei a III-a a aceluiaşi articol potrivit căruia „persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie…”.
- prin informaţiile furnizate să fi fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Din actele dosarului rezultă că informaţiile furnizate de recurentă s-au referit la persoane care intenţionau să treacă frontiera statului Român, dovadă în acest sens fiind nota informativă din 8 aprilie 1987, prin care se aducea la cunoştinţă organelor de Securitate intenţia numitului F.F. de a pleca ilegal din ţară, în aceeaşi zi recurenta fiind recompensată, astfel cum rezultă din raportul aflat la fila 50 dosar fond.
Această notă informativă a fost exploatată de organele de Securitate, astfel cum rezultă din nota ofiţerului menţionată în cuprinsul acesteia.
Intenţia unei persoane de a pleca ilegal din ţară este evident că la acel moment reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, aceasta fiind singura posibilitate de exercitare a dreptului la liberă circulaţie.
Sursele Securităţii, înainte de 1989 înţelegeau prin intenţia de a pleca ilegal din ţară, atât dorinţa de a refuza înapoierea ulterioară unei deplasări legale în străinătate, cât şi trecerea frauduloasă a frontierei, variantă pe care victima delaţiunii a şi încercat-o cu ajutorul recurentei, astfel că informaţiile furnizate de recurentă referitoare la persoana numitului F.F., prin nota informativă din 8 aprilie 1987, se refereau la atitudini potrivnice regimului comunist.
Această apreciere a organelor de securitate era suficientă pentru încadrarea informaţiilor furnizate de recurentă în prevederea legală conţinută de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.
Nu este obligatorie detalierea informaţiilor furnizate, simpla încadrare a acestora în categoria informaţiilor utile pentru Securitate prezumă natura lor ca fiind dintre acelea care au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În consecinţă, este suficientă o singură informaţie care să facă referiri la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist pentru a fi îndeplinită cerinţa menţionată anterior, iar existenţa notei informative din 8 aprilie 1987 nu a fost contestată de recurentă.
- informaţiile să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Informaţiile furnizate trebuie să fie apte să ducă la îngrădirea libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului, nefiind obligatoriu ca informaţiile să fi şi produs îngrădirea despre care face vorbire art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că cel puţin în persoana numitului F.F. informaţiile erau apte să ducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nota informativă din 8 aprilie 1987 fiind propusă pentru exploatare Serviciului 1/A de organele Securităţii.
Împrejurarea că notele informative nu au fost urmate de îngrădiri ale drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizare nu prezintă relevanţă, întrucât „vizarea” îngrădirii unor drepturi nu presupune dovedirea încălcării propriu-zise a acestora, fiind suficient ca acele informaţii să fie apte să ducă la îngrădirea unor astfel de drepturi şi libertăţi, posibilitate de care recurenta putea şi trebuia să fie conştientă.
De asemenea, lipsa de reprezentare a urmărilor notelor informative, situaţia socială şi materială, cât şi deţinerea unui certificat de revoluţionar sau urmărirea ulterioară de către organele de Securitate, nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât aceste aspecte nu exclud stabilirea calităţii de colaborator a Securităţii în condiţiile în care sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, invocată de recurenta-pârâtă C.M.A. (G.M.A.).
Cu recurs în 48 de ore de la pronunţare pe această dispoziţie.
Respinge recursul declarat de C.M.A. (G.M.A.) împotriva sentinţei civile nr. 4263 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4972/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5170/2009. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
