ICCJ. Decizia nr. 2832/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2832/2010
Dosar nr. 7053/2/2008
Şedinţa publică din 28 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2752 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta R.N.M. în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., acţiune ce a vizat anularea adeverinţelor de necolaborare cu Securitatea emise cu privire la pârâţii B.D.A.I. – adeverinţa nr. 3262 din 02 octombrie 2008 şi D.A. – adeverinţa nr. 3261 din 2 octombrie 2008, precum şi constatarea calităţii acestora de lucrători, respectiv colaboratori ai Securităţii, ca poliţie politică.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B.D.A.I., că acesta este titularul Dosarului R.345 şi şi-a dat acordul pentru a colabora cu Securitatea, fiind posibil ca titularul să fi fost recrutat pentru supravegherea studenţilor din anul III al Facultăţii de Ştiinţe Juridice Bucureşti.
Motivul recrutării nu a fost precizat explicit, iar pârâtul B.D.A.I. nu a semnat angajament scris, nu a furnizat informaţii de nicio natură şi nu a concretizat ulterior în vreun fel colaborarea cu Securitatea.
Instanţa de fond a constatat că din înscrisurile depuse de C.N.S.A.S. rezultă că în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B.D.A.I. a existat numai o intenţie de recrutare şi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, întrucât acesta nu a furnizat organelor de Securitate sau lucrătorilor acesteia informaţii prin care sa denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În ceea ce îl priveşte pe pârâtul D.A., instanţa de fond a reţinut că acesta este titularul Dosarul A.5, ce cuprinde fişe de tip „B” şi documente fără titlu pe numele mai multor persoane, întocmite de Direcţia a V-a, că pârâtul figurează într-o fişă datată 25 martie 1969 ca jurist aparţinând trupelor de Securitate ale M.I., respectiv că în nota de constatare din 11 iulie 2008 se menţionează că nu există nume conspirativ şi nici documente care să ateste transmiterea de informaţii către Securitate.
Instanţa de fond a constatat că nici faţă de acest pârât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, întrucât nu a furnizat informaţii organelor de Securitate sau lucrătorilor acesteia prin care sa denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
2. Recursul declarat de R.M.N.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs reclamanta R.N.M., solicitând casarea deciziei recurate şi rejudecarea fondului în sensul admiterii acţiunii.
Recurenta şi-a structurat criticile în motive de recurs, indicând prevederile „art. 3042 pct. 7, 8, 9”. Înalta Curte reţine că recurenta a intenţionat să invoce motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C. proc. civ.
În esenţă, în motivarea recursului recurenta a arătat că:
a) activitatea intimaţilor se încadrează în prevederile art. 2 lit. a), b) şi c) din OUG nr. 24/2008, întrucât intimatul B.D.A.I. a avut competenţe decizionale cu privire la activitatea Securităţii sau a altor structuri represive ale regimului comunist şi a fost recompensat pentru activitatea depusă, iar intimatul D.A. a fost ofiţer în trupele de Securitate, neavând nume de cod pentru că numele ofiţerilor era cel real, atribuindu-se nume de cod numai informatorilor şi agenţilor acoperiţi – motiv de recurs încadrat de recurentă în prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.;
b) instanţa a schimbat înţelesul vădit al actului juridic - motiv de recurs neargumentat şi încadrat de recurentă în prevederile art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.;
c) Decizia pronunţată este lipsită de temei legal, întrucât instanţa de fond a respins proba cu interogatoriu pe care recurenta a solicitat-o, intimaţii nu s-au prezentat în faţa instanţei, iar C.N.S.A.S. „nu a justificat cu argumente Decizia şi nu a cerut respingerea acţiunii” - motiv de recurs încadrat de recurentă în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, aşa încât va fi menţinută.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă R.N.M. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea adeverinţelor din 02 octombrie 2008 şi nr. 3262 din 2 octombrie 2008 emise de C.N.S.A.S. cu privire la intimaţii D.A. şi B.D.A.I., precum şi de constatare a calităţii acestora de colaboratori şi lucrători ai Securităţii, ca poliţie politică.
Prin adeverinţele contestate, emise în temeiul art. 3 lit. l), art. 9, art. 10 şi art. 33 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, C.N.S.A.S. a stabilit că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii cu privire la intimaţi.
Verificările au fost efectuate în temeiul art. 3 lit. l) din OUG nr. 24/2008, ca urmare a cererilor de verificare a activităţii intimaţilor D.A. şi B.D.A.I., judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulate de Asociaţia „Societatea pentru Justiţie” şi înregistrate la C.N.S.A.S. sub nr. P1902/06 şi nr. P1922/06 din 10 mai 2006, respectiv a cererii formulate de recurenta R.N.M., înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P2055 din 08 din 28 mai 2008.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel a ajuns la concluzia că intimaţii nu au furnizat Securităţii sau lucrătorilor acesteia informaţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de recurs.
2. Argumente corespunzătoare motivelor de recurs
2.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.: „modificarea unei hotărâri se poate cere (...) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”.
Analizând sentinţa recurată prin prisma acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că hotărârea este motivată în fapt şi în drept în concordanţă cu normele legale aplicabile şi cu probatoriul administrat.
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii: „lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1949, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste”.
Din această definiţie legală rezultă cele două condiţii ce trebuie îndeplinite pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii: pe de o parte, condiţia ca persoana să fi avut calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau Miliţiei, cu atribuţii directe pe linie de Securitate, iar pe de altă parte, condiţia ca persoana să fie desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
Contrar susţinerilor recurentei, aceste două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, îndeplinirea unei singure condiţii nefiind suficientă pentru stabilirea calităţii de lucrător în sensul art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Din probele administrate nu rezultă că intimatul D.A. ar fi desfăşurat activităţile menţionate în art. 2 lit. a) din acest act normativ.
Recurenta nu a prezentat dovezi care să ateste desfăşurarea activităţilor pe care le-a invocat, iar din verificările efectuate de intimatul C.N.S.A.S., prin consultarea bazelor de date proprii şi prin solicitarea de date şi înscrisuri de la S.R.I., S.I.E. şi S.I.A., nu au rezultat elemente care să releve desfăşurarea de către intimatul D.A. a unor activităţi prin care să fie suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
În ceea îl priveşte pe intimatul B.D.A.I., Înalta Curte reţine că acesta a activat în cadrul Ministerului de Interne, ca inspector principal în perioada 01 ianuarie 1973 – 01 august 1973 şi ca ofiţer operativ principal la Inspectoratul General al Miliţiei în perioada 01 august 1973 – 31 august 1976, fiind trecut în rezervă la data de 31 august 1976.
Şi în privinţa acestui intimat, C.N.S.A.S. a efectuat verificările legale, consultând bazele de date proprii şi solicitând date şi înscrisuri de la S.R.I., S.I.E. şi S.I.A., fără ca din datele şi informaţiile astfel obţinute să reiasă că acesta ar fi avut atribuţii pe linie de securitate, pe de o parte, sau că ar fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste, pe de altă parte.
Cum nu există dovezi în sensul că intimatul B.D.A.I. ar fi avut atribuţii pe linie de securitate sau că ar fi desfăşurat activităţile invocate de recurentă, nici în privinţa acestui intimat nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Cât priveşte critica recurentei în sensul existenţei calităţii de colaborator a intimatului B.D.A.I., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (...) Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
Această normă legală consacră cele două condiţii ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii: prima condiţie presupune ca persoana în cauză să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, inclusiv relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care să fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar cea de-a doua condiţie impune ca aceste informaţii să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiţii, întrucât din probele administrate reiese faptul ca intimatul B.D.A.I. nu a transmis niciun fel de informaţii către organele de Securitate, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În fine, referitor la susţinerile recurentei în sensul incidenţei în cauză a prevederilor art. 2 lit. c) din OUG nr. 24/2008, Înalta Curte constată că sunt lipsite de temei legal, întrucât acest text legal a fost abrogat prin pct. 4 al art. unic din Legea nr. 293/2008.
2.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.: „modificarea unei hotărâri se poate cere (...) când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia”.
Recurenta a citat în cuprinsul recursului acest motiv de recurs, fără însă a indica criticile concrete şi dovezile corespunzătoare.
Cu toate acestea, Înalta Curte, examinând pricina sub toate aspectele în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., constată că instanţa de fond a analizat actele juridice deduse judecăţii potrivit naturii şi regimului lor juridic, respectiv ca adeverinţe emise de C.N.S.A.S. în temeiul art. 9 din OUG nr. 24/2008.
Cât priveşte înţelesul actelor juridice deduse judecăţii, cele două adeverinţe stabilesc fără echivoc faptul că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii cu privire la intimaţi, reflectând în mod corect rezultatele verificărilor efectuate de C.N.S.A.S. în conformitate cu prevederile OUG nr. 24/2008, verificări ce au fost consemnate în Nota de constatare din 10 iulie 2008 pentru intimatul D.A., respectiv în Nota de constatare din 10 iulie 2008 pentru intimatul B.D.A.I.
2.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., „modificarea unei hotărâri se poate cere (...) când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii”.
În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii.
Împrejurarea că instanţa de fond a respins proba cu interogatoriul intimaţilor, solicitată de recurentă, nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, întrucât în sistemul OUG nr. 24/2008 calitatea de colaborator sau de lucrător al fostei Securităţi ca poliţie politică poate fi stabilită numai pe baza documentelor şi informaţiilor în legătură cu persoanele cercetate, aflate în arhiva C.N.S.A.S. sau a instituţiilor care deţin arhive ce provin de la fosta Securitate.
În conformitate cu prevederile art. 6 din OUG în discuţie: „Direcţia de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S. sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate”, iar faţă de această normă legală, proba cu interogatoriul persoanelor cercetate se dovedeşte a fi lipsită de utilitate.
Nici faptul că intimaţii nu s-au prezentat personal în faţa instanţei de fond nu este de natură să conducă la concluzia că hotărârea acesteia este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât legea procesual civilă nu obligă pârâtul să se prezinte la judecată, acesta având libertatea de a-şi organiza apărarea potrivit propriei sale voinţe.
În fine, la analiza legalităţii şi temeiniciei hotărârii recurate nu prezintă niciun fel de relevanţă faptul că intimatul C.N.S.A.S. a solicitat respingerea acţiunii, întrucât este firesc ca acest intimat să îşi susţină în faţa instanţei propriile sale acte, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a furnizat alte înscrisuri decât cele care au stat la baza emiterii adeverinţelor.
Oricum, şi în cazul în care C.N.S.A.S. ar fi solicitat admiterea acţiunii, instanţa de judecată avea datoria de a soluţiona pricina tot pe baza normelor legale şi a probelor administrate, iar nu pe baza susţinerilor părţilor.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. 1-2 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.N.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2752 din 24 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2854/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2822/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
