ICCJ. Decizia nr. 2784/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2784/2010
Dosar nr.3127/1/200.
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 275 din 18 octombrie 2007 Secţia pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de revocare a domnului B.G. din funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Timiş.
Pentru a hotărî astfel, Secţia de Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că prin referatul nr. 406 din 30 august 2007 întocmit de procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a fost evidenţiat rezultatul controlului privind activitatea profesională a procurorului B.G., în sensul că s-a constatat exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei concretizată în desfăşurarea unei activităţi de cercetare penală deficitară, pregătire profesională lacunară şi ignorarea principiului subordonării ierarhice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie procurorul B.G., înregistrată la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, arătând că în baza avizului Secţiei pentru procurori exprimat prin Hotărârea nr. 275 din 18 octombrie 2007 s-a emis Ordinul nr. 2184 din 23 octombrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost revocat din funcţia de procuror D.I.I.C.O.T., ordin pe cale l-a atacat în instanţă solicitând anularea lui, precum şi a actelor care au sta la baza revocării sale.
Prin Hotărârea nr. 160 din 21 februarie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de domnul B.G., reţinând că din actele ataşate propunerii de revocare rezultă că la baza acesteia au stat controalele efectuate de procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Timiş, în urma cărora s-a constatat exercitarea necorespunzătoare a activităţilor specifice funcţiei, propunându-se sancţionarea procurorului cu revocarea din funcţie.
Împotriva acestei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs B.G., pentru nelegalitate şi netemeinicie conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul arată că prin Hotărârea nr. 275 din 18 octombrie 2007 emisă de Secţia de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a avizat favorabil propunerea Procurorului General al României de revocare a recurentului din funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Timiş, hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia de procurori care a stat la baza Ordinului nr. 2184 din 23 octombrie 2007 al Procurorului General.
Prin Hotărârea nr. 160 din 21 februarie 2008 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de recurent împotriva Hotărârii nr. 275/2007, contestată ca fiind nelegală şi netemeinică, în raport de actele care au stat la baza evaluării profesionale a recurentului, acte care nu i-au fost comunicate.
În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 160 din 21 februarie 2008 recurentul arată că această hotărâre prin care s-a respins contestaţia s-a bazat exclusiv pe punctul de vedere exprimat de Secţia de Procurori, prin care a fost însuşite automat şi fără o verificare a notelor de control, întocmite de procurorii inspectori.
În cadrul motivelor de recurs se arată că pe de o parte, recurentul nu a fost audiat, nu i-au fost comunicate actele de control şi rezultatele controlului disciplinar dispus împotriva sa şi pe cale de consecinţă a fost în imposibilitate să-şi exercite dreptul la apărare.
Recurentul arată că intimatul, în mod nelegal a respins contestaţia fără a aplica dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 317/2004 în ceea ce priveşte apărarea reputaţiei profesionale a recurentului.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea din 10 martie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 72 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 3 martie 2009 s-a admis acţiunea formulată de recurent şi s-a anulat Ordinul nr. 2184 din 23 octombrie 2007 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispus reintegrarea acestuia în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului anulat.
Prin Decizia nr. 4958 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Public împotriva sentinţei civile nr. 72 din 3 martie 2009, această hotărâre rămânând irevocabilă.
Fiind soluţionată irevocabil cauza în raport de care s-a dispus suspendarea dispusă la data de 10 martie 2009, cauza a fost repusă pe rol, acordându-se termen la data de 17 mai 2011.
Motivat, Curtea, în şedinţa din 17 mai 2011 a constatat că nu mai subzistă temeiurile suspendării cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. şi a acordat cuvântul pe recurs şi pe excepţiile invocate de Consiliul Superior al Magistraturii în raport de actele depuse, respectiv excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect.
Curtea în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va aprecia pentru următoarele considerente că recursul declarat în cauză este lipsit de interes, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii, respectiv a căii de atac a recursului.
Lipsa de interes a formulării recursului urmează a fi apreciată ca fondată pentru următoarele aspecte:
Primul vizează faptul că Hotărârea nr. 275 din 18 octombrie 2007 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, faţă de care s-a respins contestaţia recurentului prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 160 din 21 februarie 2008 a stat la baza emiterii Ordinului nr. 2184 din 23 octombrie 2007 prin care recurentul a fost revocat din funcţia de procuror D.I.I.C.O.T.– Biroul Teritorial Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus anularea Ordinului nr. 2184 din 23 octombrie 2007 şi s-a dispus reintegrarea recurentului în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului anulat. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului în baza deciziei civile nr. 4958 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ca efect al anulării irevocabile a Ordinului nr. 2184 din 23 octombrie 2007 au fost anulate şi actele care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 2184/2007 conform dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv Hotărârea nr. 275/2007 a secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a avizat propunerea de revocare a reclamantului din funcţia de procuror D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiş.
Recurentul şi-a păstrat calitatea de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pe tot parcursul soluţionării prezentului recurs şi a fost eliberat din funcţie prin pensionare conform Decretului nr. 436 din 14 aprilie 2011 – fila 198 dosar, având aceeaşi calitate de procuror D.I.I.C.O.T.
Acesta este al doilea motiv pentru care Curtea apreciază că prezentul recurs este lipsit de interes, în condiţiile în care în cauză recurentul, care s-a pensionat nu mai justifică un interes actual privind susţinerea acestui recurs.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.G. împotriva Hotărârii nr. 160 din 21 februarie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 627/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1215/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
