ICCJ. Decizia nr. 5509/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5509/2009
Dosar nr. 5769/1/2009
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 februarie 2009, prin precizarea la acţiunea introductivă, în cursul rejudecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 388/54/2009 al Curţii de Apel Craiova, reclamanta SC U.E. SRL Slatina a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei – O.P.C.P., Guvernul României –Departamentul de Luptă Antifraudă şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Olt, suspendarea executării procesului-verbal întocmit de pârâtul O.P.C.P. la data de 22 august 2007, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, reclamanta a arătat că plângerea pe care a formulat-o împotriva actului administrativ în discuţie a fost respinsă fără motivaţie prin decizia din 23 noiembrie 2007, bonitatea societăţii a fost verificată pentru o perioadă de 4 ani şi nu doar de 1 an, cum pârâtul susţine în mod eronat, iar un bilanţ definitiv, aprobat de adunarea generală, nu putea fi depus decât după luna mai, iar licitaţia în cauză a avut loc în luna martie.
În acest sens, reclamanta a invocat recomandarea din 13 septembrie 2005 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Referitor la paguba iminentă, s-a menţionat că pârâta D.G.F.P. Olt a demarat împotriva sa, la data de 5 februarie 2009, procedura executării silite, executarea sancţiunilor înainte de soluţionarea contestaţiei fiind de natură să afecteze grav interesele economice ale societăţii reclamante, cu consecinţe negativ şi pe plan social, pe piaţa forţei de muncă.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, prin încheierea din 6 aprilie 2009, pronunţată în dosarul menţionat, a respins cererea de suspendare.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune întrucât motivele de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită nu pot fi analizate în cadrul acestei cereri, ci vor fi apreciate la momentul soluţionării acţiunii în fond.
Cât priveşte paguba iminentă, s-a apreciat în esenţă, că prejudiciul rezultat exclusiv din executarea sancţiunii, nu poate constitui el singur un motiv în sine de admitere a cererii de suspendare, în absenţa unor alte probe şi argumente care să evidenţieze raportul dintre datorii şi creanţe.
Împotriva sus-menţionatei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC U.E. SRL Slatina, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost pronunţată cu greşita apreciere a probelor administrate şi fără să fie avute în vedere dispoziţiile exprese ale art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
S-a apreciat în motivele de recurs că, în speţă, au fost dovedite cu actele depuse atât cazul bine justificat cât şi paguba iminentă, în speţă fiind vorba despre o situaţie urgentă care impunea suspendarea actului administrativ în litigiu, până la pronunţarea instanţei de fond.
Prejudiciul, ca urmare a începerii executării silite, ar fi foarte important pentru recurentă şi greu de reparat, până la încetarea în fapt a activităţii societăţii.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Legea nr. 554/2004, defineşte „cazul bine justificat” ca fiind – împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o serioasă îndoială privind legalitatea actului administrativ.
Din probele administrate, nu rezultă această împrejurare de fapt şi de drept, prin decizia atacată organul în drept care a soluţionat contestaţie răspunzând la toate motivele invocate de contestator.
Simpla susţinere a recurentei în sensul că datorează suma la care a fost obligată, cât şi aceea că executarea silită ar perturba grav activitatea sa, nu este de natură a conduce instanţa la concluzia aplicării dispoziţiilor art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
Deasemenea nici paguba iminentă nu poate fi susţinută prin probatoriile administrate, întrucât aşa cum am mai spus prejudiciul care ar rezulta dintr-o eventuală executare silită nu este cert şi nici iminent.
În speţă, este vorba despre restituirea unor fonduri comunitare, reprezentând finanţare externă, fără a se afecta suma reprezentând cofinanţarea personală a recurentei.
Simpla formulare a unei acţiuni în contencios administrativ, nu conduce automat la obligaţie pentru instanţă de a suspendat actul administrativ, ştiut fiind că suspendarea executării actelor administrative este o situaţie de excepţie care intervine atunci când legea o prevede în condiţii bine determinate şi reglementate.
Prin urmare, corect instanţa Curţii de Apel a apreciat că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de SC U.E. SRL Slatina ca nefondat, apreciindu-se de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca temeinică şi legală încheierea din 6 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.E. SRL Slatina împotriva încheierii din 6 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 388/54/2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5508/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5513/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
