ICCJ. Decizia nr. 2517/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 2517/2010
Dosar nr. 1097/39/2009
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 237 din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicita anularea hotărârii acesteia nr. 5345 din 15 septembrie 2009, prin care i-a fost respinsă cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiilor etnice pe care susţine că le-ar fi suferit familia sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, reiterând motivele şi argumentele invocate în faţa instanţei de fond şi, în plus, depunând la dosar înscrisuri noi, respectiv copia fişei de refugiat a familiei sale, emisă de Comisariatul General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor la data de 25 septembrie 1944 (f.19), precum şi a hotărârii nr. 3504 din 23 septembrie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Iaşi, prin care sora sa, P.M., a obţinut recunoaşterea calităţii de refugiat (f.27).
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, materializate în una din următoarele forme: refugiu, expulzare sau strămutare în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
În speţă, la dosarul de recurs au fost depuse, în copie, fişa de refugiat a familiei reclamantei, emisă de Comisariatul General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor la data de 25 septembrie 1944 (f.19), care atestă că aceasta, împreună cu familia sa, a fost evacuată din localitatea de domiciliu, precum şi hotărârea nr. 3504 din 23 septembrie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Iaşi, prin care sora sa, P.M., a obţinut recunoaşterea calităţii de refugiat (f.27). De asemenea, din declaraţiile martorilor P.M. şi U.M. (f.32-33 dosar fond), rezultă că reclamanta şi familia sa au fost evacuaţi, în luna martie 1944, în localitatea Brezoi, din localitatea de domiciliu Fălticeni, unde au revenit în primăvara anului 1945.
Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada evacuării şi, deci, a refugiului reclamantei, se constată că aceasta se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind îndreptăţită să beneficieze de compensaţiile acordate de acest act normativ, pentru perioada cuprinsă între data evacuării, respectiv 1 martie 1944, şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945, începând cu luna următoare depunerii cererii, conform art. 5 din actul normativ sus menţionat.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi modificată, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.A. împotriva sentinţei nr. 237 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 5345 din 15 septembrie 2009 a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Suceava.
Obligă pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2009.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2515/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2518/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
