ICCJ. Decizia nr. 627/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 627/2010
Dosar nr.324/32/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 100 din 7 iulie 2009 Curtea de Apel Bacău a admis acţiunea reclamantului M.G.G. şi a modificat în parte Decizia de revizuire nr. 5708 din 29 aprilie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Neamţ în sensul că a stabilit că drepturile se acordă începând cu data de 19 martie 2008 pentru perioada 15 martie 1944 - 15 octombrie 1944.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că cererea reclamantului, formulată la data de 18 martie 2009, prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a fost admisă de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi a fost emisă Decizia de revizuire, ce face obiectul acţiunii de faţă.
Astfel, s-a reţinut că s-a procedat la reverificarea actelor reclamantului iar Comisia a constatat că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Bicazu Ardelean, judeţul Neamţ, în localitatea Praid, judeţul Harghita, astfel că situaţia reclamantului se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin HG nr. 287/2008 publicată în M. Of. nr. 212/19.03.2008, urmând ca drepturile să i se acorde începând cu data de 1 aprilie 2009 pentru perioada indicată.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. II din HG nr. 287/2008, care dispun că indemnizaţiile se acordă persoanelor arătate începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, astfel încât nu se poate da eficienţă cererii iniţiale a reclamantului, formulată la data de 21 noiembrie 2002.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâta, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurentul-reclamant a criticat soluţia instanţei de fond întrucât nu i-au fost acordate daune morale, precum şi pentru considerentul datei de începere a acordării drepturilor prevăzute de lege, arătând că este îndreptăţit la acordarea drepturilor începând cu luna noiembrie 2002.
Recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Neamţ a criticat hotărârea instanţei de fond, arătând că a fost aplicată greşit dispoziţia legală incidentă în cauză, întrucât drepturile i se cuvin reclamantului numai de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, iar hotărârea de revizuire emisă de autoritate a fost corectă din punctul de vedere al stabilirii datei de începere a acordării drepturilor ce i se cuvin.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat în temeiul dispoziţiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursurile ca nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Prin Hotărârea nr. 5708/13 august 2003 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, a fost respinsă cererea reclamantului de constatare a statutului de refugiat, hotărâre care a fost menţinută prin Sentinţa nr. 204 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, irevocabilă.
Ulterior, reclamantul s-a adresat pârâtei la data de 18 martie 2009 cu aceeaşi cerere de constatare a calităţii de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, iar pârâta Casa de Pensii a dispus admiterea cererii de revizuire a deciziei sale şi i-a acordat aceste drepturi, începând cu data de 1 aprilie 2009.
Înalta Curte apreciază că, în cauza dedusă judecăţii, s-au acordat în mod corect drepturile prevăzute de lege, de la data intrării în vigoare a HG nr. 287/2008, întrucât hotărârea de admitere a cererii sale iniţiale, revizuită acum, este întemeiată pe aceste dispoziţii legale şi pentru respectarea principiului neretroactivităţii legii, dar având în vedere cererea iniţială, a fost stabilită ca dată de începere a acordării drepturilor data intrării în vigoare a actului normativ în temeiul căruia s-au acordat aceste drepturi.
Pentru aceste considerente, atât recursul reclamantului, cât şi al pârâtului, care vizează data de începere a acordării acestor drepturi, vor fi respinse ca nefondate.
Cu privire la critica reclamantului privind neacordarea daunelor morale, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei atacate că reclamantul nu şi-a mai susţinut cererea privind acordarea daunelor morale, iar Înalta Curte constată corectă poziţia instanţei de fond având în vedere că pe această cerere nu au fost puse concluzii la instanţa de fond.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere poziţia procesuală a recurentului-reclamant, care nu a solicitat încuviinţarea şi administrarea probelor necesare pentru susţinerea acestei cereri de acordare a daunelor morale.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi M.G.G. împotriva Sentinţei nr. 100 din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 628/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 626/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
