ICCJ. Decizia nr. 2527/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 2527/2010
Dosar nr. 1288/1/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5385 din 26 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei nr. 3277 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, următoarele:
Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, nu este întrunit, el neputând fi extins la încălcarea unor reguli procedurale sau aprecierea eronată a dovezilor, astfel cum a procedat recurentul.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat, prevederile art. 105 alin. (2) din acelaşi cod nefiind aplicabile în speţă întrucât recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi nu există nicio dispoziţie legală care să oblige instanţa să comunice întâmpinarea depusă de pârât.
De asemenea, se arată în considerentele deciziei contestate cu privire la obiectul acţiunii, recurentul-reclamant poate consulta hotărâri judecătoreşti numai în baza Legii nr. 16/1996 a arhivelor naţionale, cu obligaţia de a justifica un drept conţinut în cuprinsul acestora iar instanţa de fond nu era obligată să-i solicite dovada existenţei unor procese în contradictoriu cu pârâtul, având în vedere că partea interesată este obligată să facă această dovadă în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti la care doreşte să aibă acces.
În ce priveşte cererea de acordare a unor despăgubiri sub formă de daune morale, formulată de către reclamant, instanţa de recurs a reţinut că aceasta nu poate fi justificată de împrejurarea întârzierii în comunicarea răspunsului pe o perioadă de 14 zile, iar respingerea capătului principal al acţiunii conduce şi la respingerea capătului accesoriu privind daunele morale.
Mai mult, arată instanţa de recurs, simpla întârziere în îndeplinirea unei obligaţii nu este sancţionată automat în materia contenciosului administrativ, cu dreptul de a fi dezdăunat moral „dacă nu se face şi dovada prejudiciului cauzat".
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare R.M., invocând prevederile art. 318 C. proc. civ. dar reiterând motivele şi argumentele prezentate în faţa instanţei de recurs.
Curtea, analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., invocate de contestator ca temei al cererii sale, „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Or, prin invocarea aceloraşi motive şi argumente ca şi în faţa instanţei de recurs, contestatorul şi-a întemeiat numai în mod formal cererea sa pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., în realitate urmărind reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil, potrivit principiului unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de formulată de R.M. împotriva deciziei nr. 5385 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2529/2010. Contencios → |
|---|
