ICCJ. Decizia nr. 5504/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5504/2009
Dosar nr. 659/32/2008
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11 din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâtele Staţiunea de Cercetare, Dezvoltare Agricolă S. şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I.S., prin care solicita anularea hotărârii C.A. din 11 decembrie 2007 al primei pârâte şi a deciziei din 28 ianuarie 2008 emisă de cea de-a doua pârâtă. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes a reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţii:
Staţiunea de Cercetare Agricolă S. este, potrivit Legii nr. 290/2002, o instituţie publică cu personalitate juridică, având ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea agricolă, servicii de interes public. Pornind de la forma de organizare şi scopul înfiinţării prin H.G. nr. 1460/2006, calitate procesuală activă, în anularea unui act emis de S.C.D.A., poate avea orice persoană vătămată într-un drept sau interes, interesul putând fi atât privat cât şi public. În accepţiunea Legii nr. 554/2004, atât vătămarea cât şi interesul capătă alte valenţe decât în dreptul comun.
În speţă, vătămarea invocată de reclamant este fundamentată pe nerespectarea dispoziţiilor regulamentului de organizare, cauzele invocate ce vizează incompatibilitatea unor membri ai C.A. ţinând de ordinea publică. Împrejurarea că, urmare a hotărârii C.A., s-a desfiinţat ferma al cărui şef era reclamantul îi conferă acestuia calitate procesuală activă.
De asemenea, reţine prima instanţă, interesul reclamantului este legitim, actual personal, împrejurarea că acesta nu mai este salariatul pârâtei şi că nu a participat la concursul pentru ocuparea funcţiilor vacante, nefiind de natură a duce la concluzia că nu are interes în a solicita anularea hotărârii C.A. care a stat la baza desfiinţării fermei unde lucra. Mai mult, decizia din 25 februarie 2008, prin care a fost concediat reclamantul, face obiectul judecăţii Dosarului nr. 602/103/2008 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ, a cărui soluţionare a apreciat instanţa că depinde de soluţionarea cauzei de faţă.
Cu privire la fond:
Prin hotărârea din 11 decembrie 2007, C.A. al S.C.D.A. S., Neamţ, întrunit în şedinţă ordinară, având în vedere situaţia economică şi diminuarea continuă a fondului funciar de la suprafaţa de 1.442 ha la 690 ha., necesitatea reorganizării fermelor şi sectoarelor, discutate şi aprobate în şedinţa C.A. din 4 septembrie 2007, văzând propunerile făcute de comitetul director cu aprobarea sindicatului liber din unitate, a hotărât aprobarea organigramei, a liste posturilor care se desfiinţează, precum şi organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor de şef de ferme.
Prin decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2008, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I.S., în baza competenţelor şi atribuţiilor aprobate prin Legea nr. 290/2002, a validat hotărârea din 11 decembrie 2007 a S.C.D.A. S.
Din procesul verbal al şedinţei din 11 decembrie 2007, rezultă că hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi, de la şedinţă lipsind un membru al C.A., respectiv reprezentantul M.A.D.P.R. care, prin adresa din 6 decembrie 2007 a comunicat acordul şi votul său pentru hotărârea propusă.
Referindu-se la prima critică adusă hotărârii nr. 12/2007, care vizează incompatibilitatea în care se aflau doi dintre membrii C.A., instanţa de fond apreciază că acest motiv nu poate fi reţinut ca fiind o cauză de nulitate a hotărârii contestate.
Astfel, se arată în considerentele sentinţei recurate, C.A. al S.C.D.A. S. a fost numit prin decizia din 27 aprilie 2007 pentru un mandat de 4 ani, de către A.S.A.S. Bucureşti, preşedinte fiind numit directorul unităţii iar ca membri: L.C., T.I., C.D., V.C., M.F. şi T.T.
Prin decizia din 26 iulie 2007 a A.S.A.S., C.D., reclamantul din cauza de faţă, a fost revocat din funcţia de membru al C.A. şi înlocuit cu G.G.
Or, reţine prima instanţă, nici decizia nr. 69/2007 şi nici decizia nr. 172/2007 nu au fost contestate, producându-şi pe deplin efectele.
Este adevărat, arată instanţa de fond, că, potrivit art. 15 lit. c) din regulamentul de organizare a S.C.D.A. S., sunt incompatibili cu calitatea de membru al C.A. cei care personal ori prin soţul, copiii sau rudele până la gradul II, inclusiv, sunt în acelaşi timp patroni sau asociaţi la societăţi comerciale cu capital privat cu acelaşi profil sau cu care staţiunea se află în relaţii comerciale directe. Acest caz de incompatibilitate presupune ca persoanele ce se află în situaţiile mai sus enumerate să nu poată fi numite, de plano, în C.A. Aşadar, aspectele invocate de reclamant vizează nelegalitatea deciziilor de numire în C.A., aceste decizii nefăcând însă obiectul cauzei de faţă.
De asemenea, reţine prima instanţă, cele două persoane, T.I. şi G.G., aveau îndatorirea de a declara că nu sunt în starea de incompatibilitate prevăzută de lege. În ipoteza în care au dat o astfel de declaraţie ce nu ar corespunde adevărului, se ridică problema răspunderii penale. De altfel, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că împotriva celor două persoane s-a dispus începerea urmăririi penale pentru faptele prevăzute de art. 248 C. pen. în dosarul nr. 194/P/2007.
Apreciază instanţa de fond că legalitatea hotărârii nr. 12/2007 a C.A. se analizează prin prisma dispoziţiilor art. 17 din regulament, potrivit căruia C.A. poate hotărî în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor săi iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi dar nu mai puţin de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiţii îndeplinite în cauză.
Referindu-se la susţinerile reclamantului, potrivit cărora starea de incompatibilitate a doi membrii este de natură a atrage nulitatea hotărârii nr. 12/2007, instanţa de fond a reţinut că acestea nu sunt întemeiate, apreciind că cele două persoane erau incompatibile să fie numite în C.A., însă după numire incompatibilitatea este o noţiune ce trebuie apreciată în funcţie de hotărârile adoptate. Or, arată instanţa de fond, prin hotărârea contestată s-a aprobat organigrama, statul de funcţii, desfiinţarea unor posturi, decizii ce nu relevă un interes personal al celor doi membri în a-şi exprima votul pozitiv.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei recurate, în scopul protejării intereselor societăţii, membrii C.A. trebuie să înştiinţeze despre existenţa unui conflict de interese, încălcarea interdicţiei menţionate având drept consecinţă antrenarea răspunderii membrilor C.A., potrivit art. 19 din regulament, fără a avea, însă, consecinţe cu privire la validitatea hotărârii adoptate. Mai mult, membrii C.A. care încalcă regulamentul pot fi revocaţi din funcţie.
În ce priveşte susţinerea reclamantului, conform căreia nu se impunea adoptarea hotărârii nr. 12/2007 şi validarea ei prin decizia nr. 5/2008 de către A.S.A.S., instanţa de fond reţine că fundamentarea hotărârii, în special argumentul că reorganizarea unităţii se impunea ca urmare a diminuării fondului funciar de la 1.442 ha la 690 ha, este întemeiată; înscrisurile depuse – atât procesul verbal cât şi preambulul hotărârii adoptate – fac dovada, până la înscrierea în fals, că suprafaţa fondului funciar s-a diminuat, astfel încât reorganizarea se impunea ca o necesitate obiectivă.
De altfel, conchide instanţa de fond, instanţa de judecată nu poate lipsi de efect voturile date în C.A., care este un organ colegial de gestiune, o altă interpretare ducând la încălcarea principiului libertăţii exprimării voinţei membrilor acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul C.D. care a solicitat prin precizările scrise depuse în recurs, examinarea cauzei sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul, în esenţă, reia aceleaşi critici ce vizează nelegalitatea hotărârii C.A. al S.C.D.A. S. din 11 decembrie 2007 precum şi decizia din 28 ianuarie 2008 a A.S.A.S. Bucureşti.
Se invocă starea de incompatibilitate a doi membri din componenţa C.A. al S.C.D.A. S., faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru fapte prevăzute de art. 248 C. pen. şi care au avut interes personal în adoptarea deciziei.
Susţine recurentul că motivaţia care stă la baza hotărârii contestate este falsă, respectiv suprafaţa cultivată de S.C.D.A. S. în anul 2008, după datele înregistrate la D.A.D.R. Neamţ era de 1.585,34 ha şi nu de 690 ha şi că unitatea nu era în pierdere ci dimpotrivă rezultatele economice erau cu profit.
Prin întâmpinare, pârâtele – intimate Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă S. şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I.S. au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Cu privire la revocarea în tot sau în parte a deciziei din 28 ianuarie 2008, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; arată că intimata că reclamantul nu a făcut dovada că a sesizat A.S.A.S., nefiind îndeplinită în această privinţă procedura prealabilă, care constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, şi că singura corespondenţă purtată de A.S.A.S. cu recurentul se referă la o scrisoare din 22 februarie 2008 prin care acesta reclamă că în componenţa C.A. al S.C.D.A. S. se află persoane incompatibile cu această calitate, care au hotărât reorganizarea unităţii.
Afirmaţia recurentului că motivaţia care stă la baza hotărârii contestate este falsă, nu este întemeiată, întrucât hotărârea C.A. de reorganizare a unităţii a constituit o necesitate determinată de diminuarea drastică a fondului funciar de la 4.086ha la 690 ha, teren existent în prezent în domeniul public al statului şi în administrarea S.C.D.A. S., situaţie confirmată de O.C.P.I. Neamţ prin adresa din 10 iulie 2009 cu menţiunea că şi din această suprafaţă s-au mai făcut propuneri de retrocedare pentru încă 300 ha.
Intimata S.C.D.A. S. susţine că acuzaţiile aduse celor doi membri din C.A. nu s-au confirmat, iar împotriva celor două decizii ale A.S.A.S. Bucureşti din 26 iulie 2007 prin care recurentul a fost revocat din funcţia de membru al C.A. şi numit G.G., şi decizia nr. 69/2007 de numire a C.A. nu au fost contestate.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinările depuse de intimaţi, precum şi conform art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a solicitat anularea deciziei din 28 ianuarie 2008 prin care validează hotărârea C.A. al S.C.D.A. S. din 11 decembrie 2007, care prevedea următoarele măsuri: reorganizarea activităţii, comasarea suprafeţelor de teren existente, a fermelor şi sectoarelor zootehnice, a tractoarelor şi maşinilor agricole; aprobarea organigramei şi a statului de funcţii; aprobarea listei posturilor care se desfiinţează; aprobarea posturilor care se reînfiinţează prin reorganizare; redistribuirea personalului sau trecerea în şomaj, după caz; scoaterea la concurs la posturilor de conducere din cadrul unităţii.
Susţinerile recurentului privind încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2002 şi H.G. nr. 1460/2006 prin Hotărârea nr. 12/2007 de schimbare a structurii organizatorice a S.C.D.A. S., nu pot fi reţinute, întrucât unităţile de cercetare se pot reorganiza, C.A. fiind cel care aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare şi structura organizatorica a Staţiunii de Cercetare Dezvoltare Agricola S., se validează prin decizia preşedintelui A.S.A.S. Bucureşti"; conform H.G. nr. 1460/2006.
Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, respectiv condiţiile ce au determinat adoptarea hotărârii din 11 decembrie 2007 de C.A. al S.C.D.A. .S., situaţia economică şi diminuarea fondului funciar deţinut de staţiune, diminuat ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, fondul funciar.
Cu privire la rezultatele economice ale unităţii la data reorganizării, intimatele au depus adresele din 8 august 2007 şi din 7 august 2007 emise de Ministerului Economiei şi Finanţelor, din care rezultă că S.C.D.A. S. la data de 08 august 2007 avea datorii (obligaţii de plată) la bugetul de stat în sumă de 2.045.662 RON cât şi accesorii aferent obligaţiilor fiscale în sumă de 215.948 RON.
Instanţa de fond a reţinut potrivit situaţiei confirmate de O.C.P.I. Neamţ prin adresa din 10 iulie 2009 că reorganizarea unităţii se impunea, ca o consecinţă a diminuării fondului de terenuri deţinut urmare a retrocedărilor făcute în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Astfel, afirmaţia recurentului că motivaţia care stă la baza actului contestat, nu se confirmă prin probele administrate în cauză.
Recurentul deşi contestă cuprinsul şi fundamentarea hotărârii nr. 12/2007 nu a dovedit afirmaţiile sale, iar faptul învederat că ar fi solicitat de la intimate cu adresa nr. 1277/2008 remiterea unui înscris care să conţină indicatorii financiari conform bilanţului depus, fără a solicita şi face aceste probe în prezenta cauză, nu sunt de natură a schimba situaţia de fapt reţinută de prima instanţă în sensul că reorganizarea unităţii se impunea ca urmare a diminuării fondului funciar, iar înscrisurile depuse fac dovada, până la înscrierea în fals.
Totodată legalitatea hotărârii contestate a fost analizată prin prisma dispoziţiilor art. 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii, potrivit căruia C.A. poate hotărî în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor săi iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi dar nu mai puţin de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiţii îndeplinite în prezenta cauză.
Eventuala incompatibilitate a membrilor Consiliului de conducere trebuie adusă la cunoştinţa acestui organ de conducere colectivă, iar încălcarea acestei interdicţii poate atrage antrenarea răspunderii în condiţiile art. 14 alin. (4) şi respectiv art. 19 din Regulament, atât individuală cât şi solidară, după caz, cât şi revocarea din Consiliul de conducere.
Astfel, chiar şi în condiţiile de incompatibilitate a doi membri ai C.A., interdicţie invocată de recurent, C.A. putea adopta hotărâri cu respectarea art. 17 din Regulament, iar în cauză conform procesului-verbal hotărârea a fost adoptată în unanimitatea membrilor săi prezenţi la şedinţa din 11 decembrie 2007.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii atacate care este legală şi temeinică în raport de probele administrate şi dispoziţiile legale invocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat de reclamantul C.D. a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinţei nr. 11 din 23 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 5493/2009. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 5508/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
