ICCJ. Decizia nr. 5486/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5486/2009
Dosar nr. 103/39/2009
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 53 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul P.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.I., având ca obiect anularea actului de constatare din 13 ianuarie 2009 încheiat de pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că actul de constatare a cărei anulare o solicită contestatorul, atestă conflictul de interese – aşa cum este reglementat de art. 79 din Legea nr. 161/2003, în care s-a aflat reclamantul, care deţinând funcţia de director executiv al D.A.D.R. Botoşani a încălcat dispoziţiile legale privind conflictul de interese prin luarea unor decizii sau participarea la luarea unor decizii referitoare la acordarea de subvenţii sau despăgubiri firmei la care membrii familiei sale erau acţionari şi administratori.
Reţine instanţa de fond că fişa postului privind funcţia ocupată de reclamant, respectiv cea de director executiv în cadrul D.A.D.R. Botoşani, conţine atribuţii corespunzătoare unui ordonator de credite, actele săvârşite de acesta în această calitate în condiţiile de implicare a soţiei şi fiului său prin societăţile comerciale în procedurile de beneficiere – de subvenţii şi despăgubiri – fiind susceptibile să genereze existenţa conflictului de interese în sensul legii, concluzia fiind aceea că actul întocmit de pârât şi a cărei anulare se solicită, este legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă prin motivele de recurs formulate că instanţa de fond în soluţionarea dosarului nu a analizat punctual fiecare caz de conflict de interese reţinut în cuprinsul actului de constatare, ci a făcut doar o analiză globală a ariei de competenţă a D.A.D.R. precum şi o enumerare a atribuţiilor sale rezultate din fişa postului, fără a fi analizate şi apărările ce le-a formulat precum şi legislaţia specială în materie de subvenţii.
Precizează recurentul-reclamant că la eliberarea atestatului privind conducerea şi administrarea exploataţiilor agricole de către soţia sa P.A., obiectivitatea sa nu a fost influenţată în nici un fel, pentru că nu el a verificat îndeplinirea condiţiilor legale şi nu el a acordat atestatul respectiv ci comisia constituită la nivelul D.A.D.R. Botoşani, conform regulamentului din 24 martie 2003 de atestare a producătorilor agricoli care conduc şi administrează exploataţii agricole familiale.
În ce priveşte acordarea subvenţiei pentru vânzarea a 41 capete de bovină, documentaţia a fost analizată de persoana responsabilă cu aplicarea actului normativ la nivelul instituţiei publice care a şi aprobat acordarea acestui sprijin financiar după ce a constatat îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de actul normativ, nici în acest caz obiectivitatea sa nefiind influenţată în luarea deciziei de acordare a subvenţiei.
Referitor la acordarea despăgubirilor în sumă de 15.040 RON către societatea P. SRL, conform Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură pentru cultura de rapiţă, recurentul-reclamant susţine că a fost respectată întocmai procedura specială pentru acordarea acestor despăgubiri, comisia numită prin ordin al Prefectului considerând că documentaţia depusă de SC P. SRL îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Concluzionează recurentul-reclamant că analizând art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se constată că nici una din situaţiile prevăzute de acest text de lege nu se regăseşte în cele trei cazuri reţinute prin actul de constatare, el personal nerezolvând aceste cereri şi neluând decizii cu privire la acestea, ci comisiile stabilite la nivelul D.A.D.R. au hotărât, mai mult decât atât, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în cazul în care ar fi formulat presiuni asupra membrilor comisiei, aceştia ar fi avut dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor „primite de la superiorul ierarhic, dacă le considera ilegale”.
Recurentul-reclamant nu a încadrat motivele de recurs formulate în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă A.N.I. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit actului de constatare din 13 ianuarie 2009, încheiat de inspectori de integritate din cadrul A.N.I., în temeiul art. 13 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., cu modificările şi completările ulterioare şi în temeiul art. 79 alin. (1) lit. a), b), c); alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, s-a constatat că recurentul-reclamant, în perioada în care a exercitat o funcţie publică, respectiv cea de director executiv al D.A.D.R. Botoşani, a încălcat dispoziţiile legale privind conflictul de interese, întrucât a avut interese patrimoniale care au influenţat îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce i-au revenit, luând decizii sau participând la luarea unor decizii, privind acordarea de subvenţii financiare firmelor la care membrii familiei sunt acţionari şi administratori, fiind efectuate cu încălcarea prevederilor legale referitoare la acordare de subvenţii sau despăgubiri operaţiunile privind:
- acordarea subvenţiilor de 8.000 RON din 24 ianuarie 2006 către SC P. SRL unde calitatea de acţionar unic şi administrator o are soţia sa P.A., semnătura recurentului-reclamant fiind pusă pe atestatul din 22 decembrie 2006;
- acordarea subvenţiei în sumă de 32.515 RON, solicitare făcută în nume propriu pentru vânzarea a 41 capete bovine către SC C.C. SA, suma menţionată fiind virată direct în contul recurentului-reclamant deschis la bancă;
- acordarea despăgubirilor în sumă de 15.040 RON primite de SC P. SRL conform Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură pentru cultura de rapiţă, în documentaţia primită regăsindu-se numele recurentului-reclamant atât la reprezentantul societăţii pe contractul de asigurare, cât şi pe factura de procurare a materialului săditor.
Potrivit art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, „Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituie conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
Recurentul-reclamant susţine că nu s-a aflat nici un moment în conflict de interese, deoarece în nici una din situaţiile prezentate, el personal nu a rezolvat acele cereri şi nici nu a luat decizii cu privire la acestea, ci comisiile stabilite la nivelul D.A.D.R., membrii acestor comisii îndeplinindu-şi cu responsabilitate atribuţiile.
Apărarea formulată de recurentul-reclamant în acest sens este neîntemeiată.
În primul rând, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, recurentul-reclamant îndeplinea funcţia de director executiv în cadrul D.A.D.R., funcţie care potrivit fişei postului conţine atribuţii corespunzătoare unui ordonator de credite, iar comisiile şi persoanele abilitate să dispună asupra alocării efective a fondurilor şi plata lor, au fost constituie/desemnate la propunerea făcută de recurent în virtutea funcţiei publice deţinute; întreaga procedură pentru a putea beneficia de aceste fonduri derulându-se sub egida şi responsabilitatea D.A.J.
Mai mult decât atât, atestatul din 22 decembrie 2005, prin care se confirmă întrunirea prevederilor legale pentru conducerea şi administrarea exploataţiilor agricole de către soţia sa, atestat acordat cu 7 zile înaintea solicitării subvenţiei, respectiv data de 29 decembrie 2005, este semnat şi de recurentul-reclamant, deşi soţia sa P.A. deţinea calitatea de acţionar unic şi administrator al SC P. SRL de la data de 17 mai 2005.
Ordinul de plată din 24 ianuarie 2006 prin care se transferă suma de 8.000 RON în contul SC P. SRL este emis de D.A.D.R. Botoşani, instituţie al cărei director executiv era recurentul-reclamant care avea şi atribuţii de ordonator de credite.
Totodată, factura prin care SC P. SRL vinde către SC P.J. SRL ce are ca asociat unic şi administrator pe fiul său P.G. (societate înfiinţată la 28 noiembrie 2005), o anumită cantitate de grâu cu suma de 730.560.000 RON (vechi), conţine la rubrica „semnătura furnizorului” semnătura recurentului reclamant.
Aşadar, referitor la acordarea subvenţiei în sumă de 8000 RON din 24 ianuarie 2006 către SC P. SRL, recurentul-reclamant nu poate pretinde că nu a existat un conflict de interese.
Cât priveşte acordarea subvenţiei de 32.515 RON, este de precizat că chiar recurentul-reclamant este cel care a făcut cererea pentru încasarea de la bugetul de stat a subvenţiei pentru producţia de carne din data de 28 octombrie 2005 (în cerere fiind menţionat şi actul său de identitate).
În facturile fiscale cu seria BT VEI nr. 3683152 – 01 din 21 octombrie 2005 pentru suma de 1050 RON prin care se achita serviciul de sacrificare de la abator, la rubrica „cumpărător” este înscris recurentul-reclamant, iar Ordinul de plată nr. 2310 din 7 noiembrie 2005 prin care se transferă suma de 32.515 RON în contul direct al recurentului-reclamant deschis la B.R.D. Botoşani, este emis tot de D.A.D.R. Botoşani unde director executiv era recurentul.
Referitor la acordarea despăgubirilor în sumă de 15.040 RON primite de SC P. SRL conform Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură pentru cultura de rapiţă şi în acest caz se regăseşte numele recurentului-reclamant, atât la rubrica ce priveşte „reprezentantul societăţii” pe contractul de asigurare încheiat cu asigurătorul – contract de asigurare CA 0012253 din 28 octombrie 2005 cât şi pe factura de procurare a materialului săditor – factura IS VEC 7908842 din 25 octombrie 2008 în care la rubrica data privind expediţia şi numele delegatului este menţionat P.M., cu precizarea actului de identitate al acestuia.
Sunt astfel, în mod cert, dovedite interesele patrimoniale ale recurentului-reclamant, alături de cele ale soţiei sale şi fiului său, asociaţi ai celor două societăţi comerciale, fiind dovedită inexistenţa conflictului de interese.
În calitatea sa de director executiv al D.A.D.R. Botoşani, cu atribuţii de ordonator de credite, recurentului-reclamant nu-i era îngăduit să semneze documente, fie ele şi de constatare a îndeplinirii unor condiţii prevăzute de lege stabilite de membrii unor comisii (ai căror membri erau desemnaţi de recurent), pentru acordarea unor subvenţii sau despăgubiri în caz de calamităţi naturale, imparţialitatea sa în rezolvarea corectă şi legală a celor 3 cazuri de acordare a subvenţiilor şi plata de despăgubiri fiind pusă la îndoială.
În atare situaţii, recurentul-reclamant era obligat să respecte dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în sensul „de a informa de îndată pe şeful ierarhic căruia îi era subordonat direct, care la rândul său era obligat să ia măsurile care se impuneau pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice”.
Ca o consecinţă a celor expuse, actul de constatare încheiat de A.N.I., prin care s-a constatat existenţa conflictului de interese în cele 3 cazuri enumerate în mod expres, este legal întocmit, aspect reţinut şi prin sentinţa instanţei de fond, sentinţă legală şi temeinică ce urmează a fi menţinută, ca urmare a respingerii recursului, în baza art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei nr. 53 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5474/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5488/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
