ICCJ. Decizia nr. 2034/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2034/2010
Dosar nr.2961/54/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 4126 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis recursurile formulate de pârâţii M.M., A.R.P.M. Bucureşti şi A.N.P.M. împotriva Sentinţei nr. 438 din 2 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosar nr. 1633/2009 şi a modificat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 438 din 2 iunie 2009, Tribunalul Olt a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.R.M. şi a obligat pârâţii M.M., A.R.P.M. Bucureşti şi A.N.P.M. să plătească reclamantei suplimentul corespunzător postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% fiecare, pentru perioada 17 aprilie 2006 - 02 iunie 2009, actualizate cu indicele de inflaţie
Curtea de apel a reţinut, în esenţă, faptul că prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999, stabilesc cadrul general al salarizării funcţionarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
Faţă de această situaţie, curtea de apel a apreciat că reclamanta se află în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanţei o creanţă al cărei cuantum nu este stabilit de lege, pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoaşterea vocaţiei generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul ei final - punerea în executare, şi pe de altă parte, o eventuală cuantificare de către instanţă în raport cu diverse criterii, ar constitui o nesocotire a art. 147 alin. (4) din Constituţie în sensul nesocotirii efectelor Deciziei nr. 820/2008 a Curţii Constituţionale.
La data de 16 noiembrie 2009, intimata-reclamanta S.R.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 4126 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, invocând ca temei dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri, revizuenta a arătat că prin Decizia nr. 877 din 24 februarie 2009 pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. 3675/104/2009, i-au fost acordate aceleaşi drepturi de natură salarială pentru perioada 1 ianuarie - 1 septembrie 2004.
Curtea de Apel Craiova, în considerarea dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială şi prin Decizia nr. 5249 din 10 decembrie 2009, admiţând excepţia, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel învestită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cauza din prisma motivelor invocate de revizuentă şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Din analiza celor două hotărâri pentru care s-a solicitat revizuirea conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Decizia civilă nr. 877 din 24 februarie 2009, se referă la drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie - 1 septembrie 2004, iar Decizia civilă nr. 4126 din 20 octombrie 2009 priveşte drepturi salariale pentru perioada 17 aprilie 2006 - 02 iunie 2009.
Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. admite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti în următoarele condiţii:
"Dacă există hotărâri desăvârşite potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite în una şi aceeaşi pricină între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate".
Având ca reper textul precizat rezultă că, în speţă nu este îndeplinită condiţia ca cele două Decizii - nr. 877 din 24 februarie 2009 şi nr. 4126 din 20 octombrie 2009 -, ambele ale Curţii de Apel Craiova, să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, ci au fost date în procese diferite având ca obiect pretenţii diferite.
Nu are relevanţă împrejurarea că în speţe similare s-au pronunţat hotărâri contradictorii, deoarece legislaţia internă nu prevede anularea hotărârilor contradictorii pronunţate şi cu atât mai mult, calea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi folosită.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul existenţei a unor decizii potrivnice, pronunţate în aceeaşi cauză.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea, în baza art. 326 C. proc. civ., va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de S.R.M. împotriva Deciziei nr. 4126 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2050/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2031/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
