ICCJ. Decizia nr. 5468/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5468/2009
Dosar nr. 4614/2/2008
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 iulie 2008 reclamanta SC M. SA a chemat în judecată D.G.F.P. a judeţului Ilfov, solicitând anularea deciziei din 28 februarie 2007, şi implicit, anularea în parte a deciziei de impunere din 12 noiembrie 2007, privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, solicitând obligarea A.N.A.F. să admită la deductibilitate suma de 3.508.214, reprezentând T.V.A. aferent a 4 facturi din 2005.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că în vederea realizării obiectului său de activitate a încheiat un contract cu SC A.T. SA pentru întreţinerea şi repararea materialului rulant şi că a dovedit că serviciile au fost prestate atât cu facturile cât şi cu procese-verbale semnate de ambele părţi, fiind îndreptăţite la deductibilitatea T.V.A. aferent celor 4 facturi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1172 din 18 martie 2009 a respins excepţia de nelegalitate a actelor contestate şi a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând că aceasta nu a dovedit că serviciile la care s-au referit cele 4 facturi, au fost prestate efectiv.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC M. SA, susţinând în esenţă că instanţa de fond apus în discuţie la dosar excepţiile ridicate, fără a da cuvântul părţilor şi pe fondul cauzei.
Cu privire la serviciile prestate recurenta susţine că din documentele de la dosar rezultă că acestea au fost efectiv prestate.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Întrucât recurenta-reclamantă a susţinut/constatat că serviciile la care s-au referit facturile din 8 octombrie 2004, din 12 ianuarie 2005, din 31 martie 2005 şi din 30 iunie 2005, şi pentru care nu a fost admisă deducerea T.V.A., au fost efectuate, se impunea ca în virtutea rolului activ instanţa să ordone efectuarea unei expertize de specialitate, care să verifice fiecare factură şi să constate dacă serviciile au fost prestate.
Expertiza va avea în vedere şi procesele-verbale semnate de recurenta-reclamantă şi de către prestatorul SC A.T. SA de certificare a lucrărilor executate, documente menţionate în facturi.
Aşa fiind se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va avea în vedere dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. şi care va putea aprecia şi asupra necesităţii administrării şi altor probe necesare stabilirii adevărului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC M. SA împotriva sentinţei nr. 1172 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5464/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5473/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
