ICCJ. Decizia nr. 5488/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5488/2009

Dosar nr. 72/45/2009

Şedinţa publică de la 2 decembrie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 5 februarie 2008, reclamanţii Municipiul Paşcani şi Primăria Municipiului Paşcani au solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Judeţului Iaşi să se dispună anularea deciziei din 17 ianuarie 2008 şi a procesului-verbal de inspecţie fiscală din 27 noiembrie 2007.

Reclamanţii au arătat că actele administrative contestate au fost întocmite de pârâtă cu încălcarea Legii nr. 18/1991 şi a hotărârii nr. 97/2000 a Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea legii fondului funciar.

Astfel, cu privire la contractul de concesiune din 20 august 1997 încheiat cu SC L. SA B.-P. s-a arătat că organul de control nu a avut în vedere că autoritatea locală probase dreptul de proprietate asupra terenului provenit din islazul comunal.

Referitor la terenul închiriat societăţii agricole A.C. SA L.P., reclamanţii au învederat că au dovedit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 60 ha din cuveta Acumulare Paşcani, iar contractul de închiriere a fost legal încheiat, după exercitarea controlului de legalitate de către Prefectura Judeţului Iaşi, care i-a atribuit dreptul de dispoziţie asupra terenului respectiv.

S-a mai susţinut că perfectarea contractului de concesiune cu SC L. SA a avut la bază principiul autonomiei locale şi că din documentaţia întocmită rezultă că municipiului Paşcani i-a fost retrocedată o suprafaţă totală de 399 ha păşune, conform înscrisurilor din Registrul agricol, iar suprafaţa de 51 ha concesionată este inclusă în suprafaţa de păşune asupra căreia reclamanţii au drept de dispoziţie.

Prin sentinţa civilă nr. 90/CA/21 aprilie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat decizia din 17 ianuarie 2008 şi procesul verbal de imputare din 30 noiembrie 2007, acte emise de pârâta D.G.F.P. a Judeţului Iaşi şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 4,3 RON.

Această sentinţă a fost casată prin decizia din 27 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a admiterii recursului declarat de D.G.F.P. a Judeţului Iaşi.

Instanţa de recurs a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, constatând că prima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 100/2007,privind compunerea completului de judecată dintr-un judecător.

În fond după casare, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 81/CA din 11 mai 2009, prin care a respins pentru lipsa calităţii procesuale active acţiunea formulată de Primăria municipiului Paşcani şi a respins ca nefondată acţiunea formulată Municipiul Paşcani.

Instanţa de fond a reţinut că Primăria municipiului Paşcani, ca structură funcţională cu activitate permanentă nu este autoritatea competentă să exercite acţiunea în justiţie, întrucât autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative şi primarii, ca autorităţi executive.

Pe fondul cauzei, s-a apreciat că actele contestate , întocmite în baza O.G. nr. 119/1999, nu vatămă drepturile sau interesele legitime ale reclamantului Municipiului Paşcani, deoarece nu au ca efect modificarea sau desfiinţarea contractului de închiriere din 6 octombrie 1997 încheiat cu SC A.C. SA L.P. şi a contractului de concesiune din 20 august 1997 încheiat cu SC L. SA Paşcani, verificate sub aspectul legalităţii în cadrul activităţii de audit.

S-a avut în vedere că prin procesul-verbal de inspecţie nu s-a luat nici o dispoziţie concretă pentru protejarea fondurilor publice şi a patrimoniului public sau pentru repararea unui eventual prejudiciu produs, fiind exprimate doar opinii privind abateri de la legalitate, nematerializate în măsuri cu finalitate economică sau juridică.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii Municipiul Paşcani şi Primăria Municipiului Paşcani, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.

În primul motiv de recurs a fost criticată soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Primăriei Municipiului Paşcani, cu motivarea că dreptul acesteia de a acţiona în justiţie rezultă din conţinutul actelor contestate, în care s-a menţionat că a avut calitatea de unitate controlată şi inspectată.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu s-a dovedit în cauză existenţa dreptului sau a interesului legitim vătămat, dat fiind că procedura de contestare a actelor întocmite în cadrul activităţii de audit nu impune o asemenea condiţie, spre deosebire de celelalte acţiuni din materia contenciosului administrativ.

Recurenţii au arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere nici considerentele hotărârii din primul ciclu procesual, prin care a fost admisă acţiunea, constatându-se în mod întemeiat vătămarea drepturilor lor prin menţiunile din procesul-verbal de inspecţie care nu corespund situaţiei de fapt şi prevederile lor legale indicate de organele de control.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de inspecţie din 30 noiembrie 2007 D.G.F.P. a Judeţului Iaşi a procedat la verificarea legalităţii şi a modului de respectare a clauzelor din contractul de concesiune din 20 august 1997 încheiat cu SC L. SA Paşcani pentru o suprafaţă de 50,9 ha şi a celor din contractul de închiriere din 6 octombrie 1997 încheiat cu SC A.C. SA L.P. pentru o suprafaţă de 60 ha, reţinând că acestea sunt lipsite de temei legal, întrucât terenurile respective nu sunt proprietatea publică sau privată a municipiului Paşcani, fiind sesizată Prefectura Judeţului Iaşi, prin Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, care poate lua măsuri în vederea clarificării dreptului de proprietate asupra terenurilor care constituie obiectul celor două contracte.

Pentru contestarea în justiţie a acestui act administrativ, instanţa de fond a constatat corect că Primăria Municipiului Paşcani nu are calitate procesuală activă şi a respins pentru acest considerent acţiunea în anulare.

Soluţia instanţei de fond corespunde dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată, care au definit primăria ca fiind o structură funcţională cu activitate permanentă, constituită din primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.

În consecinţă, primăria nu este o autoritate a administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii, calitate conferită consiliilor locale, ca autorităţile deliberative şi primarilor, ca autorităţi executive, prin prevederile art. 23 alin. (1) din aceeaşi lege.

Împrejurarea că în procesul-verbal de inspecţie dedus judecăţii a fost menţionată Primăria Municipiului Paşcani, ca unitate controlată, nu produce efecte în privinţa statutului său juridic şi implicit, sub aspectul legitimării procesuale.

Din acest motiv, prin hotărârea recurată a fost corect constatată lipsa calităţii procesuale active a acestei recurente-reclamante, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a fost parte în cele două contracte supuse controlului, care au fost încheiate de Consiliul local al municipiului Paşcani, în exercitarea atribuţiilor privind administrarea domeniului public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale, prevăzute la art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 republicată.

Critica recurenţilor privind soluţia de respingere a acţiunii ca nefondată pentru lipsa dovezilor referitoare la vătămarea unui drept sau a unui interes legitim se dovedeşte a fi de asemenea neîntemeiată.

Din cuprinsul actelor contestate rezultă că nu au fost dispuse măsuri menite să protejeze fondurile şi patrimoniul public sau să asigure repararea unui prejudiciu şi organul de control a declinat competenţa de a decide asupra celor constatate în favoarea Prefectului Judeţului Iaşi, la solicitarea căruia a şi fost efectuată inspecţia.

Recurenţii au susţinut fără temei că în cadrul procedurii prevăzute de O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv nu trebuie dovedită vătămarea unui drept sau unui interes legitim prin actul atacat, dat fiind că prin acest act normativ nu a fost prevăzută o reglementare derogatorie de la dispoziţiile generale cuprinse în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, privind condiţiile de exercitare a acţiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ.

Îndeplinirea acestei condiţii legale pentru anularea unui act administrativ nu poate fi constatată în raport de considerentele hotărârii pronunţate în primul ciclu procesual, cum neîntemeiat s-a solicitat în recurs, fără a se avea în vedere că acea primă sentinţă a fost casată şi potrivit dispoziţiilor art. 311 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea casată nu are nici o putere.

Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Municipiul Paşcani şi Primăria Municipiului Paşcani împotriva sentinţei nr. 81/CA din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5488/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs