ICCJ. Decizia nr. 56/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 56/2009
Dosar nr. 595/33/2008
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 490 din 12 iunie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului F.G., formulată în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 20695 din 15 februarie 2008 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine cele invocate, cu toate stăruinţele instanţei, iar acţiunea lui a fost respinsă întrucât menţiunile cuprinse în actul administrativ atacat nu au fost combătute cu nici un mijloc de probă din care să rezulte că situaţia sa se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 189/2000, în sensul că în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice care l-au determinat să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul F.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul critică hotărârea instanţei de fond, susţinând că în mod greşit i s-a respins cererea, atâta vreme cât a cerut ca hotărârea surorii sale O.M. să fie solicitată pe cale oficială de la pârâtă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din înscrisurile cu caracter oficial depuse la dosar, rezultă fără putinţă de tăgadă, data naşterii reclamantului şi data refugierii familiei sale.
Reclamantul, şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată şi prin intermediul probei testimoniale.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care reclamantul le invocă în susţinerea acţiunii, respectă cerinţele prevăzute de lege şi se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Pârâta a recunoscut calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, celorlalţi fraţi ai reclamantului, iar reclamantul a depus la dosar Hotărârea nr. 21862 din 9 iulie 2007 prin care i se recunoaşte calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 surorii sale, O.M.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru a ajunge la o soluţie temeinică şi legală, judecătorii trebuie că aibă rol activ, fiind datori, potrivit textului de lege sus amintit, a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.
În acest sens, aceleaşi prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare în soluţionarea pricinii.
Potrivit aceluiaşi text de lege, instanţa este în drept să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc.
De asemenea, instanţa este datoare să stăruie, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, dând părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamant, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată în sensul admiterii acţiunii reclamantului, dispunându-se anularea Hotărârii nr. 22695 din 15 februarie 2008 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 9 august 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.G., împotriva sentinţei civile nr. 490 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantului F.G.
Anulează Hotărârea nr. 22695 din 15 februarie 2008 emisă de C.J.P. Cluj.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 9 august 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 481/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 57/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
