ICCJ. Decizia nr. 5473/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5473/2009
Dosar nr. 1583/44/2008
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 decembrie 2008, reclamantul S.D. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Administraţiei, Internelor şi Reformelor Administrative şi I.P.J. Galaţi la emiterea unui act administrativ, prin care să stabilească criteriile şi condiţiile de sprijinire a poliţiştilor în vederea cumpărării unei locuinţe personale, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că în calitate de poliţist, are dreptul să primească sprijin efectiv pentru dobândirea unei locuinţe personale, dar nu a beneficiat de această facilitate datorită refuzului pârâţilor de a adopta actul administrativ solicitat.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată prin sentinţa nr. 55 din 11 martie 2009, reţinând că textul de lege invocat de reclamant – art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu se referă la posibilitatea instanţei de a obliga o autoritate publică să emită un act administrativ, iar prevederile art. 18 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ se referă numai la actele administrative cu caracter individual şi nu la cele cu caracter normativ, cum este actul solicitat prin acţiune.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, considerând că sprijinul pentru dobândirea unei locuinţe personale a fost prevăzut numai ca o posibilitate şi nu ca un drept sau un interes legitim, astfel cum rezultă din folosirea în mod imperativ a sintagmei „poliţistul va fi sprijinit”.
Recurentul a criticat şi interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, arătând că acestea nu au constituit temeiul principal al acţiunii sale, care a fost formulată în baza normei de drept substanţial prevăzută de art. 32 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care este încadrat, în condiţiile legii.
Instanţa de fond a interpretat corect aceste dispoziţii legale, constatând că nu a fost reglementată astfel în sarcina Ministerului Administraţiei şi Internelor obligaţia emiterii actului administrativ solicitat prin acţiunea formulată de recurentul – reclamant.
În atare situaţie, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al intimaţilor-pârâţi, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Instanţa de fond a constatat de asemenea întemeiat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare care au ca obiect sancţiunea şi despăgubirile pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ.
O asemenea hotărâre judecătorească irevocabilă nu a fost pronunţată între părţi cu privire la dreptul prevăzut de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, astfel că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, au fost greşit indicate ca temei juridic al cererii de chemare în judecată.
Concluzia instanţei de fond reprezintă o interpretare corectă a cauzei juridice a litigiului şi nu este rezultatul unei confuzii între normele de drept substanţial şi cele de drept procedural, cum fără temei s-a susţinut în recurs.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.D. împotriva sentinţei nr. 55 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5468/2009. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5474/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
