ICCJ. Decizia nr. 1704/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1704/2010
Dosar nr. 3201/2/2008
Şedinţa publică de la 25 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.A.A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare şi Protocol Olăneşti, a solicitat anularea notei de control din 08 februarie 2008, întocmită de A.N.R.M.A.P.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la cererea D.N.A. Piteşti, autoritatea pârâtă a efectuat un control privind procedura de atribuire de lucrări având ca obiect „Reparaţii Interioare şi Exterioare Palat Olăneşti şi Reparaţii Drum Acees Palat Olăneşti”.
Se mai arată că pârâta a finalizat controlul fără să solicite anumite acte şi fără să ţină cont de adresa reclamantei cu care a înaintat documentaţia solicitată.
Pârâta A.N.R.M.A.P. a invocat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, în soluţionarea acestei cauze.
Prin sentinţa nr. 1288 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bucureşti a reţinut că A.N.R.M.A.P. este o instituţie cu competenţă la nivel naţional ce se include în categoria autorităţilor şi instituţiilor centrale, astfel că cererile împotriva actelor administrative emise de aceasta se soluţionează de Curtea de apel.
Prin încheierea din data de 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus conexarea Dosarului nr. 11599/3/2008 la Dosarul nr. 3201/2/2008.
Prin sentinţa nr. 791 din 25 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3201/2/2008 s-a respins acţiunea formulată de reclamanta R.A.A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare şi Protocol Olăneşti în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M.A.P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa hotărârea recurată, instanţa de fond a reţinut că nota de control, a cărei anulare se solicită, nu este emisă de o autoritate publică, astfel că în cauza de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi un act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, a mai reţinut, că potrivit dispoziţiilor cuprinse în Ordinul Preşedintelui A.N.R.M.A.P. nr. 11/2007, de aprobare a Regulamentului privind supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, nota de control se întocmeşte de agenţi constatatori care nu reprezintă autoritatea publică în sensul art. 2 lit. c) din Legea privind contenciosul administrativ.
A mai reţinut Curtea, că în urma constatărilor consemnate în nota de control se emite un proces-verbal împotriva căruia se face plângere contravenţională în condiţiile O.G. nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei nr. 791 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta R.A.A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare şi Protocol Olăneşti, care a invocat ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- soluţia instanţei de fond este în contradicţie cu încheierea din 10 decembrie 2008, prin care a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de către pârâtă;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că nota de control nu este un act administrativ, precum şi că agenţii constatatori nu ar reprezenta autoritatea publică.
În ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia notei de control, recurenta a argumentat că A.N.R.M.A.P. a efectuat controlul respectiv şi a încheiat nota de control fără a avea competenţe specifice în această privinţă.
Autoritatea pârâtă a depus întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului.
Recursul va fi respins pentru motivele care vor fi prezentate în continuare:
Într-adevăr, prin încheierea din data de 10 decembrie 2008, Curtea de apel a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii, lipsei de interes, prematurităţii şi lipsei plângerii prealabile invocate de către autoritatea publică, dar critica recurentei nu poate atrage, prin ea însăşi, o concluzie care să fundamenteze o soluţie contrară.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, actul administrativ este acel act juridic unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului, nota de control în litigiu a fost încheiată de către consilierii A.N.R.M.A.P la cererea D.N.A. – Serviciul Teritorial Piteşti, aspect necontestat de părţi, un exemplar fiind transmis acestui organ de urmărire penală.
Or, aşa cum rezultă din dispoziţiile generale ale C. proc. pen., într-adevăr, atunci când este necesară lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist, dispunând, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei constatări, aşa cum s-a procedat şi în cauza de faţă.
Pe de altă parte, din conţinutul notei de control, rezultă că aceasta include constatările echipei de control, constatarea că autoritatea contractantă a aplicat în mod eronat procedura de cerere de ofertă, precum şi propunerea ca un exemplar al notei să fie transmis către D.N.A. – Serviciul Teritorial Piteşti, fără ca în dosar să existe vreo dovadă că acest act a produs vreun efect juridic în regim de drept administrativ.
Deci, nota de control nu are valoarea juridică a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, acest act având valoarea juridică a unui mijloc material de probă, fiind cerut, întocmit şi transmis organului de urmărire penală în acest scop.
Cât priveşte, însă, afirmaţia că agenţii de control nu ar reprezenta autoritatea publică în numele căreia au încheiat nota de control, aceasta este, într-adevăr, lipsită de temei aşa cum se susţine şi în recursul formulat, dar acest lucru nu poate duce la adoptarea unei alte soluţii, din moment ce actul în litigiu nu este un act administrativ atacabil în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, ci un act juridic a cărui legalitate şi temeinice poate fi pusă în discuţie în conformitate cu dispoziţiile C. proc. pen., fiind vorba de un mijloc material de probă.
În consecinţă, criticile din recurs care se referă la legalitatea şi temeinicia notei de control nu vor fi analizate, soluţia instanţei de fond urmând să fie menţinută pe baza considerentelor de mai sus care completează şi, respectiv, substituie considerentele instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A.A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare şi Protocol Olăneşti împotriva sentinţei nr. 791 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1318/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2593/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
