ICCJ. Decizia nr. 5513/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5513/2009
Dosar nr. 6996/2/2008
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 7 noiembrie 2008, reclamanţii A.M., A.T., B.N., B.M., B.P., C.R.I., C.C., C.D., C.C.A., D.D., D.L., D.D.A., D.D.N., F.M., F.V., G.C., G.V., I.D., I.I.R., I.I., L.S., L.L., L.E., M.M., M.A., M.E., O.C., P.M.S., P.A., P.O., P.A.M., R.D., R.A.M., Ş.A., Ş.M., S.T., S.A., T.V., T.F.D. în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul, au solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului, respectiv de la data de 1 ianuarie 2004 şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii arată că sunt funcţionari publici în cadrul Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul, iar potrivit art. 31 alin. (1) lit. c) şi lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, "; pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: a)- salariul de bază; b)- sporul pentru vechime în muncă; c)- suplimentul postului; d)- suplimentul corespunzător treptei de salarizare";, până la republicarea, în anul 2007, a Legii nr. 188/1999, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29, alin. (1) lit, c) şi lit. d), din lege.
Cu toate acestea, începând cu 01 ianuarie 2004 şi până în prezent, nu au beneficiat de aceste drepturi băneşti întrucât, prin alte acte normative, plata acestor drepturi, recunoscute de o lege organică, Legea nr. 188/1999, a fost suspendată, până la data de 01 ianuarie 2007, când dispoziţiile cuprinse în textul art. 29, alin. (1), lit. c) şi lit. d) din Legea nr. 188/1999: au reintrat în vigoare, potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006.
Astfel, plata acestor sporuri a fost suspendată începând cu anul 2005, potrivit art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, şi, ulterior, prin art. 48 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006.
Cu toate acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2007, deşi nu mai există nici un temei legal pentru ca acestea să nu le fie acordate, până la această dată, reclamanţii nu au beneficiat de aceste drepturi.
Întrucât norma de drept invocată mai sus nu este nici la această dată abrogată, neplata de către autoritatea administraţiei publice centrale a drepturilor consacrate prin lege nu are suport legal.
Suspendarea plăţii drepturilor nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat.
Ca atare, suspendarea acordării acestor suplimente nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăşi înlăturarea acestui drept.
Pe cale de consecinţă, prevederile art. 29, devenit după republicarea legii art. 31, alin. (1), lit. c) şi lit. d) din Legea nr. 188/1999, prin care s-a acordat dreptul la plata acestor drepturi băneşti, au fost în fiinţă, pe întreaga perioadă cuprinsă între anii 2004-2007, iar actele normative mai sus enumerate nu pot înlătura existenţa dreptului, ci determină doar amânarea exercitării acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 669 din 18 februarie 2009, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că, pentru a fi posibilă calcularea celor două suplimente, ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici, este necesară existenţa unor dispoziţii legale în aplicarea art. 29 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, atribuţie ce revine legiuitorului.
Or, până în prezent, nu a fost reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază ,iar sumele cu această destinaţie nu au fost prevăzute în Legile bugetare pe anii 2007-2008 şi nici în proiectul legii bugetare pe anul 2009.
Împotriva susmenţionatei sentinţe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanţii A.M., A.T., B.N., B.M., B.P., C.R.I., C.C., C.D., C.C.A., D.D., D.L., D.D.A., D.D.N., F.M., F.V., G.C., G.V., Ionescu Diana, I.I.R., I.I., L.S., L.L., L.E., M.M., M.A., M.E., O.C., P.M.S., P.A., P.O., P.A.M., R.D., R.A.M., Ş.A., Ş.M., S.T., S.A., T.V., T.F.D., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, recurenţii au susţinut, în esenţă că, în mod greşit, instanţa de fond le-a respins acţiunea, în condiţiile în care au calitatea de funcţionari publici în cadrul autorităţii pârâte, sunt îndreptăţiţi la plata sporurilor solicitate în temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, republicată, iar dispoziţiile care prevedeau că aceste drepturi au fost suspendate nu pot atrage anularea respectivelor drepturi, îngrădire care ar contraveni prevederilor art. 53 din Constituţia României şi principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în M. Of. nr. 365/29.05.2007, pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acelaşi articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.
Prin O.G. nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, s-a prevăzut, în art. 3, că gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În raport cu aceste dispoziţii legale şi în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcţionarilor publici, instanţa de fond a reţinut, în mod justificat, că nu există bază legală pentru cuantificarea şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară, aşa cum a şi reţinut instanţa de fond, fie adoptarea unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată.
În condiţiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, suntem în prezenţa unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi băneşti ar însemna obligarea autorităţii, ori a instituţiei publice angajatoare –în speţă Guvernul României – Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul – la plata unor sume imposibil de calculat şi, în consecinţă, pronunţarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.
În raport cu cele expuse mai sus şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii A.M., A.T., B.N., B.M., B.P., C.R.I., C.C., C.D., C.C.A., D.D., D.L., D.D.A., D.D.N., F.M., F.V., G.C., G.V.,I.D., I.I.R., I.I., L.S., L.L., L.E., M.M., M.A., M.E., O.C., P.M.S., P.A., P.O., P.A.M., R.D., R.A.M., Ş.A., Ş.M., S.T., S.A., T.V., T.F.D. împotriva sentinţei civile nr. 669 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5509/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5515/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
