ICCJ. Decizia nr. 5508/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5508/2009
Dosar nr. 2205/54/2009
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 29 iulie 2009, Consiliul Judeţean Mehedinţi a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 300 alin. (2) C. proc. civ., să se dispună suspendarea provizorie a sentinţei nr. 2246 din 8 iulie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, până la soluţionarea cererii de suspendare, formulată în cadrul recursului, ce constituie obiectul Dosarului nr. 5139/101/2009.
În motivarea cererii, Consiliul Judeţean Mehedinţi a arătat că există motive urgente şi întemeiate care impun suspendarea hotărârii din 9 martie 2009 şi a hotărârii din 9 martie 2009 adoptate de Consiliul Judeţean Mehedinţi, până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile asupra cererii principale, întrucât măsura dispusă de instanţa de judecată determină imposibilitatea obiectivă de a se desfăşura activitatea Consiliului Judeţean Mehedinţi.
A susţinut că, prin suspendarea executării celor două hotărâri ale consiliului judeţean, N.L.G. se consideră îndreptăţit să participe şi să-şi exprime votul la şedinţele consiliul judeţean sau în cadrul comisiilor din care făcea parte, în calitate de consilier judeţean, generând astfel tensiuni şi posibilitatea ca hotărârile adoptate cu votul acestuia să fie susceptibile de contestaţii, în cazul respingerii acţiunii în anulare sau a cererii de suspendare a H.C.J. din 2009, fapt ce ar conduce la perturbarea întregii activităţi a Consiliului Judeţean Mehedinţi.
Apreciază ca, în contextul celor prezentate trebuie să primeze interesul general şi nu interesul personal, motiv pentru care se solicită suspendarea provizorie a executării sentinţei recurate.
Pârâtul N.L.G. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 16, art. 21, art. 24 şi art. 129 din Constituţia României, solicitând totodată instanţei sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei invocate, precum şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.
2. Soluţia instanţei fond.
Prin încheierea nr. 13 în camera de consiliu din 30 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ., formulată de pârâtul N.L.G.
A admis cererea de suspendare provizorie formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Mehedinţi şi a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei din 8 iulie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în Dosarul nr. 5139/101/2009 al Curţii de Apel Craiova.
Încheierea s-a dat fără cale de atac.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ. formulată de pârâtul N.L.G. că, având caracterul unui incident procedural care în mod obligatoriu trebuie dezbătută în contradictoriu cu toate părţile din proces, părţi care trebuie legal citate pentru a avea posibilitatea de a pune concluzii asupra excepţiei, nu poate fi invocată în cadrul unei proceduri necontencioase, cum este cererea de suspendare provizorie, procedură specială reglementată de dispoziţiile art. 338 alin. (2) şi art. 339 C. proc. civ.
În acest context, formularea unei cereri cu caracter contencios, cum este cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate în cadrul unei proceduri esenţialmente necontencioase este neîntemeiată, fiind respinsă potrivit art. 335 şi 338 alin. (1) C. proc. civ.
A mai precizat că dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., referitoare la lipsa oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care se dispune cererea de suspendare trebuie interpretate în sensul celor reţinute de către instanţă, astfel că exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei este incompatibilă cu cererea prin care se tinde la suspendarea cursului judecării în vederea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, datorită caracterului de urgenţă care-l impune suspendarea provizorie a executării silite.
În ce priveşte cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei din 8 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, instanţa de fond a reţinut că prin H.C.J. Mehedinţi nr. 8/2009 adoptată în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) lit. h) coroborate cu art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul membrilor aleşi s-a luat act de pierderea calităţii de membru P.S.D. a lui N.L.G. şi s-a constatat încetarea de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului de consilier judeţean a acestuia, declarându-se vacant, mandatul de consilier judeţean.
Prin H.C.J. Mehedinţi nr. 9/2009 s-a validat mandatul de consilier judeţean al lui C.C., înscris pe lista de supleanţi a P.S.D.
Instanţa de fond a mai reţinut că hotărârea de excludere din partid a pârâtului N.L.G. concretizată prin decizia din 2 martie 2009 emisă de P.S.D. Biroul Permanent Naţional, nu a fost revocată şi nici anulată, aşa cum reiese din adresa din 29 aprilie 2009 emisă de C.N.A.I.M. prin care s-a respins plângerea formulată de N.L. împotriva deciziei din 2 martie 2009.
Astfel, demersul Consiliului Judeţean Mehedinţi de a adopta hotărârea din 9 martie 2009 s-a întemeiat în mod corect pe dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h) şi art. 12 din Legea nr. 393/2004.
În fine, instanţa de fond a precizat că în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului, instanţa având doar posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenţei dreptului, şi a apreciat că în speţă, nu poate fi reţinută ca îndeplinită condiţia cazului bine justificat şi nici aceea a pagubei iminente, impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, aspect analizat în cadrul acţiunii în anulare, iar suspendarea executării celor două hotărâri ar echivala practic cu păstrarea calităţii de consilier juridic al pârâtului, cu toate prerogativele recunoscute de lege.
Instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că, anterior acestui litigiu, s-a soluţionat irevocabil, în sensul respingerii, o altă cerere de suspendare a aceloraşi hotărâri, iar potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 modificată, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare, succesive pentru aceleaşi motive, fiind vorba, în speţă, de încheierea nr. 6/05.2009 a Tribunalului Mehedinţi, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2912 din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
3. Calea de atac.
Împotriva încheierii din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova a formulat recurs pârâtul N.L.G., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru soluţionarea cererii de sesizare.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 137 din C. proc. civ. atunci când a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Se arată că pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- excepţia să fie invocată de una dintre părţile litigiului dedus judecăţii;
- excepţia să vizeze o lege sau o ordonanţă care este în vigoare;
- dispoziţia respectivă nu a fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- dispoziţia invocată are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
În speţă, recurentul consideră că sunt îndeplinite toate aceste condiţii şi, de aceea, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale era admisibilă.
Este criticată soluţia instanţei de fond şi pentru că a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale prin aceeaşi încheiere prin care a soluţionat fondul cauzei şi au fost nesocotite dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. pentru că nu a fost soluţionată cu prioritate cererea de sesizare, mai ales că legea prevede dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în ceea ce priveşte termenul şi condiţiile de exercitare a recursului împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Dosarul nr. 2205/54/2009 al Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a avut ca obiect cererea de suspendare provizorie a sentinţei nr. 2246 din 8 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia contencios, administrativ şi fiscal până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului ce formează obiectul Dosarului nr. 5139/101/ 2009.
Prin încheierea nr. 13 din 30 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei nr. 2246 din 8 iulie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în Dosarul nr. 5139/101/2009 al Curţii de Apel Craiova.
Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ. formulată de pârâtul N.L.G.
În prezenta cauză este recurată numai soluţia în privinţa modului de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., a căror excepţie de neconstituţionalitate a fost invocată, se aplică în completarea prevederilor art. 300 alin. (3) C. proc. civ. şi se referă la procedura de suspendare provizorie a executării hotărârii de către instanţa de recurs, până la soluţionarea cererii de suspendare de către aceeaşi instanţă.
Aşa cum s-a arătat şi în motivele de recurs, una dintre condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru a fi admisibilă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale este aceea ca dispoziţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Această condiţie se referă la posibilitatea ca, în cadrul în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi admisă, soluţia instanţei să fie influenţată în mod determinant de această soluţie.
Însă, în cauză, prin încheierea nr. 14 din 11 august 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de suspendare formulată de Consiliul Judeţean Mehedinţi şi s-a dispus suspendarea executării sentinţei nr. 2246 din 8.07.2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ până la soluţionarea recursului ce face obiectul Dosarului nr. 5139/101/2009 al Curţii de Apel Craiova.
Prin urmare, se poate considera că cererea de recurs a rămas fără obiect în condiţiile în care s-a dispus suspendarea executării sentinţei nr. 2246 din 8 iulie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, astfel că soluţia instanţei de fond nu ar putea să mai fie influenţată, având în vedere că suspendarea a fost numai provizorie, până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţa de recurs, cerere care a fost soluţionată.
Pentru că este o excepţie dirimantă, nu vor mai putea fi cercetate celelalte motive de recurs ce vizează cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
De aceea, va fi respins recursul declarat în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.L.G. împotriva încheierii nr. 13 din 30 iulie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 2205/54/2009 al Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5504/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5509/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
