ICCJ. Decizia nr. 2809/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2809/2010
Dosar nr. 284/43/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de T.C., C.I., P.C., B.I., B.E., P.I.N., N.A., F.I., C.D., O.M.L., B.C.G., R.F.V., B.T., P.V., SC Z.P. SRL, T.C., T.R.L., C.A., s-a solicitat anularea deciziei nr. E/1991 din 30 ianuarie 2009 şi a actelor subsecvente, emise de pârâta M.A.P.D.R. - A.P.D.R.P: Bucureşti şi exonerarea reclamanţilor de la plata sumelor stabilite în procesele-verbale de constatare încheiate pentru fiecare în parte.
De asemenea, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reclamanţii au solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate motivând că sunt îndeplinite cerinţele cumulative prevăzute de acest text de lege.
Existenţa cazului bine justificat este îndeplinită, deoarece din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, ţinând cont şi de faptul că părţile sunt ameninţate cu executarea.
Cazul privind iminenţa pagubei este de asemenea îndeplinit, întrucât executarea sumelor pretinse de pârâtă a fi înapoiate constituie un prejudiciu material viitor, previzibil cu evidenţă, obligarea la restituirea sumelor conducând la imposibilitatea implementării măsurii şi la nerealizarea scopului ce au stat la baza acestor măsuri.
Reclamanţii au invocat şi Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei vizând protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Prin Încheierea nr. 111 din 20 august 2009 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea executării Deciziei nr. E/l991 din 30 ianuarie 2009 emisă de pârâtul M.A.P.D.R.- A.P.D.R.P. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile privind cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Prin Încheierea nr. 152 din 14 decembrie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru aceste considerente, a dispus suspendarea aceluiaşi act administrativ atacat, la cererea intervenienţilor S.L., V.C., E.B., Asociaţia Agricolă fără personalitate juridică P.P. 11/A prin reprezentant legal B.A.T., B.M., B.I.D. şi PF D.E.I.
Împotriva acestor încheieri pârâta A.P.D.R.P. a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ambele recursuri sunt întemeiate pe aceleaşi motive de nelegalitate, cele două încheieri fiind criticate sub următoarele aspecte:
-instanţa de fond, în mod greşit a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile imperative stipulate de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără ca reclamanţii să expună motivele pe care îşi întemeiază cererea de suspendare, în speţă pagubă iminentă şi caz bine justificat, pentru care ar fi putut cere suspendarea executării actului administrativ, şi fără a administra documente probatorii în acest sens la dosarul cauzei.
-atât cazul justificat cât şi paguba iminentă care ar putea fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie indicate în mod concret, pentru ca instanţa să poată verifica temeinicia unei măsuri de suspendare.
-în cauză, reclamanţii au antamat fondul cauzei, reiterând motivele expuse în contestaţia nr. 1991 din 30 ianuarie 2009 , fără a preciza în mod concret în ce constă paguba iminentă şi cazul bine justificat.
Recurenta mai arată că este inadmisibil a se admite o cerere suspendare fără ca cel căruia îi incumbă sarcina probei să dovedească cele susţinute şi fără a se administra nici un fel de probe.
În fine, celelalte critici şi susţineri prezentate în motivarea recursurilor sunt aspecte ce ţin de fondul cauzei.
Examinând cauza şi încheierile recurate, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu cercetează îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Condiţia existenţei cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Înalta Curte constată nefondate criticile exprimate de recurentă în ceea ce priveşte indiciile de nelegalitate ce nu au fost corect examinate de instanţa de fond în conturarea cerinţelor cazului bine justificat.
Independent de conţinutul motivelor de recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond corect a apreciat că situaţia prezentată de reclamanţi este de natură a concluziona ca îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
Raportat la probele administrate instanţa de fond, motivat şi argumentat a indicat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamanţilor în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.
Cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond prin punerea în executare a măsurilor dispuse prin actul administrativ a cărui suspendare se cere, este evident că se creează o pagubă în patrimoniul reclamanţilor, fără a stabili pe fondul cauzei, în procedura cererii de suspendare, dacă această pagubă are la bază primirea unor sume de bani fără respectarea unor clauze contractuale.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
Faţă de cele arătate, reţinând aşadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t), că sunt întrunite cumulativ cerinţele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.A.P.D.R.- A.P.D.R.P. împotriva Încheierii nr. 111 din 20 august 2009 şi împotriva Încheierii nr. 152 din 14 decembrie 2009, ambele pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2822/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2752/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
