ICCJ. Decizia nr. 234/2010. Contencios

Decizii ICCJ 2010 (Contencios administrativ)

Prin sentința civilă nr. 33 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, judecând cauza, în fond după casare, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâții C.N.P. Mureș și U.N.N.P.R., având ca obiect anularea H.C.U. nr. 56/2006 și a C.D.U.N. a N.P.R. nr. 3 din 14 ianuarie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin hotărârea nr. 3 din 14 iunie 2006 emisă de C.D. de pe lângă U.N.N.P.R., contestatorul a fost sancționat cu suspendarea din funcția de notar public pe o perioadă de 3 luni, reținându-se în sarcina lui abaterile disciplinare prevăzute de art. 39 lit. a) (neglijență în efectuarea lucrărilor) și art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995, (comportament care aduce atingere onoarei și probității profesionale), precum și încălcarea dispozițiilor cuprinse în Codul deontologic, art. 9 din acest cod, potrivit căruia notarul public va urmări cu maximă atenție justețea și exactitatea declarațiilor părților, intențiile și comportamentul solicitanților, conjugând cu împrejurările îndeplinirii actului notarial, evitând astfel riscul întocmirii unui act defectuos.

Instanța de fond și-a însușit constatările reținute de organele de control din cadrul U.N.N.P.R. prin care s-a stabilit că o serie de acte notariale au fost încheiate cu nerespectarea condițiilor de formă și fond, reclamantul dând dovadă de superficialitate în întocmirea mai multor acte notariale, exemplificând printre acestea:

- un contract de ipotecă (în care sunt părți R. și M.), având ca obiect bunuri imobile "proprietate extratabulară", în care se arată că "actul nu se înscrie în cartea funciară ... dar se va înscrie în registrul agricol";

- un "contract de uzufruct viager" (aut. nr. 1838/2004 prin care s-a constituit un drept de uzufruct viager asupra întregului bun imobil, deși nudul proprietar nu deținea decât cota parte de 1975/4163 din acesta;

- un contract de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 413/2004, asupra unui bun imobil aflat în coproprietate, în baza unei procuri dată de unul din coproprietari. Această procură este dată de acesta atât în numele lui, cât și în numele celorlalți coproprietari în baza unui mandat în care nu era prevăzută o clauză privind substituirea mandatarului, depășindu-și limitele împuternicirii primite, iar în procura dată față de înstrăinători, nu s-au inclus, pentru protecția înstrăinătorilor, toate clauzele contractului de vânzare cumpărare, în condițiile prevăzute de art. 67 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995;

- unele acte care au fost autentificate fără ca părțile să semneze, pentru a-și manifesta, astfel, în mod expres voința cu privire la încheierea acestora (aut. nr. 1509, 1513/2004 - acte adiționale, aut. nr. 1514/2004 - procură de administrare, 2619/2004 - procură de vânzare), acest lucru atrăgând nulitatea absolută a actelor respective;

- contractele de întreținere sunt intitulate, în mod greșit, "contracte de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere" întrucât prevăd, în cuprinsul lor, faptul că "prețul înstrăinării îl constituie întreținerea ...";

- în cuprinsul actelor translative ale dreptului de proprietate prin care se înstrăinează cote părți din bunul care face obiectul contractului, se arată, în mod contradictoriu, că se înstrăinează "suprafața de 250 m.p. teren curte si grădină deținută de mine în cotă de 1/8 parte cu titlul de moștenire", în același timp vânzătorul consimțind la intabularea imobilului pe numele cumpărătorului 'în întregime 1/1";

- antecontractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1285/2004, în cuprinsul căruia se promite înstrăinarea unui imobil, respectiv o casă de locuit și dreptul de folosință asupra unui teren. Totodată, se "constituie și un drept de servitute de trecere în favoarea promitenților vânzători", fără a reieși dacă promitenții vânzători erau proprietari ai terenului pe care se constituie servitutea. Ulterior, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare (aut. nr. 2801/2004), având ca obiect bunul promis, dar fără a se mai menționa în cuprinsul actului despre existența unei eventuale servituți;

- unele acte constitutive, acte adiționale și contracte de vânzare cumpărare, încheiate la sediul biroului notarului public din Gheorgheni, în care domiciliul părților, sediile societăților comerciale și bunul înstrăinat se aflau în raza circumscripției judecătoriei Toplița (Ex. aut. nr. 1104, 1788, 1105, 1665, 1495, 1936, 2801, 2860, 2424/2004);

- în încheierile de autentificare a unor acte, în care părți sunt cetățeni străini, nu se face mențiune despre modul cum s-a luat consimțământul acestora, dacă aceștia sunt sau nu cunoscători ai limbii române sau dacă li s-a făcut cunoscut conținutul actului printr-un interpret sau de notarul public, conform dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 36/1995 (aut. nr. 986, 1001, 1113, 1895, 1907, 1913, 1919, 1923/2004);

- în cuprinsul unui testament (ex. aut. nr. 903/2004) se arată, în mod greșit, că se instituie un legatar cu titlu particular, deși se dispune de întreaga avere în favoarea acestuia (în acest caz legatul este universal);

- într-o convenție, autentificată sub nr. 913/2004, se menționează că una dintre părți (persoana vătămată) "nu are nici un fel de pretenții civile sau penale" față de cealaltă parte (conducător al unui autoturism). Din cuprinsul acestei convenții nu reiese dacă acțiunea penală privind fapta săvârșită se pune sau nu în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pentru a se putea verifica dacă, conform art. 131 C. pen., acesta ar putea renunța la plângerea sa (idem. aut. nr. 2814/2004);

- în cuprinsul unor acte de dezmembrare (aut. nr. 618 și 1781/2004) care conțin și operațiunea de partaj voluntar nu se menționează în mod expres acordul părților cu privire la partaj, respectiv la modul de atribuire a loturilor formate ca urmare a dezmembrării;

- în cazul unor dosare succesorale care au fost dezbătute deodată în cadrul unei succesiuni succesive, nu a fost redactată încheierea de conexare, întocmindu-se încheieri finale separate pentru ambii defuncți, contrar dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 36/1995 coroborate cu prevederile art. 164 C. proc. civ.;

- la întocmirea încheierilor de rectificare nu se face dovada acordului părților sau dovada citării acestora pentru a-și manifesta sau nu opunerea față de rectificare, așa cum prevede art. 53 din Legea nr. 36/1995 și art. 61 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi (nr. înreg. 5389, 5505, 5544/2004);

- pentru procedura legalizării specimenului de semnătură se folosește modelul încheierii de legalizare de semnătură, partea declarând, în mod eronat, că a luat la cunoștință de conținutul actului. De asemenea, în cuprinsul încheierii, s-a indicat greșit temeiul îndeplinirii actului, respectiv art. 8 lit. b) în loc de art. 8 lit. e) din Legea nr. 38/1995, înscrisul fiind declarat, în mod greșit, autentic (nr. înreg. 3702,5440/2004). într-un alt caz, un act întitulat "specimen de semnături" este constatat prin întocmirea unei încheieri de autentificare, în care se arată că partea a semnat exemplarele actului, al cărui conținuții este cunoscut, act care este declarat autentic în temeiul art. 8 lit. e) din Legea nr. 38/1995 (aut. nr. 5533/2004);

- au constatat mai multe acte autentice cărora, ulterior autentificării, li se întocmește o încheiere prin care li se dă dată certă. Spre exemplu, în cazul contractului de donație, autentificat sub nr. 3140 din 24 noiembrie 2003 în data de 29 martie 2004, notarul public dă încheierea de dată certă nr. 1420 în care se precizează: "se dă dată acestui înscris autentificat sub nr. 3140 din 24 noiembrie 2003, de către biroul notarului public ..., care se află în stare bună". Idem actul adițional aut nr. 2398 din 1 septembrie 2004, respectiv încheiere de dată certă nr. 5226 din 13 septembrie 2004, act constitutiv aut nr. 1429 din 17 iunie 2004, respectiv încheiere de dată certă nr. 5001 din 6 septembrie 2004. Actele autentice, prin natura lor au dată certă, nemaifiind posibilă darea unei alte date certe ulterioare, care ar putea crea confuzii cu privire la data reală a încheierii actului;

- în contractele de comodat (ex. aut nr. 2727/2004) taxa de timbru s-a calculat în funcție de "uzura autoturismului" și nu potrivit art. 10 din Normele Metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, respectiv la valoarea declarată de părți a bunului împrumutat în scopul folosinței;

- în cazul unor acte adiționale la actele constitutive al unor societăți comerciale, prin care se constată și operațiunea de cesiune de capital social, taxa notarială de timbru aferentă acestei operațiuni nu a fost percepută, contrar prevederilor art. 7 alin. (l) lit. g) din Normele Metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 12/1998 (aut. nr. 1001 1251, 1919, 1923, 1665/2004).

Fiind dovedite pe deplin abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului, ele nefiind combătute în vreun fel de către acesta, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată notarului public în temeiul dispozițiilor art. 41 lit. c) din Legea nr. 36/1995, este justificată, menținând ca temeinică și legală decizia nr. 56/2006 a Consiliului U.N.N.P.R. prin care s-a respins contestația împotriva Hotărârii nr. 3/2006 a Consiliului de disciplină a U.N.N.P.R.

împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul M.M. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

în motivarea recursului se arată că hotărârea consiliului a fost dată cu încălcarea flagrantă a dreptului la apărare precum și a respectării legislației în vigoare privind modul de aplicare a sancțiunilor inclusiv a prevederilor din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială.

Recurentul mai susține că, în rejudecare, față de soluția instanței de recurs, și-a precizat acțiunea solicitând anularea Hotărârii nr. 56 din 19 mai 2006 pronunțată de C.N.U.N.N.P.R. prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva H.C.D. de pe lângă U.N.N.P.R. nr. 3 din 14 iunie 2006 și a actelor premergătoare acesteia întocmite de C.D.C.N.P. Tg. Mureș prin care a fost sancționat cu suspendarea din funcție pe o perioadă de 3 luni, susținând că lipsește cu desăvârșire cercetarea judecătorească.

Recurentul mai consideră că dacă aprecierile instanței referitor la faptul că "reclamantul nu a înțeles să depună la dosar toate actele care au stat la baza încheierii actelor notariale pentru ca instanța să poată verifica legalitatea întocmirii acestora" ar fi reale, instanța nu putea să treacă la cercetarea actelor, ci cel mult trebuia să facă aplicarea art. 1551alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul mai arată că numai cercetând efectiv aceste acte, instanța putea aprecia dacă sancțiunea aplicată conform dispozițiilor art. 41 lit. c) din Legea nr. 36/1995, este justificată sau nu.

Pe fond, recurentul menționează că acțiunea disciplinară s-a bazat exclusiv pe procesul verbal întocmit de Corpul de control al U.N.N.P.R., prin care au fost analizate mai multe acte notariale încheiate în cursul anului 2004 și s-au reținut mai multe neajunsuri în ceea ce privește încheierea acestor acte, fără însă să se țină seama de apărările pe care le-a formulat și prin care a arătat că aceste neajunsuri erau simple erori materiale care nu influențau valabilitatea actelor notariale și care au fost îndreptate în perioada controlului.

Se mai susține că abaterea disciplinară constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție prin care se încalcă normele legale, iar la calificarea unei fapte ca fiind abatere disciplinară gravă trebuie avute în vedere o serie de criterii și anume împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a persoanei, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală a notarului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta, etc.

Față de aceste criterii și în raport de împrejurările cauzei, recurentul consideră că nu se face vinovat de abatere disciplinară gravă, nesăvârșind nici o faptă care să aducă atingere onoarei sau deontologiei profesionale.

Recurentul, în susținerea recursului, față de cele reținute de instanța de fond în sensul că organele de control au stabilit că o serie de acte notariale au fost încheiate cu nerespectarea condițiilor de formă și fond, acte notariale evidențiate în sentința recurată precizează că:

- despre faptul că s-a încheiat un "contract de uzufruct viager" (aut. Nr. 1838/2004) prin care s-a constituit un drept de uzufruct viager asupra întregului bun imobil, deși nudul proprietar nu deținea decât cota parte de 1975/4163 din acesta. Constituirea unui drept uzufruct asupra unui bun, potrivit literaturii și doctrinei judiciare, constituie un act de dispoziție, întrucât presupune transferarea unor atribute ale proprietății (posesia și folosința). Ca urmare, un coproprietar care deține doar o cotă parte ideală din dreptul de proprietate asupra unui bun comun, nu poate să încheie astfel de acte cu privire la bunul în materialitatea sa, decât cu consimțământul tuturor coproprietarilor";

- părțile coproprietare ale bunului obiect al actului au realizat o împărțire a bunului, în baza unei documentații topografice, din care rezultă transformarea numărul topo în nr. Cadastral (acte vizate de Oficiului Județean de cadastru și geodezie), intabulat dreptul de proprietate pe numele B.V.L., care apoi a înstrăinat uzufructul viager. Mai mult înstrăinătorul B.V.L. nu era căsătorit.

-"S-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 413/2004, asupra unui bun imobil aflat în coproprietate, în baza unei procuri dată de unul din coproprietari. Aceasta procură este dată de acesta atât în numele lui, cât și în numele celorlalți coproprietari în baza unui mandat în care nu era prevăzută o clauză privind substituirea mandatului;

- actul autentic cu nr. 413/2004 este o declarație pentru un nevăzător de gradul II, și nu contractul mai sus descris.

- au fost autentificate unele acte fără ca părțile să semneze, pentru a-și manifesta, astfel, în mod expres voința cu privire la încheierea acestora (aut. Nr. 1509, 151312004 - acte adiționale, aut. Nr. 1514/2004 - procur a de administrare, 261912004 - procura de vânzare). Notarul public, trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 64 din Legea nr. 36/1995, care prevăd că toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, precum și cel care se păstrează în arhiva biroului notarial, se semnează în fața notarului public de către parți și ale art. 948 C. civ., potrivit cărora consimțământul prezintă una dintre condițiile de existență ale convențiilor. Lipsa acestei condiții de existență atrage nulitatea absolută a actelor;

- organul de control se referă la semnarea cererilor de autentificare, nu la semnarea actelor propriu zis autentificate. Altfel spus, consimțământul părților contractante se ia nu pe cererea de autentificare ci pe actul propriu zis. De altfel, în timpul controlului și în fața acestuia au fost remediate aceste lucruri;

- "în general, în cuprinsul actelor translative ale dreptului de proprietate prin care se înstrăinează cote părți din bunul care face obiectul contractului, se arată, în mod contradictoriu, că se înstrăinează "suprafața de 250 m.p., teren curte și grădină, deținută de mine în cota de 1/8 parte cu titlu de moștenire", în același timp vânzătorul consimțind la intabularea imobilului pe numele cumpărătorului "în întregime 1/1". Redactarea neclară a acestor acte este de natură a crea confuzii cu privire la obiectul acestora, în sensul că, nu se poate distinge dacă se înstrăinează imobilul în integralitatea lui sau o cotă parte din acesta (ex. aut. Nr. 2779, 2880/2004)";

- folosirea nuanței "în general" și darea ca exemplu a două acte nu corespunde cerinței controlului. Mai mult, interpretarea dată de organul de control este de rea credință, atâta timp cât prin exprimările de genul "suprafață de m.p., deținuta de mine în cota de 1/8 parte cu titlu de" părțile nu au dorit decât să evidențieze în cât se poate materializa (la partaj) cotele părți ce formează obiectul contractului, fără a afecta consimțământul lor și fără a crea confuzii;

- în cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 128512004, se promite înstrăinarea unui imobil, respectiv o casă de locuit și dreptul de folosință asupra unui teren. Totodată, se "constituie și un drept de servitute de trecere în favoarea promitenților vânzători", fără a reieși dacă promitenții vânzători erau proprietari ai terenului pe care se constituie servitutea. O altă condiție pentru constituirea unei servituți este aceea că, fondul aservit trebuie să aparțină la doi proprietari diferiți, pentru că, dacă aparțin aceluiași proprietar, acesta poate să dea orice destinație dorește bunului său. Ulterior, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare (aut. Nr. 2801/2004), având ca obiect bunul promis, dar fără a se mai menționa în cuprinsul actului despre existența unei eventuale servituți;

- din extrasul de carte funciară existent la dosar nr. 740 din 25 mai 2004, la pozițiile B.9 - 10 este intabulat terenul în suprafață totală de 373 m.p., în cota de 1/2 parte pe numele promitenților vânzători. Până la încheierea contractului de vânzare cumpărare apt de a transfera dreptul de proprietate, promitenții vânzători respectiv promitenții cumpărători au rezolvat chestiunea relativ la uzufructul viager fără necesitatea instituirii servituții de trecere. Mai mult decât atât dată fiind natura juridică a antecontractului nu este obligatoriu ca părțile ce încheie contractul de vânzare cumpărare apt de a transfera drepturile promise inițial să reia conținutul antecontractului, ei putându-și modifica voința inițială;

- s-au constatat mai multe acte, respectiv acte constitutive, acte adiționale și contracte de vânzare-cumpărare, încheiate la sediul biroului notarului public din Gheorgheni, în care domiciliul părților, sediile societăților comerciale și bunul înstrăinat se aflau în raza circumscripției judecătoriei Toplița (ex. Toplița, Subcetate). Ex. aut nr. 1104, 1788, 1105, 1665, 1495, 1936, 2801, 2860, 2424/2004;

- această observație este total inoportună față de faptul că nu se încalcă nici o dispoziție legală asemenea acte putând fi încheiate, neexistând o competență notarială absolută în materie (de ce nu sunt incluse în observație și actele încheiate cu domiciliul părților sau sediul societăților în circumscripțiile judecătoriilor Miercurea-Ciuc, Bicaz, Reghin)

- prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2077/2004 s-au înstrăinat două imobile către o societate comercială, care era reprezentată de unul din vânzători, ca asociat unic, deși asupra imobilelor erau notate în cartea funciară două ipoteci, precum și o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea B.R.D. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat fără acordul băncii (în favoarea căreia a fost notată interdicția asupra obiectului vânzării), nu este opozabilă băncii, și ca urmare, există riscul anulării actului;

- la dosarul de autentificare aflat în arhiva biroului notarial pagina 144 există acordul nr. 960 din 10 august 2004, al B.R.D. privind vânzarea imobilului;

- în cazul unor contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect bunuri mobile, se menționează că vânzătorul era căsătorit, dar se face precizarea, în mod greșit, că se vinde ca "bun propriu", deși bunul fusese dobândit prin cumpărare. Conform art. 30 C. fam., bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune, cele proprii fiind dobândite în cazurile limitativ prevăzute în art. 31 C. fam. Pe de altă parte, considerăm că ar fi fost necesar să se menționeze în cuprinsul contractului și de mandatul tacit al soției cu privire la înstrăinarea bunului mobil respectiv (ex. Aut. Nr. 2740, 2807/2004);

- aceste operațiuni vizează situația în care la data dobândirii bunului, vânzătorul acestuia era necăsătorit, căsătoria intervenind după dobândire, și înainte de înstrăinare (ex. autentificarea 2740/2004 la data dobândirii bunului T.M. cumpărătorul era necăsătorit care între timp s-a căsătorit);

- de la documentația unor contracte de vânzare - cumpărare ce au ca obiect bunuri imobile lipsește certificatul fiscal eliberat de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror raza teritorială se află înregistrate bunurile respective, contrar prevederilor pct. 275 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (ex. aut. nr. 2807, 2779, 2705/2004);

- la autentificarea nr. 2807/2004 se vinde un autoturism și nu un imobil;

- în încheierile de autentificare a unor acte, în care părți sunt cetățeni străini, nu se face mențiune despre modul cum s-a luat consimțământul acestora, dacă aceștia sunt sau nu cunoscători ai limbii române sau dacă li s-a făcut cunoscut conținutul actului printr-un interpret sau de notarul public, conform dispozițiile art. 47 din Legea nr. 36/1995 (aut. nr. 986, 1001, 113, 1895, 1907, 1913, 1919, 1923/2004);

- toți acești cetățeni străini sunt maghiari. Personalul încadrat la biroul notarial este de naționalitate maghiară și traduce pentru fiecare client actul în limba maghiară;

- în cuprinsul unor acte de dezmembrare (aut. nr. 618 și nr. 1761/2004) care conțin și operațiunea de partaj voluntar nu se menționează în mod expres acordul părților cu privire la partaj, respectiv la modul de atribuire a loturilor formate ca urmare a dezmembrării;

- acordul părților pentru înscrierea în C.F. a loturilor dobândite în urma partajării realizate prin actul de dezmembrare cuprinde și acordul referitor la partaj, care face parte integrantă din documentația de dezmembrare aferentă contractului;

- în mod ciudat, în arhiva biroului notarului public, au fost constate două acte adiționale cu același număr de autentificare, întocmite în aceeași zi, în baza unei hotărâri cu același număr a asociatului unic, acte prin care se modifică și se completează statutul aceleași societăți comerciale. Menționăm că, într-unul din actele adiționale modificarea constă în majorarea capitatului social cu 198.000.000 lei și extinderea activității societății, iar în celalalt act adiționat această modificare constă în majorarea capitalului social cu suma de 998.000.000 lei (aut. 1936/2004).

- această așa zisă problemă relevă o simplă eroare materială, sesizată și corectată. S-a greșit (material) suma înscrisă pt. Majorarea capitalului social 198.000.000 lei în loc de 998.000.000 lei, lucru care reiese foarte clar din onorariul de 2.560.000 (douamilioanecincisutesaizecimii) lei corespunzător la 1 (un) miliard capital social;

- în general, în situația în care defunctul a decedat înainte de 17 noiembrie 1995 nu se face dovada nedezbaterii succesiunii înainte de această dată. în celelalte cazuri, s-a pus în vedere notarului public ca verificarea să nu se mai facă verbal, ci prin intermediul unor adrese scrise, așa cum prevede art. 74 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995;

- pentru succesiunile deschise înainte de 17 noiembrie 1995 avem atașate la dosarele noi succesorale dosare succesorale trimise de Judecătorie, dar în majoritatea cazurilor nu a primit nici un răspuns;

- s-au eliberat unele certificate de moștenitor în termenul de opțiune succesorală, menționându-se ca unică moștenitoare soția supraviețuitoare, în urma renunțării descendenților sau colateralilor privilegiați, fără să se verifice dacă existau moștenitori legali din clasele subsecvente, cu care aceasta ar fi venit în concurs, conform art. 1 lit. e) din Legea nr. 119/1944 (dos. nr. 12, 37/2004);

- s-a eliberat un certificat de calitate succesorală (dos. nr. 2012004), pentru un defunct cu ultimul domiciliu în străinătate (Ungaria) și care nu avea, la data dezbaterii succesiunii nici un fel de bunuri în România. Ca urmare, nici un notar public din România, nu avea competența să dezbată aceasta succesiune, așa cum prevede art. 10 din Legea nr. 36/1995. Ulterior, pe baza acestui certificat de calitate i se reconstituire moștenitorului dreptul de proprietate asupra unor terenuri;

- cetățeanul maghiar N.B. era persoana îndreptățită la restituire în baza legilor speciale (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 10/2001 etc.) (fost proprietar) asupra cotei de 11A parte din pădure în suprafață totală de 2391 m.p., identificat în C.F. nr. 10626 - Gheorgheni, nr. top: 24485 - 24493/1/2/1. Certificatele de calitate de moștenitor au fost emise în interpretarea și pentru punerea în aplicare a problemelor legate de aplicarea Legilor 18/1991 și 10/2001. Consider că nu am greșit eliberând acest certificat de moștenitor;

- în contractele de comodat (ex. aut. nr. 272712004) taxa de timbru s-a calculat în funcție de "Uzura autoturismului" și nu potrivit art. 10 din Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea deontologiei notarială, respectiv la valoarea declarată de părți a bunului împrumutat în scopul folosinței;

- prin nota controlului profesional administrativ efectuat de D-nul V.Șt. inspector șef la U. și S.I.I. din 18 mai 2001 la autentificarea nr. 240/2001 mi se atrage atenție tocmai în sens invers, respectiv că "în contractul de comodat în care în vederea taxării se evaluează bunul în loc de folosința bunului", ceea ce rezultă că trebuia să evaluez folosința bunului nu valoarea lui intrinsecă, pentru a stabili taxa de timbru.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Instanța în rejudecare, în exercitarea prerogativelor instituite prin art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și pentru a da eficiență instrucțiunilor instanței de control judiciar, și având în vedere precizarea acțiunii prin care reclamantul a înțeles să conteste mențiunile reținute în actul de control în legătură cu legalitatea actelor notariale încheiate, i-a pus în vedere acestuia să depună, la dosar, toate documentele care au stat la baza întocmirii actelor notariale reținute în nota de control.

Din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul a avut posibilitatea, cauza fiind amânată de mai multe ori, să-și îndeplinească această obligație.

Astfel, dosarul a avut mai multe termene de judecată, respectiv la 6 decembrie 2008 când reclamantul a depus precizarea acțiunii; 10 ianuarie 2008 când s-a acordat termen pentru ca reclamantul să depună acte; 7 februarie 2008 când instanța a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 și 41 din Legea nr. 36/1995, cauza fiind suspendată până la pronunțarea Curții Constituționale; 23 octombrie 2008 când reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (8) din Legea nr. 36/1995 pe care instanța a respins-o și a amânat judecarea cauzei pentru ca reclamantul să depună actele menționate în nota de control precum și actele care au stat la baza emiterii acestor acte sub sancțiunea decăderii.

împotriva încheierii prin care s-a respins sesizarea Curții Constituționale reclamantul a declarat recurs.

Ulterior, la termenul din 20 noiembrie 2008, când reclamantul a depus la dosar actele notariale menționate în nota de control precum și lucrările care au stat la baza emiterii acestora, pricina a fost amânată tot la cererea reclamantului la 18 decembrie 2008 pentru a mai depune acte și, totodată, pentru soluționarea recursului.

La 18 decembrie 2008 cauza se amână pentru imposibilitate de prezentare a avocatului recurentului pentru termenul din 5 februarie 2009 când și de această dată reclamantul solicită amânarea judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare a avocaților săi.

Respingând cererea de amânare, apreciind-o ca neîntemeiată, instanța, pentru a da posibilitatea recurentului să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea deciziei, în temeiul dispozițiilor art. 260 C. proc. civ., pentru 12 februarie 2009 și 19 februarie 2009.

Este adevărat că cererea de amânare a fost respinsă, însă instanța a respectat dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "dacă instanța respinge amânarea judecății, va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise".

Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului potrivit cărora instanța de judecată a soluționat cauza fără a efectua cercetarea judecătorească și fără ca la dosarul cauzei să existe actele care au stat la baza încheierii actelor notariale pentru care a fost aplicată sancțiunea sunt nefondate și nu pot fi primite.

Instanța de fond, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, a soluționat pricina în raport cu actele depuse de reclamant la termenul de judecată din 20 noiembrie 2008 cât și cu cele depuse de pârâți, având astfel suficient material probator pentru a pronunța hotărârea recurată.

Pe fondul cauzei, înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul a fost sancționat disciplinar pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 39 lit. a) și art. 39 lit. d).

Potrivit acestor texte de lege răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri: neglijență în efectuarea lucrărilor și comportamentul care aduce atingere onoarei și probității profesionale.

în baza art. 41 din Legea nr. 36/1995, respectiv art. 32 din Regulamentul de aplicare a legii, i s-a aplicat sancțiunea suspendării din funcție pe o perioadă de trei luni.

Neregulile constatate au fost analizate fiecare în parte, însă cumulate au dus la concluzia că notarul public a săvârșit abatere disciplinară.

Pentru antrenarea răspunderii disciplinare nu este necesară producerea unui prejudiciu material ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare, ci este suficient ca abaterea să se fi produs ca faptă concretă ce constă în încălcarea cu vinovăție a obligațiilor sau normelor de comportare.

La aprecierea vinovăției, respectiv a culpei autorului faptei ilicite, se are în vedere diligenta ce se poate pretinde persoanelor aflate în situația autorului faptei ilicite și nu în funcție de însușirile personale ale autorului faptei, astfel încât se folosește drept criteriu diligența maximă pe care trebuie să o depună o persoană, adică conduita morală într-o anumită situație.

înalta Curte constată că verificarea actelor ce au stat la baza Notei de Control și ulterior la luarea măsurii disciplinare, a fost făcută prin sondaj, așa cum rezultă din preambulul Notei de control nr. 2584 din 27 decembrie 2004, ceea ce poate presupune gravitatea situației și justețea măsurii aplicate.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că la pronunțarea sancțiunii s-a avut în vedere multitudinea greșelilor de fond și de procedură constatate printr-o alegere aleatorie a actelor verificate, concluzionându-se că pregătirea profesională a notarului public este lacunară, iar modul de lucru cel puțin neglijent.

De asemenea, s-a reținut faptul că recurentul a mai fost sancționat și în trecut pentru aceleași nereguli continuând însă practicarea greșită a activității.

Este cunoscut faptul că rolul notarului public, investit cu autoritate publică de către stat, este acela de a da prin instrumentarea, sigiliul și semnătura sa, forță probantă actului.

Or, tocmai acest rol de garant al legalității a fost încălcat de către notarul public și astfel, sancțiunea disciplinară aplicată se dovedește a fi temeinică și legală.

Astfel fiind, înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că notarul public M.M. și-a încălcat obligațiile stabilite de regulamentul, statutul, Codul deontologic și de Legea nr. 36/2005 a notarilor publici și a activității notariale.

înalta Curte, în combaterea celor susținute în motivele de recurs, menționează cu titlu de exemplu, unele greșeli efectuate de recurent și anume:

- a autentificat un contract de vânzare cumpărare, cu clauză de întreținere între soți (în condițiile în care vânzarea între soți este nulă), având ca obiect un imobil compus din teren și construcție, ambele părți fiind reprezentate la încheierea contractului de un avocat stagiar cu delegație (și nu de mandatar cu procură autentică conform art. 58 din Legea 36/1995), în act fiind făcută mențiunea că soțul întreținător deși căsătorit, dobândește imobilul ca bun propriu. Din cuprinsul actului rezultă că acel contract este un contract de întreținere și nu un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, cum greșit a fost calificat de către notarul public, deoarece întreținătorul se obligă doar să presteze întreținere și nu să plătească un preț de bani și pe lângă acest preț să își asume și obligația de întreținere pentru a fi în prezenta unui contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere;

- a autentificat un contract de ipotecă în care se stipulează că "actul nu se înscrie în cartea funciară dar se va înscrie în registrul agricol";

- a autentificat un act de constituire a unui uzufruct viager asupra unui imobil în condițiile în care nudul proprietar nu deținea decât o cotă-parte indiviză din acel imobil;

- a autentificat un contract de vânzare - cumpărare în baza unei procuri date de un coindivizar, care la rândul său era mandatarul celorlalți coindivizari, în baza unei alte procuri în care nu era precizată o clauză de substituire a mandatarului;

- în arhiva biroului s-au găsit mai multe acte autentice nesemnate de părți (acte adiționale pentru societățile comerciale, procură de administrare, procură de vânzare);

- într-un contract de vânzare - cumpărare în care cumpărătorul este o persoană căsătorită, se face mențiunea că bunul cumpărat este bun propriu, ignorându-se art. 30 C. fam., care instituie imperativ regimul comunității de bunuri, cu excepțiile prevăzute la art. 31 din același cod;

- la autentificarea actelor de înstrăinare imobiliară nu a fost solicitat certificatul fiscal;

- în contractele de vânzare cumpărare și în actele prin care se constituie drepturi reale imobiliare și garanții reale nu se face nici un fel de istoric al modului de dobândire al proprietății (cu referire la actele de proprietate) ci doar mențiuni telegrafice cu privire la cărțile funciare;

- la autentificarea unor acte în care sunt implicați cetățeni străini nu se fac mențiuni cu privire la modul în care s-a luat consimțământul acestora, respectiv dacă sunt sau nu cunoscători al limbii române;

- s-a autentificat un contract de vânzare - cumpărare cu privire la un bun imobil ipotecat în favoarea unei bănci, cu privire la care exista interdicție de înstrăinare, fără acordul băncii;

- într-un contract de cesiune de părți sociale, în care unul dintre asociați ceda părțile sale sociale, se stipulează că prețul cesiunii (25.000 euro) urmează să fie plătit de societatea comercială (și nu de cesionari) și se constituie convențional, în baza acestui act, o ipotecă de bunuri imobile aparținând cesionarilor și soțiilor lor. Acesta nu au fost părți în act și implicit nu și-au dat consimțământul la încheierea acestuia, actul fiind lovit de nulitate;

- nu există certificatele de verificare în vederea deschiderii procedurii succesorale, verificarea fiind făcută doar verbal;

- în cuprinsul unui certificat de moștenitor suplimentar nu au mai fost menționați moștenitorii renunțători și neacceptanți din primul certificat de moștenitor;

- din documentația unui dosar succesoral și din certificatul de moștenitor eliberat nu rezultă dacă cele două moștenitoare (nepoate de fiică) vin la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare;

- în cazul unor succesiuni succesive în masa succesorală al celui de al doilea defunct este cuprins în întregime un teren cu privire la care acesta dobândise doar cota de 1/3 din prima succesiune;

- într-un dosar succesoral s-a reținut ca fiind străină de moștenire o persoană care prin declarație făcută în Ungaria menționa "transfer cu titlu gratuit toată partea de moștenire care îmi revine de la tatăl nostru, mamei noastre" (conform art. 691 C. civ., renunțarea în folosul unei coerede presupune acceptarea moștenirii);

- într-un dosar succesoral a fost stabilită ca unică moștenitoare nora defunctei, deși aceasta avea doi nepoți de fiu postdecedat care au renunțat la succesiune în condițiile în care în această cauză trebuiau dezbătute două succesiuni succesive, moștenirea operand prin retransmitere;

- unor acte autentificate li s-au întocmit ulterior încheieri de dată certă;

- unui act adițional i s-a dat dată certă în condițiile în care nu era atașat la încheierea respectivă;

- unui act intitulat "specimen de semnătură" i s-a întocmit încheiere de autentificare.

Având în vedere cele reținute, înalta Curte constată ce sancțiunea aplicată este prevăzută de lege pentru abaterea reținută în sarcina recurentului.

Potrivit art. 23 alin. (2) din Codul deontologic al notarilor publici, raporturile dintre notarii publici se vor întemeia pe altruism, generozitate, seriozitate și sinceritate, fără manifestări de orgoliu, egoism, sinceritate, concurență neloială.

în cauză, încheierea actelor notariale cu nerespectarea condițiilor de formă și fond, a fost corect încadrată de autoritatea administrativ-jurisdicțională ca fiind o abatere disciplinară care aduce atingere onoarei și probității profesionale, prevăzută ca atare de art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995.

înalta Curte apreciază că sancțiunea disciplinară aplicată este legală și temeinică. Instanța de fond a ajuns la această concluzie în urma analizării întregului material probator administrat atât în faza administrativ-jurisdicțională, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat.

← ICCJ. Decizia nr. 1337/2010. Contencios  ICCJ. Decizia nr. 7/2011. Completul de 7 Judecători →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 234/2010. Contencios