ICCJ. Decizia nr. 1332/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1332/2010
Dosar nr. 6670/2/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3410 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii H.E.A., D.V., V.S.S. şi V.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi a suspendat executarea adresei nr. 76602 din 3 iulie 2009 emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a unit cu fondul excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei de interes invocate de pârât prin întâmpinare, reţinând că motivele invocate ţin de temeinicia cererii de chemare în judecată.
Instanţa a reţinut că adresa contestată reprezintă un act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, producând efecte juridice în ceea ce priveşte drepturile salariale cuvenite reclamanţilor şi intervenienţilor, în sensul diminuării acestora.
Pe fondul cauzei, a apreciat că cererea de suspendare a executării este întemeiată, reţinându-se îndeplinirea condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba iminentă şi cazul bine justificat.
Cu privire la cazul bine justificat, judecătorul fondului a apreciat că există o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate a actului, atâta vreme cât acesta retroactivează.
Astfel, actul emis, produce efecte juridice grave şi imediate, în temeiul acestuia sistându-se plata sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, spor care a fost inclus în salarii în lunile precedente, astfel încât acesta modifică raporturile juridice privind plata drepturilor salariale ale magistraţilor şi personalului auxiliar din instanţele judecătoreşti, în sensul diminuării acestor drepturi salariale.
S-a constatat că prin adresa ce face obiectul prezentei cereri de suspendare a executării drepturile salariale, dreptul la sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară, a fost diminuat retroactiv, şi prin aceasta se produce un prejudiciu reclamanţilor.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul şi-a structurat criticile formulate în două motive de recurs, după cum urmează:
1. Prima instanţă în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii având în vedere faptul că, adresa contestată nu constituie un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite, în sarcina celorlalţi ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese; în concret, este vorba despre o simplă operaţiune de încunoştinţare a ordonatorilor secundari şi terţiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 71/2009, coroborată cu Legea nr. 18/2009 şi Legea nr. 500/2002.
2. Potrivit Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate de un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% şi un spor de 5% pentru confidenţialitate.
3. Pe fondul cauzei, recurentul arată că OUG nr. 71/2009 este un act normativ în vigoare care se bucură de prezumţie de legalitate, acesta neproducând efecte pentru perioada anterioară emiterii sale, deci nu retroactivează, ordonanţa producând efecte juridice de la data intrării în vigoare, respectiv 18 iunie 2009.
Cât priveşte condiţia pagubei iminente, recurentul arată că prin actul examinat nu este vorba de o diminuare a drepturilor salariale, ci doar de executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care s-a acordat acest spor, plata urmând să fie făcută în condiţiile şi termenele stabilite de OUG nr. 71/2009 şi având în vedere că sumele se vor indexa cu I.P.C., nu se poate afirma că există pericolul producerii unor pagube grave în patrimonial reclamanţilor.
Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, precum şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală.
Prima instanţă a soluţionat corect atât excepţiile invocate, cât şi cererea de suspendare pe fondul ei, toate criticile formulate urmând a fi respinse pentru argumentele expuse în continuare.
În primul motiv de recurs, recurentul reiterează excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu aceeaşi motivare ca şi la judecata în primă instanţă.
Prin adresa nr. 76602 din 3 iulie 2009 s-a dispus de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, că începând cu data de 10 iulie 2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a se include sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, plata urmând să se efectueze eşalonat potrivit OUG nr. 71/2009.
Această adresă are caracterul unui act administrativ, fiind un act emis de o autoritate publică centrală, în vederea executării în concret a unui act normativ cu putere de lege, care a modificat un raport juridic, cel privind cuantumul drepturilor salariale.
Actul a cărui suspendare s-a solicitat nu este o simplă comunicare, întrucât prin acesta s-a dispus măsuri de modificare a salariului începând cu drepturile aferente lunii iunie 2009, astfel încât sunt întrunite cerinţele art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind semnificaţia noţiunii de act administrativ.
In plus, măsura supusă analizei în cauza de faţă a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv, a OUG nr. 71/2009, dar şi a unei legi, respectiv, Legea nr. 18/2009.
In cauză, judecătorul fondului a adoptat o soluţie legală, dispunând suspendarea actului, fiind respectate condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la condiţia cazului bine justificat, în sensul care este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, s-a reţinut corect că împrejurările legate de stare de fapt şi de drept sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
In acest sens, efectele retroactive ale actului nesocotesc principiul consacrat în Legea nr. 24/2004, care reglementează neretroactivitatea actelor administrative.
Cu privire la paguba iminentă, este evident că reclamanţii au un prejudiciu material viitor, constând în diminuarea drepturilor salariale care trebuia încasate începând cu 10 iulie 2009.
Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Având în vedere că în cursul soluţionării cauzei, în baza prevederilor art. 5 din OUG nr. 115/2009 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, a fost înfiinţat Ministerul Justiţiei prin reorganizarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, hotărârea judecătorească ce va fi pronunţată are în vedere Ministerul Justiţiei, care s-a substituit, ope legis, în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din litigiile aferente activităţii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3410 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 125/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1414/2010. Contencios → |
|---|
