ICCJ. Decizia nr. 5458/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5458/2009
Dosar nr. 1694/33/2008
Şedinţa de la 30 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Judecata în primă instanţă
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal şi precizată ulterior, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.R.P. şi C.S.S.D., solicitând obligarea acestora să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de ½ parte din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 şi pentru terenul aferent acestora.
A mai solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de penalităţi pe zi de întârziere în executarea sentinţei, de la data rămânerii definitive şi irevocabile până la executarea efectivă a acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dosarul său privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 a fost înaintat C.S.S.D., care, deşi era obligată la efectuarea evaluării şi emiterea titlului de despăgubire a refuzat nejustificat să efectueze procedura administrativă prevăzută în acest act normativ.
A mai precizat că alegerea aleatorie a dosarelor spre a fi soluţionate conduce la nerezolvarea acestora în termen rezonabil, hazardul fiind acela care va opera şi care va anula speranţa soluţionării cererii în termen rezonabil şi previzibil.
Prin întâmpinare, pârâta C.S.S.D. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, menţionând că atâta vreme cât dosarul reclamantei nu a fost completat cu actele şi informaţiile solicitate nu se pune problema existenţei vreunui refuz nejustificat de a se emite titlul de despăgubire.
Totodată, prin întâmpinare, pârâta A.N.R.P. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât, potrivit legii, nu are atribuţii în ceea ce priveşte emiterea deciziei constând în titlul de despăgubire.
Pârâta C.S.S.D. a formulat cerere de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca prin primar, care a emis decizia în procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001 şi care nu a comunicat informaţiile privind cuantumul şi dovada plăţii încasate anterior de reclamantă şi nici cele privitoare la apartamentele propuse pentru măsuri reparatorii.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 71/2009 din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. şi a respins acţiunea faţă de aceasta.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei C.S.S.D.
De asemenea, a respins cererea de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat că H.G. nr. 361/2005, H.G. nr. 1068/2007 şi Legea nr. 247/2005 nu prevăd obligaţia pârâtei A.N.R.P. de a emite decizii privind titluri de despăgubire şi, pe cale de consecinţă, a stabilit că această parte nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a observat că dosarul reclamantei de acordare a despăgubirilor care a fost înaintat pârâtei C.S.S.D., nu era complet, întrucât nu conţinea întreaga documentaţie necesară emiterii titlului de despăgubire şi evaluării concrete.
Din probele administrate a rezultat că imobilele pentru care s-au solicitat despăgubiri aveau mai mulţi coproprietari şi că în anul 1999 au fost acordate despăgubiri, astfel că în cauză nu se poate reţine existenţa refuzului nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei.
Ca o consecinţă, în temeiul art. 64 C. proc. civ., s-a respins şi cererea de chemare în garanţie, reţinându-se suplimentar că nici certificatul de moştenitor şi nici actele de identitate nu se găsesc în posesia primăriei, ci a reclamantei.
3.Recursul declarat de S.E.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel a formulat recurs reclamanta S.E., indicând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta nu şi-a structurat criticile formulate, în număr de 35, în motive de recurs, dar, din modul cum au fost enunţate rezultă că acestea vizează motivele expuse în continuare.
A) Instanţa de fond a aplicat greşit legea.
Recurenta arată că este nepermisă condiţionarea realizării dreptului său de proprietate de dovedirea calităţii sale de succesor al unui presupus proprietar la momentul preluării abuzive. Invocă încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale precum şi a art. 6 din aceeaşi Convenţie.
B) Situaţia de fapt a fost greşit stabilită.
Curtea de Apel a ignorat faptul că imobilul pentru care i se cuvin despăgubiri a trecut în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 92/1950 de la G.A. şi G.E. iar nu de la G.N., decedată la momentul naţionalizării în lagărul de concentrare de la A.
În cel mai rău caz, afirmă recurenta, C.S.S.D. ar fi trebuit să aibă în vedere că această pretinsă coproprietară deţinea doar 1/10 din imobil şi, ca atare, titlul trebuia emis pentru rest, neputându-se amâna la nesfârşit momentul emiterii deciziei privind titlul de despăgubire.
C) Curtea de Apel nu a sancţionat refuzul intimatei C.S.S.D. de a parcurge procedura administrativă într-un termen rezonabil.
În dezvoltarea susţinerii, recurenta a învederat că a formulat notificare în anul 2001, că dosarul său a fost înaintat la Comisie împreună cu dispoziţia Primarului Municipiului Cluj-Napoca din 14 martie 2006 dar până în prezent nu s-a emis decizia de către C.S.S.D.
Criteriul aleatoriu de soluţionare a dosarelor, introdus prin decizia din 28 februarie 2006 nu constituie o justificare pertinentă pentru neemiterea deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil.
4. Întâmpinarea formulată de intimata Primăria Municipiului Cluj-Napoca
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 iunie 2009, intimata-chemată în garanţie Primăria Municipiului Cluj-Napoca a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei privind lipsa capacităţii sale procesuale.
Această intimată consideră că neavând personalitate juridică şi, prin prisma prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, fiind o structură funcţională cu activitate permanentă, nu poate să figureze ca parte într-un proces.
5. Întâmpinarea formulată de intimata C.S.S.D.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 august 2009, intimata-pârâtă C.S.S.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanşează prin simpla cerere a persoanei îndreptăţite, ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din actul normativ amintit. După ce a prezentat exhaustiv etapele pe care le parcurge un dosar până la emiterea deciziei, intimata a conchis în sensul că procedura administrativă nu se poate finaliza din culpa recurentei care nu a făcut dovada calităţii sale de moştenitor şi după numita G.N. (soţia lui B.M.), „întrucât din cuprinsul C.F., precum şi din încheiere reiese că la momentul preluării imobilului notificat acesta se afla în coproprietatea defuncţilor G.A., G.E., G.N.”
De asemenea, intimata a mai susţinut că din dosarul recurentei mai lipsesc copii de pe actele sale de identitate, de pe actele care îl privesc pe G.V., precum şi „informaţii referitoare la cuantumul şi dovada plăţii (ordinul de plată) despăgubirilor încasate, …, stabilite prin Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj din 15 februarie 1999; informaţii în legătură cu apartamentele pentru care sunt propuse măsurile reparatorii în echivalent”.
Referitor la susţinerile recurentei privind nesoluţionarea dosarului său într-un termen rezonabil, această intimată a arătat că decizia din 28 februarie 2006 nu mai este în vigoare, fiind înlocuită cu decizia 16 septembrie 2008 potrivit căreia dosarele se transmit spre evaluare în ordinea înregistrării lor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul intimatei C.S.S.D. de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru cota-parte care i se cuvine din despăgubirile acordate pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 şi terenul aferent, apartamente aflate în imobilul din Cluj-Napoca, str. E.I. şi str. A.C., înscris iniţial în C.F. Cluj.
Pentru motivele expuse la pct. 1.2 al prezentei decizii, Curtea de Apel a considerat că refuzul este legal, în condiţiile în care dosarul înaintat Comisiei nu era complet iar eforturile acestei entităţi în vederea întregirii documentaţiei au rămas fără rezultat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a întâmpinărilor, precum şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele care succed.
Imobilul situat în prezent la adresa poştală indicată anterior, având laturile pe două străzi diferite, compus din mai multe apartamente, a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului de naţionalizare, fiind menţionat în anexă.
Prin Hotărârea din data de 15 februarie 1999 Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, la art. 2, a dispus restituirea în natură a unuia dintre apartamentele din imobil – către S.E. şi celălalt coproprietar G.V.
Pentru celelalte apartamente, care nu au putut fi restituite în natură, prin aceeaşi hotărâre s-au acordat despăgubiri în sumă de 263.980.598 RON, conform art. 13 alin. (2) din Legea nr. 112/1995, despăgubiri plafonate valoric la momentul respectiv.
În motivarea acestui act administrativ s-a reţinut că imobilul a intrat în proprietatea statului în modalitatea arătată anterior şi că cele două persoane care au solicitat măsuri reparatorii sunt moştenitori ai proprietarilor tabulari în cotă de câte ½ fiecare, situaţie atestată şi prin sentinţa civilă nr. 5870 din 29 mai 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Ulterior, în temeiul Legii nr. 10/2001, recurenta şi celălalt coproprietar au formulat notificarea din 24 iulie 2001 prin care au solicitat acordarea de despăgubiri în completarea celor stabilite prin Hotărârea din 15 februarie 1999 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.
Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989:
„În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptăţită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului”.
Prin dispoziţia de propunere privind acordarea de despăgubiri din data de 14 martie 2006 Primarul municipiului Cluj-Napoca a constatat că notificatorii au calitatea de persoane îndreptăţite, fiind moştenitorii foştilor proprietari tabulari şi a reţinut că „imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 şi a deciziunii din 3 septembrie 1959 a Sfatului Popular al oraşului Cluj, de la G.A. şi G.E.”
Prin art. 1 din dispoziţia menţionată se propune „acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite în baza Legii nr. 112/1995, pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 şi pentru terenul aferent acestora din imobilul revendicat situat în str. E.I. şi str. A.C., în favoarea lui G.V. şi S.E.”
Dosarul aferent acestei dispoziţii a fost transmis Secretariatul Comisiei Centrale de către Primăria municipiului Cluj-Napoca în vederea parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, unde a fost înregistrat sub nr. 17754/CC.
Toate criticile formulate de recurentă în privinţa nerespectării termenului rezonabil de soluţionare a dosarului său, grupate de Înalta Curte în cadrul motivului
C) de recurs sunt vădit fondate.
Intimata C.S.S.D., la fel ca în toate dosarele de acest tip, evită să indice data înregistrării dosarului pe care-l evocă doar prin raportare la un număr.
Prin acest procedeu nefiresc se încearcă a induce confuzie în privinţa momentului de la care îi incumbă obligaţia legală de a parcurge toate etapele procedurii administrative pe care le prezintă cu acurateţe în întâmpinare.
În orice caz, având în vedere termenele impuse prin art. 16 din Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru predarea dispoziţiilor emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, este cert că dosarul recurentei a fost înregistrat la Comisie în prima jumătate a anului 2006.
De la acest moment şi până după înregistrarea cererii de chemare în judecată la Curtea de Apel Cluj: 10 noiembrie 2008, intimata nu a făcut dovada că ar fi întreprins vreun demers în vederea soluţionării dosarului.
Această pasivitate este culpabilă.
Nu există nicio justificare rezonabilă şi obiectivă pentru neparcurgerea unei proceduri administrative, de orice natură, într-un interval de timp de peste doi ani.
Evident că recurentei i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 § 1 din Convenţie, text care acoperă şi etapa prealabilă acţiunii judiciare, atunci când aceasta constă într-o procedură administrativă obligatorie.
Justificările intimatei sunt pur formale.
Deşi combate susţinerile recurentei referitoare la decizia din 28 februarie 2006 prin care C.S.S.D. instituise un criteriu aleatoriu de selectare a dosarelor, afirmând că aceasta „a fost înlocuită” cu decizia din 16 septembrie 2008 în care ordinea înregistrării dosarelor primează, totuşi intimata omite să explice care a fost criteriul pe care l-a aplicat în privinţa dosarului de faţă.
Şi celelalte motive de recurs, prezentate la lit. A) şi B), care combat hotărârea fondului sub aspectul aplicării legii, respectiv situaţiei de fapt reţinute, sunt fondate.
Pentru că aspectele invocate se întrepătrund, pentru a evita o analiză trunchiată, Înalta Curte va proceda la examinarea lor concomitentă.
Astfel, intimata şi-a justificat refuzul de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, prin invocarea unor lipsuri ale dosarului, prezentate in extenso la pct. 1.5 al prezentei decizii.
Atribuţiile sale, care prezintă relevanţă în analiza de faţă, astfel cum sunt expuse la art. 16 alin. (4) şi (5) din Capitolul V al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 vizează următoarele aspecte:
„(4) Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”.
Înalta Curte constată, în baza dispoziţiei legale citate, că intimata C.S.S.D. nu are atribuţiile pe care şi le-a arogat, şi anume de a verifica modalitatea intrării imobilului în proprietatea statului ori de a stabili cine are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea despăgubirilor. Singura atribuţie legală se referă la „analizarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură” şi, în această privinţă, în dosarul recurentei existau dovezi concludente, prezentate de Înalta Curte în preambulul pct. 11.1 de faţă.
Dar, mai mult decât atât, instanţa de recurs observă că toate pretinsele lipsuri invocate conturează elementele excesului de putere al C.S.S.D., în sensul pe care art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.
Imobilul în discuţie a intrat în patrimoniul statului prin naţionalizare, fiind preluat de la G.A. şi G.E., persoane în raport de care recurenta şi numitul G.V. au calitate de succesori în cote egale de1/2. Această calitate le-a fost recunoscută prin hotărâre judecătorească, sentinţa civilă din 29 mai 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca, situaţie în care intimata C.S.S.D. nu poate ajunge la o altă concluzie.
Cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj din 15 februarie 1999 rezultă chiar din hotărâre iar dovada plăţii efective nu prezintă relevanţă pentru intimată.
Cât priveşte „informaţiile în legătură cu apartamentele pentru care sunt propuse măsurile reparatorii prin echivalent”, solicitarea intimatei este atât de generică încât, practic, nici nu poate fi analizată.
În fine, copiile de pe actele de identitate ale beneficiarilor despăgubirilor au fost cerute de intimată abia după ce a fost chemată în judecată şi au fost depuse la dosarul primei instanţe.
Referitor la cererea de chemare în garanţie formulată de intimata-pârâtă C.S.S.D., Înalta Curte va menţine soluţia pronunţată de prima instanţă întrucât între C.S.S.D. şi Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu există un raport juridic generator al unei obligaţii de garanţie sau despăgubire, după cum dispune art. 60 alin. (1) C. proc. civ.
Excepţia lipsei capacităţii procesuale invocată din nou în recurs de partea chemată în garanţie nu poate fi primită câtă vreme, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria este o structură funcţională care include şi primarul, iar acesta reprezintă în justiţie unitatea administrativ-teritorială, potrivit art. 21 alin. (2) din acelaşi act normativ.
De altfel, cererea de chemare în garanţie a fost formulată împotriva „Primăriei Municipiului Cluj-Napoca prin Primar E.B.”, intimata-pârâtă indicând explicit calitatea de reprezentant a primarului.
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru toate considerentele expuse, la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1) –(2) raportat la art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., precum şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul şi se va modifica sentinţa în sensul că se va admite acţiunea, obligând pârâta C.S.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota parte ce-i revine reclamantei din imobilele care fac obiectul dispoziţiei din 14 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Toate celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva sentinţei civile nr. 71 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea în contradictoriu cu C.S.S.D., pe care o obligă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota parte ce-i revine reclamantei din imobilele care fac obiectul dispoziţiei din 14 martie 2006 emisă de primarul Municipiului Cluj Napoca.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5449/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5462/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
