ICCJ. Decizia nr. 5449/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5449/2009
Dosar nr. 960/30/2009
Şedinţa de la 27 noiembrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1038/PI din 30 martie 2009, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe P.V., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Timiş şi M.A.I., în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios, administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanta P.V. a solicitat să se constate caracterul politic al condamnărilor autorilor acesteia, respectiv B.D. şi B.V.
Tribunalul a avut în vedere că prin O.U.G. nr. 214/1999 modificată prin Legea nr. 173/2006, a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945-14 decembrie 1989.
O astfel de pricină, izvorâtă din temporizarea ori refuzul de finalizare a procedurii necontencioase la care face referire O.U.G. nr. 214/1999 este atribuită spre soluţionare instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze calea de atac împotriva deciziei emise de instituţia competentă să soluţioneze cereri în faza necontencioasă.
Cum prin art. 4 din O.U.G. nr. 214/1999 modificată prin Legea nr. 173/2006, a fost înfiinţată „Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă";, care este un organism central al administraţiei publice, şi a fost instituită o procedură specială pe care persoanele interesate trebuie să o parcurgă, rezultă că acţiunea în contencios administrativ prevăzută la art. 6 din O.U.G. nr. 214/1999 modificată, este de competenţa Curţilor de Apel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 229 din 25 iunie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara, a reţinut că acţiunea reclamantei are natură civilă, în cauză nefiind atacat vreun act administrativ ori refuzul pentru emiterea unui act, care să atragă incidenţa normelor speciale în materia contenciosului administrativ.
Art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 214/1999 prevede într-adevăr competenţa instanţelor de contencios administrativ însă pentru acţiunile prin care se atacă fie decizia emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, fie refuzul nejustificat al acestei comisii de a rezolva cererea de constatare a calităţii de luptător.
Constatând aşadar că, în cauză, nu se solicită emiterea vreunui act şi nici nu este atacat vreun act administrativ ori refuzul vreunei autorităţi şi că, dimpotrivă, se solicită obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri, obiect al acţiunii care se circumscrie de altfel într-o serie de litigii soluţionate irevocabil de secţiile civile ale instanţelor judecătoreşti, inclusiv de secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs, Curtea de Apel a constatat că raportat şi la valoarea obiectului cererii, competent a soluţiona cauza este Tribunalul Timiş, secţia civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1, lit. b) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul conform dispoziţiilor art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Or, în cauză, aşa cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel, reclamanta nu atacă vreun act administrativ, ori vreun refuz nejustificat pentru emiterea unui act, ci solicită obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri.
Prin urmare, simpla încadrare a unor acte normative speciale în justificarea temeiului de drept al actului nu poate să ducă la concluzia că instanţa competentă este instanţa de contencios administrativ.
Având în vedere natura civilă a cauzei, valoarea despăgubirilor solicitate, precum şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., rezultă fără putinţă de tăgadă că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Tribunalul Timiş, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.V., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Timiş şi M.A.I., în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5443/2009. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 5458/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
