ICCJ. Decizia nr. 125/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 125/2010
Dosar nr.2653/54/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 27 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a stabilit în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa de soluţionare a cauzei prin care reclamantul E.S.N., în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia de proprietari nr. 1 - Craiova şi M.I., solicita obligarea acestora de a-i răspunde la cererea având ca obiect permisiunea de a depune contravaloarea întreţinerii restante într-un cont CEC, precum şi anularea dispoziţiei primei pârâte referitoare la neacceptarea plăţii reprezentând contravaloarea întreţinerii.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că faţă de obiectul acţiunii, litigiul dedus judecăţii este de natură civilă iar competenţa de soluţionare a acestuia revine Judecătoriei Craiova, în raport cu dispoziţiile art. 3 lit. g) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, arătând, în esenţă, că litigiul este de natură administrativă, competenţa de judecată aparţinând instanţelor de contencios.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304l C. proc. civ., Curtea constată că recursul este ne fondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, obiectul acţiunii în cauza de faţă îl constituie obligarea pârâţilor de a răspunde la cererea formulată de reclamant, prin care solicita să i se permită să depună contravaloarea întreţinerii restante într-un cont CEC, precum şi anularea unei măsuri luate de prima pârâtă, temeiul juridic invocat de reclamant în cuprinsul cererii fiind dispoziţiile Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.
In cuprinsul Legii nr. 230/2007 nu se regăsesc, însă, norme de procedură care să atribuie instanţei de contencios administrativ competenţa de a judeca litigiile ivite în aplicarea acestui act normativ.
Cum cererea reclamantului nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar pârâţii şi obiectul cererii adresate acestora nu se circumscriu condiţiilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) şi, respectiv, lit. c) din aceeaşi lege, devine aplicabilă regula prevăzută de art. 1 C. proc. civ., care atribuie judecătoriilor, ca instanţe de fond, competenţa de judecată a tuturor cererilor.
Pentru considerentele arătate, cum în speţă nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, invocate de recurent, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul E.S.N. împotriva sentinţei nr. 27 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1205/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1332/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
