ICCJ. Decizia nr. 2824/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2824/2010
Dosar nr. 1624.1/57/200.
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1624/57/2008, reclamantul E.P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună:
- suspendarea executării Ordinului nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008 până la pronunţarea instanţa de fond.
- anularea Ordinului Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008;
- plata către reclamant a următoarelor drepturi salariale sistate şi neacordate ca o consecinţă a emiterii actului administrativ atacat, respectiv:
1. Solda de merit lunară, cuvenită pe perioada 1 iunie 2008 – 31 decembrie 2009 în cuantum de 20% din salariul de bază;
2. Prima trimestrială, cuvenită începând cu trimestrul II al anului 2008 şi până la zi, care se acordă pe baza calificativelor afectate direct prin sancţiuni disciplinare;
3. Sporul de 50%, cu durată de 6 luni, cuvenit reclamantului începând cu luna iunie 2008 şi, în continuare, pentru activitate meritorie.
In motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile suspendării ordinului, existând îndoieli cu privire la legalitatea sa, imputându-se avizarea unei plăţi în avans în temeiul unui contract ce nu l-a semnat, iar actul sancţionator are efecte asupra calificativului acordat, cu consecinţe pecuniare.
Prin precizarea de acţiune depusă la termenul din 7 aprilie 2009, reclamantul a învederat instanţei că solicită constatarea nulităţii ordinului atacat şi renunţă la capetele de cerere având ca obiect plata primei trimestriale şi a sporului de 50 % pentru activitatea meritorie.
In completarea motivării a invocat că actul de sancţionare este lovit de nulitate absolută întrucât nu conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 62 din O.M.A.I. nr. 400/2004, respectiv, nu a fost respectată procedura cercetării prealabile.
Pe fondul cauzei a arătat că nu are atribuţii referitoare la legalitatea cheltuirii fondurilor bugetare, aceasta fiind în sarcina contabilului şef al unităţii, iar semnătura sa nu produce efecte în privinţa virării vreunei sume de bani pentru plata unor facturi.
Prin întâmpinare, pârâtul I.G.P.S.U. a solicitat respingerea acţiunii şi a cererii de suspendare formulată de reclamant ca nefondate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, iar conform atribuţiilor din fişa postului ar fi trebuit să verifice legalitatea operaţiunii de avizare, neavând relevanţă sub aspectul încălcării dispoziţiilor legale împrejurarea executării contractului fără constatarea unui prejudiciu. Apărarea reclamantului în sensul că a fost desemnat înlocuitor al şefului Serviciului Logistic în perioada 20 august – 30 septembrie 2007 şi nu a avut cunoştinţă de contractul în cauză a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât contractul a fost încheiat în perioada în care reclamantul a fost desemnat să ocupe funcţia menţionată anterior.
Sentinţa nr. 145/F/CA/2009 prin care Curtea de Apel Alba-Iulia a admis în parte acţiunea reclamantului în sensul anulării ordinului, a suspendării executării actului până la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi a obligării pârâtului la plata soldei de merit începând cu 1 iunie 2008, luându-se act de renunţarea la judecata cererilor de plată a primei trimestriale şi a sporului de 50 % şi respingându-se în rest acţiunea, a fost recurată de către pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
În urma admiterii recursului prin Decizia nr. 101/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa atacată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în fond, reţinându-se că Ordinul MAI nr. 400/2004 nu este aplicabil în speţă, cercetarea prealabilă desfăşurându-se cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 80/1995, ale Ordinului MAI nr. 190/2004 şi ale R.G.3/2000 ,,Regulamentul disciplinei militare", iar actul administrativ contestat a fost motivat corespunzător.
În rejudecare, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 141/F/CA din 18 mai 2010 a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul E.P.C., aşa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi a dispus anularea Ordinului Inspectorului General nr. S/2560I.G. din 1 iunie 2008.
A obligat pârâtul plata către reclamant a soldei de merit acordată prin Ordinul nr. S/17004/1/2008, pe perioada 1 iunie 2008 – 31 decembrie 2009.
A respins în rest acţiunea precizată a reclamantului, inclusiv în ceea ce priveşte suspendarea executării ordinului până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008 reclamantul E.P.C., locotenent-colonel, ofiţer specialist I la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Cpt. Dumitru Croitoru" al Judeţului Sibiu a fost sancţionat disciplinar cu „avertisment" pentru avizarea efectuării plăţii în avans, fără a prezentate situaţiile de lucrări, conform prevederilor pct. 15 alin. (3) şi 15 alin. (4) din contractul nr. 858.779 din 24 august 2007 încheiat între Inspectoratul Judeţean şi SC C.O.N.A SRL Sibiu. De asemenea, s-a dispus, potrivit Anexei 2 din O.M.A.I. nr. 275/2002, şi retragerea soldei de merit acordată reclamantului prin Ordinul nr. S/17004/1/2008.
În fapt, obiectul contractului de lucrări nr. 406 din 20 august 2007 înregistrat la ISU „Cpt. Dumitru Croitoru" al judeţului Sibiu sub nr. 858.779 din 24 august 2007, încheiat în calitate de achizitor cu executantul SC C.O.N. A. SRL l-a constituit lucrarea la structuri metalice-reparare aparate instrucţie(turn instrucţie şi căsuţă machete.(f.25-30)
Pentru decontarea lucrărilor, părţile au stipulat la art. 15.3 şi art. 15.4 din contract că se va efectua în două tranşe, pe baza situaţilor de lucrări întocmite să asigure o rapidă şi sigură verificare, confirmate în 3 zile de la prezentarea acestora la sfârşitul lunii august, respectiv septembrie.
Prima instanţă a reţinut că, în condiţiile în care instituţia achizitoare a lucrării, prin reprezentanţii legali, a fost de acord cu clauza contractuală privind plata preţului în două tranşe, nedefalcate, dar raportate la procentul de execuţie, nu poate fi imputată reclamantului nerespectarea dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 264/2003.
Conform acestor dispoziţii, ordonatorul de credite, în calitate de parte contractantă într-un contract de achiziţie publică are dreptul să efectueze plăţi în avans către contractant, într-un procent de până la 30% din valoarea contractului în funcţie de prevederile contractuale şi în corelaţie cu graficul de îndeplinire a contractului respectiv.
Având în vedere şi împrejurarea recepţionării lucrărilor în termen, fără obiecţiuni, la valoarea contractată, efectuarea celor două plăţi în lunile august şi septembrie, precum şi inexistenţa prejudiciului, aspect necontestat în cauză, instanţa a considerat că pentru abaterea în exercitarea atribuţiilor funcţionale neidentificată potrivit art. 44 lit. b) din Regulamentul Disciplinei Militare RG 3/2000, în vigoare la acel moment, Curtea a apreciat că sancţiunea nu a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 54 şi art. 57 din acest act.
Astfel, chiar dacă a fost avizată la plată la 30 august 2007, suma de 60153 lei, fără prezentarea situaţiei de lucrări aferente, reprezentând însă plată parţială pentru lucrările achiziţionate ca şi conforme, nu poate fi reţinută vinovăţia reclamantului în săvârşirea vreunei abateri la regimul disciplinei militare prin modul de punere în executare a obligaţiilor contractuale derivate dintr-un act ce-i este opozabil şi la încheierea căruia nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 1 din HG nr. 264/2003.
In ceea ce priveşte susţinerile reclamantului privind nerespectarea procedurii de cercetare prealabilă, încălcarea prevederilor art. 62 din Ordinul MAI nr. 400/2004 şi, respectiv, nulitatea absolută a actului de sancţionare, instanţa a reţinut că aceste aspecte au fost dezlegate irevocabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. prin Decizia de casare, astfel că cererea de constatare a nulităţii ordinului contestat nu mai poate fi pusă în discuţie.
In ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării acestui ordin până la pronunţarea instanţei de fond, instanţa a constatat că o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi pe aceleaşi motive de fond a fost soluţionată irevocabil, în sensul respingerii prin Decizia nr. 136/F/CA/2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. 1178/57/2008, astfel că prezenta cerere a fost respinsă ca lipsită de obiect.
Împotriva sentinţei nr. 141/F/Ca din 18 mai 2010 a declarat recurs Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a apreciat că nu poate fi reţinuta vinovăţia reclamantului în săvârşirea vreunei abateri disciplinare prin modul de punere în executare a obligaţiilor contractuale derivate dintr-un act ce-i este opozabil şi la încheierea căruia nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 1 din HG nr. 264/2003 privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor si limitelor pentru efectuarea de plăti în avans din fonduri publice. Motivaţia instanţei cu privire la reţinerea anterioară rezidă în aspectul privind acordul instituţiei achizitoare cu clauza contractuală referitoare la plata preţului în două tranşe, nedefalcate, dar raportate la procentul de execuţie, neputându-i-se imputa, în consecinţă, reclamantului nerespectarea dispoziţiilor art. 1 din HG 264/2003.
Recurentul a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere pct. 15.3 din contract şi a avizat la plată suma de 67.134,32 lei, contrar obligaţiei contractuale de a solicita, a i se prezenta şi a verifica situaţia de lucrări la acea dată.
Astfel, s-a avizat la plată întreaga sumă de bani care reprezenta preţul contractului (67134,32 lei cu tva, preţ fără tva 56415, 40 lei), fără a se recepţiona la data respectivă procentul echivalent de lucrări la care s-a obligat contractantul.
A mai susţinut recurentul că tocmai din această încălcare a prevederilor contractuale rezidă vinovăţia reclamantului, fiind îndeplinite, contrar celor reţinute de instanţă, condiţiile instituirii răspunderii disciplinare în sarcina reclamantului. Acesta din urmă nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile din fişa postului, abaterea săvârşită regăsindu-se în R.G. 3 Regulamentul Disciplinei Militare la art. 44 alin. (1) lit. b), a doua liniuţă, în speţă, "neglijenţă sau superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor".
Recurentul a mai arătat că un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă obligarea instituţiei pârâte de a plăti către reclamant, ca o consecinţă a anulării Ordinului Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008 şi a plăţii soldei de merit acordată prin Ordinul nr. S/17004/1/2008 şi pentru anul următor celui pentru care fusese acordată prin ordinul menţionat anterior, în speţă, pentru 01ianuarie - 31 decembrie 2008.
In conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publica şi siguranţa naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, solda de merit se stabileşte o dată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, pentru cel mult 30% din totalul de posturi prevăzut în statele de organizare. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, solda de merit poate fi retrasă în cursul anului, dacă nu mai sunt îndeplinite elementele de apreciere avute în vedere la acordarea acesteia.
A susţinut recurentul că din cuprinsul prevederii menţionate anterior reiese cu claritate faptul că legiuitorul a statuat că solda de merit se acordă pentru un an bugetar, respectiv anul financiar pentru care se aprobă bugetul. Pe de altă parte, de solda de merit beneficiază un procent limitat din totalul cadrelor militare, acordarea fiind condiţionată de obţinerea de rezultate deosebite în activitatea desfăşurată, criteriile de performanţă, cumulativ, ce sunt avute în vedere potrivit cerinţelor postului fiind evidenţiate în Anexa nr. 2 - CRITERII privind acordarea soldei (salariului) de merit din cuprinsul Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 275 din 05 iunie 2002.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin raportul nr. 185.537 din 2 aprilie 2009, s-a constatat faptul că, în cadrul contractului încheiat între Inspectoratul Judeţean şi SC C.O.N. A. SRL Sibiu, s-a procedat la decontarea contravalorii lucrărilor, prin plata în avans, la data de 30 august 2007, a sumei de 60.153 lei (90% din valoarea contractului), contrar prevederilor art. 1 din HG nr. 264/2003 şi fără a fi prezentate situaţiile de lucrări efectuate, conform pct. 15 din acest contract.
Prin acelaşi raport, s-a concluzionat că este vinovat de săvârşirea faptei anterior descrise, care constituie o abatere disciplinară, şi reclamantul - ofiţer specialist I la Serviciul Logistic -, întrucât a avizat documentele de efectuare a plăţii.
Pe cale de consecinţă, prin actul administrativ contestat în cauză, reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu „avertisment" şi i s-a retras solda de merit ce îi fusese acordată prin Ordinul nr. S/17004/1/2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 264/2003, ordonatorul de credite, în calitate de parte contractantă într-un contract de achiziţie publică, are dreptul să efectueze plăţi în avans către contractant, într-un procent de până la 30% din valoarea contractului, în funcţie de prevederile contractuale şi în corelaţie cu graficul de îndeplinire a contractului respectiv.
În conformitate cu prevederile art. 15.3 (Modalităţi de plată) din contractul de lucrări nr. 406 din 20 august 2007 înregistrat la ISU „Cpt. Dumitru Croitoru al judeţului Sibiu sub nr. 858.779 din 24 august 2007, încheiat în calitate de achizitor cu executantul SC C.O.N. A. SRL "Decontarea se va efectua în două tranşe, pe baza situaţiilor de lucrări prezentate la sfârşitul lunii august, respectiv septembrie."
Or, această clauză contractuală nu presupune încălcarea dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 264/2003.
„Plata în avans" din cuprinsul HG nr. 264/2003 se referă la situaţia în care ordonatorul de credite, în calitate de autoritate contractantă, poate să efectueze o plată înainte de îndeplinirea de către contractant a vreunui procent din partea sa de obligaţie care formează obiectul respectivului contract. Or, clauza contractuală prevăzută la pct. 15.3 din contract - prin condiţia expresă impusă în sarcina contractantului de a prezenta situaţiile de lucrări, regăsită în cuprinsul acesteia, se referă la situaţia în care va primi tranşa după efectuarea lucrărilor pe baza unei situaţii de lucrări întocmite.
Cele două tranşe trebuiau să reprezinte decontarea lucrărilor efectuate de către contractant, acestea neavând nici o legătură cu procentul de 30% din HG nr. 264/2003.
Or, aşa cum în mod corect a reţinut autoritatea pârâtă, reclamantul, uzând de prerogativele funcţiei - înlocuitor al Şefului Serviciului Logistic - prin aplicarea ştampilei pe verso-ul Facturii nr. 0014 emisă de SC C.O.N. A. SRL la data de 27 august 2007 a avizat la plată suma de 67.134,32 lei, contrar obligaţiei contractuale de a solicita, a i se prezenta şi a verifica situaţia de lucrări la acea dată.
In aceste condiţii, această plată s-a apreciat ca fiind o plată anticipată, similară celei al cărei regim juridic este reglementat de art. 1 din HG nr. 264/2003 - "plată în avans".
Înalta Curte reţine că din această încălcare a prevederilor contractuale rezidă vinovăţia reclamantului, fiind îndeplinite, contrar celor reţinute de prima instanţă, condiţiile instituirii răspunderii disciplinare în sarcina reclamantului. Acesta din urmă nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile din fişa postului, abaterea săvârşită regăsindu-se în R.G. 3 Regulamentul Disciplinei Militare la art. 44 alin. (1) lit. b), a doua liniuţă, în speţă, "neglijenţă sau superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor".
Se constată de asemenea că în mod greşit prima instanţă a reţinut absenţa vinovăţiei motivat de faptul că lucrările au fost recepţionate în termen şi nu există prejudiciu. Este bine ştiut faptul că pentru antrenarea răspunderii disciplinare nu este necesară producerea unui prejudiciu material ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare săvârşite de angajat, ci este suficient ca abaterea disciplinară să se fi produs ca faptă concretă ce constă în încălcarea cu vinovăţie a atribuţiilor de serviciu.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă s-a pronunţat greşit şi cu privire la acordarea soldei de merit şi pentru anul 2009, ca o consecinţă a anulării Ordinului Inspectorului General nr. S/2560/IG din 01 iunie 2008.
In conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publica şi siguranţa naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariate personalului civil din aceste instituţii, solda de merit se stabileşte o dată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, pentru cel mult 30% din totalul de posturi prevăzut în statele de organizare, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, solda de merit poate fi retrasă în cursul anului, dacă nu mai sunt îndeplinite elementele de apreciere avute în vedere la acordarea acesteia.
Din cuprinsul prevederii menţionate anterior reiese cu claritate faptul că legiuitorul a statuat că solda de merit se acordă pentru un an bugetar, respectiv anul financiar pentru care se aprobă bugetul. Pe de altă parte, de solda de merit beneficiază un procent limitat din totalul cadrelor militare, acordarea fiind condiţionată de obţinerea de rezultate deosebite în activitatea desfăşurată, criteriile de performanţă, cumulativ, ce sunt avute în vedere potrivit cerinţelor postului fiind evidenţiate în Anexa nr. 2 - CRITERII privind acordarea soldei (salariului) de merit din cuprinsul Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 275 din 05 iunie 2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Astfel, această componentă a soldei lunare nu se acordă necondiţionat şi nu este perpetuă odată ce a fost acordată.
Rezultă aşadar că prima instanţă s-a substituit în mod greşit autorităţii în a cărei competenţă intră aprobarea soldei de merit, prin acordarea acesteia şi pentru anul următor celui pentru care fusese acordată, în condiţiile în care nu este un drept din categoria celor obligatorii care se acordă prin simpla calitate de angajat.
In consecinţă, pentru considerentele mai sus invocate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că, va respinge acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei nr. 141/F/CA din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului E.P.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2647/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2929/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
