ICCJ. Decizia nr. 1371/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1371/2010
Dosar nr. 170/43/2009
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 83/2009 pronunţată la data de 21 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea introdusă de SC E.G.D. SA Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ şi a dispus anularea deciziei nr. 56 din 24 octombrie 2008 emisă de pârât, pe care l-a obligat să soluţioneze pe fond contestaţia introdusă de reclamantă împotriva raportului de inspecţie fiscală din 26 ianuarie 2006 şi a deciziei de impunere din 26 ianuarie 2006 pentru suma de 5.002.630 RON, obligaţii fiscale reprezentând taxă teren ocupat fără forme legale pentru perioada 2000-2005.
Cererea de suspendare a judecăţii formulată de pârâtul Consiliul Local Piatra Neamţ a fost respinsă prin aceeaşi sentinţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că organul de soluţionare a contestaţiei nu poate invoca prescripţia dreptului reclamantei de a contesta raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere din 26 ianuarie 2006, deoarece aceste acte administrative fiscale au fost contestate la 22 februarie 2006, la mai puţin de o lună de zile de la data emiterii lor, deci în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/ 2004.
Pe de altă parte, reţine instanţa de fond, în privinţa continuării soluţionării contestaţiei de către organul administrativ, Curtea de Apel Târgu Mureş s-a mai pronunţat prin sentinţa nr. 139 din 05 decembrie 2006, irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia având ca obiect aceleaşi acte fiscale şi anume raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere din 26 ianuarie 2006.
Instanţa de fond a concluzionat că prin decizia nr. 56 din 24 octombrie 2008, Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ a considerat în mod eronat că este prescris dreptul reclamantei de a mai ataca cele două acte administrativ fiscale, astfel că a dispus anularea acestei decizii şi a obligat pârâtul să soluţioneze pe fond contestaţia.
Cât priveşte cererea de suspendare a judecăţii formulată de pârât, prima instanţă a considerat că este neîntemeiată, cu motivarea că dezlegarea pricinii nu atârnă de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul Dosarului nr. 167/43/2008 aflat în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu termen de judecată la 03 iunie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâtul Consiliul Local – Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra Neamţ criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a încadra motivele de recurs formulate în vreunul dintre motivele de casare sau modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul susţine că instanţa de fond nu a observat că în speţă operează autoritatea de lucru judecat, anterior fiind pronunţată sentinţa nr. 139 din 05 decembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, devenită irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 1640 din 20 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cea de-a doua cerere de chemare în judecată „având acelaşi obiect, fiind întemeiată pe aceeaşi cauză şi fiind între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Recurentul invocă astfel excepţia autorităţii de lucru judecat, textul de lege - art. 166 C. proc. civ. - permiţând ca excepţia puterii lucrului judecat să fie ridicată chiar şi înaintea instanţelor de recurs.
În al doilea rând recurentul critică sentinţa instanţei de fond sub aspectul soluţionării cererii de suspendare a judecăţii ce a formulat-o în baza art. 244 C. proc. civ., cerere ce a fost soluţionată în mod greşit prin sentinţă şi nu prin încheiere separată, fiind respinsă, deşi pe rolul instanţelor se află dosarul penal nr. 1565/279/2009 având ca obiect plângerea penală formulată de intimata reclamantă şi SC E.G.D. SA împotriva unui număr de 6 funcţionari publici pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 246, 2481 C. proc. pen.
Intimata-reclamantă SC E.G.D. SA a formulat întâmpinare susţinând că prin pronunţarea sentinţei nr. 84 din 12 septembrie 2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5865 din 16 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acţiunea introductivă referitor la anularea deciziei nr. 56 din 24 octombrie 2008 a rămas fără obiect, iar faţă de cel de-al doilea petit – anularea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere din 26 ianuarie 2006, există autoritate de lucru judecat.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa nr. 83 din 21 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, ce face obiectul prezentului recurs, s-a admis acţiunea intimatei-reclamante SC E.G.D. SA Târgu Mureş şi s-a anulat decizia nr. 56 din 24 octombrie 2008 emisă de recurentul-pârât Consiliul Local Piatra Neamţ, pârâtul fiind obligat să soluţioneze pe fond contestaţia referitoare la raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere din 26 ianuarie 2006 pentru suma de 5.002.630 RON obligaţii fiscale.
Asupra acestor acte administrativ fiscale - raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere din 26 ianuarie 2006, s-a pronunţat Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 84 din 12 septembrie 2008, sentinţă devenită irevocabilă prin decizia nr. 5865 din 16 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Piatra Neamţ, acestea fiind anulate.
Contestaţia administrativă formulată de intimata-reclamantă şi care avea ca obiect cele două acte administrative fiscale a rămas aşadar fără obiect şi, ca o consecinţă, şi primul petit din acţiunea formulată referitor la anularea deciziei din 24 octombrie 2008 şi obligarea pârâtului-recurent de a soluţiona pe fond contestaţia.
Trebuie precizat aşadar faptul că acţiunea formulată de intimata-reclamantă a rămas fără obiect şi nu că ar exista autoritate de lucru judecată sub aspectul anulării celor două acte administrative fiscale.
În raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ. „Este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, e întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi contra lor în aceeaşi calitate”.
Or, în speţă obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei administrative nr. 56 din 24 octombrie 2008 emisă de Consiliul Local – Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra Neamţ, prin care s-a constatat prescris dreptul pretins şi s-a dispus clasarea contestaţiei administrative împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere, instanţa de fond constatând că s-a dat o rezolvare greşită contestaţiei, fiind soluţionată pe excepţie şi a dispus anularea acestei decizii administrative, obligând pe pârât să soluţioneze pe fond contestaţia.
Oricum, chiar dacă prin petitul 2 al acţiunii intimata-reclamantă a cerut, instanţa nu putea să dispună anularea celor două acte administrativ fiscale, atâta timp cât consecinţa anulării deciziei nr. 56 din 24 octombrie 2008 nu putea fi alta decât obligarea la soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Este diferit obiectul cererii de chemare în judecată în raport cu obiectul acţiunii din Dosarul nr. 167/43/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care s-a referit în mod expres la anularea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere din 26 ianuarie 2006, fără a se face referire la vreo decizie administrativă dată în rezolvarea unei contestaţii administrative de către organul fiscal.
Având în vedere considerentele expuse, recursul declarat de pârât urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentinţa atacată modificată în parte în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.
În raport de rezolvarea dată recursului declarat de pârâtul Consiliul Local – Direcţia de Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra Neamţ, apare ca nerelevantă analizarea celui de-al doilea motiv de recurs formulat referitor la cererea de suspendare a judecăţii, cerere ce a fost respinsă de instanţa de fond, sentinţa urmând a fi menţinută sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite a Municipiului Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 83 din 21 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1355/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2013/2010. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
