ICCJ. Decizia nr. 2013/2010. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2013/2010
Dosar nr. 1020/2/2009
Ședința publică de la 21 aprilie 2010
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2798/2009 pronunțată la data de 30 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, și a anulat decizia nr. 30/2009 emisă de pârât, respingând cererea de publicare a hotărârii ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a concluzionat că în sarcina reclamantei, prin decizia nr. 30/1009 a Consiliului Național al Audiovizualului s-a reținut că în cadrul emisiunii „O.M.” din data de 01 noiembrie 2008 a prezentat opinii preponderent negative cu privire la activitatea preotului din comuna Plătărești radiodifuzorul prin modalitatea în care a prezentat ambele opinii, nefiind în măsură să asigure un echilibru și nici să ofere publicului posibilitatea de a-și forma singur opinia în legătură cu problema dezbătută.
A reținut instanța de fond că pretenția intimatului ca în reportaj să apară tot atâtea opinii pozitive, cât și cele negative, este nejustificată în condițiile în care nu s-a reținut că opiniile pozitive ar fi fost în aceeași măsură exprimate ca și cele negative.
Echilibrul „opiniilor” aflate în opoziție nu presupune o egalitate a numărului de persoane care susțin cele două opinii, ci posibilitatea susținătorilor celor două opinii de a-și prezenta argumentele pentru punctul lor de vedere, iar publicul nu-și formează opiniile pe baza unei analize cantitative a opiniilor, ci pe baza unei analize calitative a acestora.
Deci, reține instanța de fond, preotul care a fost audiat a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere și să combată criticile ce i se aduc, asigurând astfel echilibrul și dând posibilitatea telespectatorilor să discearnă între cele două opinii.
Cât privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei de a publica pe cheltuiala sa decizia instanței, instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată, anularea deciziei constituind prin ea însăși o modalitate de reparare a consecințelor actului nelegal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul Consiliul Național al Audiovizualului, invocând dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu menținerea și a deciziei contestate ca fiind temeinică și legală.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât susține în esență că motivarea sentinței este deficitară, instanța de fond însușindu-și practic concluziile intimatei-reclamante fără a proceda la o minimă cercetare a probelor deduse judecății și interpretând greșit normele juridice incidente în cauză.
Intimata-reclamantă, susține recurentul-pârât, a fost în mod corect sancționată cu somație publică, deoarece, alegând să difuzeze un material cu o astfel de temă, postul avea obligația să fie imparțial și să prezinte telespectatorilor situația de fapt, așa cum rezultă din opiniile exprimate de enoriași și de preot, ori acesta în finalul emisiunii a concluzionat în mod subiectiv, partizan și tranșant în sensul că există conflict între enoriași și preotul din comunitatea lor, fără a lăsa pe telespectatori să-și formeze singuri o opinie în legătură cu existența sau nu a unui astfel de conflict.
Modalitatea în care intimata-reclamantă a încercat să prezinte punctele de vedere ale părților, susține în continuare recurentul-pârât, a fost una lipsită de imparțialitate în condițiile în care pe tot parcursul emisiunii au fost prezentate opinii preponderent negative ale unor enoriași, iar concluzia neechivocă a acesteia a fost că „enoriașii din Plătărești sunt nemulțumiți de activitatea preotului”.
Lipsa de imparțialitate reținută în sarcina intimatei-reclamante prin decizia de sancționare, susține recurentul-pârât, a fost apreciată prin prisma faptului că prezentarea mai multor opinii negative a acelorași enoriași, în raport cu cele pozitive, nu poate fi reprezentativă pentru comunitatea respectivă, pentru că nu oferea publicului telespectator posibilitatea de a-și forma singur părerea cu privire la subiectul emisiunii și nu-i conferea dreptul intimatei-reclamante de a conchide că între enoriașii din comună și preot există un conflict, motiv pentru care biserica va fi închisă.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulată de intimata-reclamantă, menținându-se astfel decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 30 din 20 ianuarie 2009 prin care a fost sancționată cu somație publică.
Recursul este fondat și urmează a fi admis potrivit art. 312 C. proc. civ., în raport de considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit deciziei nr. 30 din 10 ianuarie 2009, Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat postul de televiziune cu somație publică, întrucât în cadrul emisiunii „O.M.” difuzată în data de 19 noiembrie 2008, nu au fost asigurate imparțialitatea, echilibrul și favorizarea liberei formări a opiniilor, fapt ce contravine prevederilor art. 71 alin. (1) lit. a) din decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.
Decizia atacată are la bază raportul întocmit de Direcția monitorizare, în baza reclamației din 22 decembrie 2008, privind emisiunea „O.M.” difuzată în data de 19 noiembrie 2008.
Potrivit art. 71 alin. (1) din Codul audiovizualului „În programele de știri și dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială și culturală, trebuie să respecte următoarele principii:
a) asigurarea imparțialității, echilibrului și favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică”.
Așa cum corect susține recurentul-pârât, aceste principii nu au fot respectate de către radiodifuzor, modalitatea în care au fost difuzate punctele de vedere ale unor enoriași din comuna Plătărești, cu privire la activitatea preotului acestei localități, nefiind în măsură să asigure un echilibru și nici să ofere publicului posibilitatea de a-și forma singur opinia în legătură cu problema dezbătută.
Din raportul de monitorizare întocmit de Serviciul de monitorizare TV din cadrul Consiliului Național al Audiovizualului rezultă că chiar de la începutul emisiunii, prin modalitatea în care a fost prezentat cazul a fost înfrânt principiul imparțialității, formula folosită în debutul emisiunii de către radiodifuziune fiind următoarea:
„Astăzi O.M. vă invită să aflați de ce amenință enoriașii din Plătărești că vor închide biserica și că nu-i vor mai permite preotului să slujească aici”.
În continuare au fost prezentate opiniile negative ale multor enoriași cu privire la conduita preotului din comună, în secvențe diferite, alternativ cu poziția și apărările formulate de preot și numai în finalul emisiunii a fost prezentat punctul de vedere a doi enoriași care au apreciat ca pozitive activitatea și conduita preotului.
Modalitatea în care au fost difuzate ambele puncte de vedere ale părților aflate în opoziție, așa cum susține în mod corect și recurentul-pârât, nu a fost în măsură să asigure un echilibru și nici nu a oferit publicului posibilitatea de a-și forma singur opinia în legătură cu problema dezbătură, mai ales că cele zece opinii negative exprimate nu pot fi reprezentative pentru o comunitate de 600 familii ortodoxe din totalul unei populații de aproximativ 4000 de locuitori, aspect cu care radiodifuzorul nu a informat publicul.
Echilibrul opiniilor aflate în opoziție nu presupune, într-adevăr, o egalitate a numărului de persoane care susțin cele două opinii, dar nici nu trebuie să existe o disproporție vădită între numărul opiniilor negative și cele pozitive, pentru că astfel publicul ar fi lipsit de posibilitatea de a-și forma o opinie proprie corectă.
Consiliul Național al Audiovizualului nu pretinde nici el un număr egal de opinii, de o parte și de alta, dar susține că modalitatea în care sunt prezentate să fie în măsură să asigure un echilibru și să dea publicului posibilitatea să-și formeze o opinie în legătură cu problema dezbătută.
Nici ideea că publicul își poate forma opinia pe baza unei analize calitative a opiniilor, îmbrățișată de instanța de fond, nu poate fi susținută, în primul rând pentru că în cuprinsul deciziei contestate nu s-a pus această problemă, iar în al doilea rând pentru că legiuitorul nu are în vedere nici cantitatea nici calitatea opiniilor, ci doar exprimarea în mod imparțial a acestora.
Motivarea instanței de fond în sensul că opinia enoriașilor mulțumiți de activitatea preotului nu ar fi fost utilă, dat fiind că aceștia nu se aflau în conflict cu preotul, este una deficitară, astfel cum corect susține recurentul-pârât, pentru respectarea principiului imparțialității și pentru ca publicul să-și formeze o opinie corectă, fiind absolut necesar a fi prezentate atât opinii pozitive, cât și negative legat de conduita preotului din comună.
Așadar, în condițiile în care pe tot parcursul emisiunii s-au prezentat opinii preponderent negative ale unor enoriași, iar concluzia neechivocă a intimatei-reclamante a fost că „enoriașii din Plătărești” sunt nemulțumiți de activitatea preotului, nu se poate vorbi de prezentarea imparțială a situației de fapt pusă în discuție în emisiunea respectivă.
În realitate, nu toți enoriașii din comună erau în conflict cu preotul din comunitatea lor, ci numai o parte din acești enoriași.
Dar, de fapt așa cum corect precizează și recurentul-pârât, radiodifuzorul nici nu trebuia să tragă o astfel de concluzie, el având obligația de a prezenta doar opiniile enoriașilor din comuna Plătărești, în legătură cu activitatea preotului, publicul fiind acela care trebuie să ajungă la o concluzie în sensul existenței sau nu a unui conflict.
Ca o consecință a celor expuse, se constată că instanța de fond a dat o interpretare greșită normelor juridice aplicabile în speță, intimata-reclamantă încălcând dispozițiile art. 71 alin. (1) lit. a) din decizia Consiliul Național al Audiovizualului nr. 187/2006 și fiind astfel corect sancționată cu somație publică.
Recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului se privește astfel ca fondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis, iar sentința instanței de fond modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 2798 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1371/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2590/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
