ICCJ. Decizia nr. 279/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 279/2010
Dosar nr. 1408/33/2009
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii.
În cadrul Dosarului nr. 1408/33/2009 al Curţii de Apel Cluj. secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2116/2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi SC C.D.P.A. SA, Consiliul Judeţean Maramureş şi M.A.I., recurenta SC B. SRL, prin cererea depusă la dosar în data de 13 octombrie 2009 a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţia României. A solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocate şi suspendarea judecării recursului până la pronunţarea Curţii Constituţionale.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În motivarea cererii petenta a arătat, în esenţă, că textele art. 19 şi 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 sunt neconstituţionale deoarece au permis Guvernului să emită Hotărârea nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, în temeiul căreia societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 au intrat în proprietatea terenurilor ce se aflau în patrimoniul lor şi le-au fost emise certificate de atestare a proprietăţii. A mai arătat că s-au încălcat dispoziţiile art. 41 din Constituţie care stabilesc faptul că dreptul de proprietate, conţinutul şi limitele sale sunt stabilite prin lege, ceea ce înseamnă că hotărârea de Guvern menţionată a fost emisă cu depăşirea competenţei legale atribuită Guvernului României ca organ executiv.
În drept a invocat dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj.
Prin încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi a acordat un nou termen pentru continuarea judecăţii recursului.
4. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
În motivarea soluţiei, Curtea de Apel Cluj a constatat că, în raport de obiectul dedus judecăţii şi soluţia primei instanţe, textele art. 19 şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, a căror neconstituţionalitate se invocă, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind îndeplinite condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
5. Recursul formulat de SC B. SRL.
Fără a indica vreunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenta consideră că H.G. nr. 834/1991 fraudează norma constituţională a art. 41 alin. (1) din Constituţie, reglementând într-un domeniu sustras puterii sale.
Art. 19 şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, care nu a fost revizuită după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, a permis aplicarea H.G. nr. 834/1991.
Recurenta mai arată că la dosar nu se găseşte încheierea prin care a fost dispusă analiza excepţiei de nelegalitate şi din acest motiv instanţa nu a avut posibilitatea constatării legăturii excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1408/33/2009.
6. Apărările formulate de intimata-pârâtă SC C.D.P.A. SA.
Intimata-pârâtă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în scopul tergiversării soluţionării acţiunii şi a evacuării reclamantei din spaţiul pe care îl ocupă fără nici un temei legal.
Temeinicia şi legalitatea unei sentinţe nu este condiţionată de modul de participare a părţilor la proces, iar Decizia nr. 4/1996 nu este un act administrativ de transmitere a proprietăţii, ci de numire a unei comisii de evaluare a terenurilor şi nu are relevanţă în cauză.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Prin sentinţa civilă nr. 2116 din 23 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 356/100/2007, Tribunalul Maramureş a respins excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 13 iulie 1998 şi a Deciziei delegaţiei permanente a Consiliului Judeţean Maramureş nr. 40 din 30 iunie 1997, constatând faptul că prin hotărâri judecătoreşti s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că actele administrative sunt legal emise.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 în raport de prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţia României a fost respinsă ca inadmisibilă de instanţa investită cu soluţionarea recursului împotriva sentinţei civile nr. 2116/2009, avându-se în vedere:
- obiectul dedus judecăţii;
- soluţia primei instanţe.
Recurentul, în cadrul motivelor de recurs, reiterează argumentele aduse în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Motivele de recurs nu conţin argumente care să combată cele reţinute de Curtea de Apel Cluj, prin încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2009.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă pe considerentul inexistenţei legăturii cu pricina.
Inexistenţa acestei legături este dată de faptul că dosarul se află în calea de atac a recursului, când instanţa de recurs se va pronunţa numai asupra celor statornicite de hotărârea recurată.
Prin sentinţa recurată s-a stabilit că excepţia de nelegalitate nu poate fi primită deoarece există hotărâri judecătoreşti irevocabile care statuează asupra legalităţii aceloraşi acte administrative.
Din acest motiv, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu influenţează soluţionarea recursului declarat.
În speţă, nu are relevanţă încheierea prin care s-a dispus asupra analizei excepţiei de nelegalitate, deoarece obiectul recursului din Dosarul nr. 1408/33/2009 al Curţii de Apel Cluj este ceea ce s-a hotărât prin sentinţa civilă nr. 2116 din 23 iunie 2009 de către Tribunalul Maramureş, actele se află la dosar şi au fost analizate de instanţă.
Faţă de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civilă şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC B. SRL împotriva încheierii din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 275/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 282/2010. Contencios → |
|---|
