ICCJ. Decizia nr. 3091/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3091/2010
Dosar nr. 158/46/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 137/F-Cont. din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate invocată de Guvernul României şi a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul G.R. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu intervenientul în interesul pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor, în sensul că a fost obligat pârâtul Guvernul României să recunoască reclamantului dreptul de a face parte din rândul înalţilor funcţionari publici urmare a promovării la concursul naţional.
Instanţa a respins cererile privind: anularea HG nr. 1144 din 01 octombrie 2009 şi recunoaşterea faptului că a fost declarat admis la concurs pentru lipsa de obiect, iar cererea de obligare la plata unei despăgubiri, drepturi salariale şi prestaţii de asigurări sociale, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanţa a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată de G.R. în contradictoriu cu Guvernul României reprezentat prin Primul - Ministru s-a solicitat: - anularea în tot a HG nr. 1142 din 01 octombrie 2009 publicată în M.Of. nr. 650 din 01 octombrie 2009, prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de Prefect a Judeţului Vâlcea, în persoana reclamantului; - anularea în tot a HG nr. 1144 din 01 octombrie 2009 publicată în M.Of. nr. 651 din 01 octombrie 2009, prin care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar de către dl. U.P. a funcţiei de Prefect a Judeţului Vâlcea, funcţie ocupată anterior de reclamant în baza HG nr. 134 din 25 februarie 2009; - recunoaşterea faptului că a fost declarat admis la concursul susţinut în vederea definitivării pe post şi recunoaşterea dreptului de a face parte din rândul înalţilor funcţionari publici, cu consecinţele ce decurg din această funcţie; - plata unei despăgubiri reprezentând drepturile salariale şi/sau prestaţiile de asigurări sociale ce s-ar cuveni reclamantului, indexate, majorate, reactualizate de la momentul eliberării nelegale din funcţie până la efectiva reîncadrare în funcţia deţinută anterior.
Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, invocând totodată, excepţia lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului, deoarece acesta este un organ colegial fără personalitate juridică civilă, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 90/2001. Guvernul poate sta în calitate de pârât în justiţie, numai în litigiile de contencios administrativ, în care se contestă legalitatea actelor emise de acesta, iar recunoaşterea drepturilor pretinse de reclamant, trebuie formulată în contradictoriu cu instituţia angajatoare, care i-a plătit reclamantului drepturile salariale.
Se susţine că recunoaşterea faptului că reclamantul a fost declarat admis la concurs este lipsită de obiect, deoarece potrivit Legii nr. 188/1999 şi HG nr. 341/2007, concursurile se organizează de către Comisia de Concurs pentru Recrutarea înalţilor Funcţionari Publici. Aceasta formulează propunerea de numire a candidatului. Prin adresa nr. 66 din 8 octombrie 2009, Comisia de Concurs i-a comunicat reclamantului G.R. rezultatul final al concursului susţinut la 29 septembrie 2009, la care a fost declarat admis.
Cu privire la anularea dispoziţiilor celor două hotărâri de Guvern se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu a indicat motive de nelegalitate a acestora.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul a fost promovat temporar în funcţia publică de prefect prin detaşare, în condiţiile art. 89 şi art. 92 din Legea nr. 188/1999, urmând a reveni la locul de muncă deţinut anterior.
Se susţine că, prin actul administrativ atacat nu s-a dispus eliberarea din funcţia publică deţinută, ci numai încetarea exercitării temporare a funcţiei publice în care a fost detaşat, astfel că nu se poate ridica aspectul vătămării dreptului la muncă şi protecţie socială.
Analizând actele dosarului instanţa de fond a reţinut că excepţia de inadmisibilitate, invocată în cauză, determinată de lipsa procedurii prealabile, este neîntemeiată, instanţa constatând că reclamantul a solicitat revocarea HG nr. 1142/2009 şi HG nr. 1144/ 2009, iar Guvernul României a înaintat reclamantului răspuns la plângerea prealabilă prin adresa nr. 15A/8385/CA din 10 noiembrie 2009 (fila 76), apreciind-o ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Guvernului a constatat că aceasta este neîntemeiată în ceea ce priveşte primele capete de cerere şi întemeiată în ce priveşte capătul de cerere relativ la despăgubiri. Emitentul celor două acte administrative atacate, în primele două capete de cerere, este Guvernul României, personalitatea juridică civilă a acestuia neavând relevanţă faţă de calitatea procesuală pasivă în litigiile de contencios administrativ, ci calitatea de autoritate publică, recunoscută Guvernului potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor.
Instanţa reţine susţinerea Guvernului cu privire la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale, faţă de care obligaţia aparţine instituţiei angajatoare, respectiv Prefecturii Judeţului Vâlcea. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 activitatea instituţiei prefectului este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, şi din alte surse legal constituite.
Cu privire la anularea HG nr. 1142/2009, prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de Prefect al Judeţului Vâlcea de către reclamant şi a HG nr. 1144/2009, prin care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar a funcţiei de Prefect al Judeţului Vâlcea de către U.P., Curtea constată că cererile nu pot fi primite, având în vedere modul în care a fost numit reclamantul pentru ocuparea funcţiei respective.
Astfel, instanţa a reţinut că prin HG nr. 134 din 25 februarie 2009, reclamantul a fost numit în funcţia de Prefect al Judeţului Vâlcea cu caracter temporar. Hotărârea a fost publicată în M.Of. nr. 115 din 25 februarie 2009. Numirea s-a făcut potrivit art. 43 din HG nr. 341/2007, potrivit căruia în mod excepţional, în cazul în care, ulterior verificării în baza de date prevăzută la art. 6 alin. (1), se constată că în categoria înalţilor funcţionari publici nu există persoane care îndeplinesc condiţiile stabilite pentru ocuparea unor funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 188/1999, care, în forma la data respectivă, reglementau situaţia promovării temporare, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, a unui funcţionar public, care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea acestei funcţii publice şi care nu are în cazierul administrativ sancţiuni disciplinare neradiate în condiţiile legii. Textul are corespondent în art. 92 alin. (I)1 din Legea nr. 188/1999, modificată, potrivit căruia, exercitarea funcţiei cu caracter temporar se poate dispune şi pe o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici, dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice. In acest caz, detaşarea se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire a funcţionarilor publici, care ocupă funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici, la propunerea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public detaşat.
Prin HG nr. 1142/2009 a fost abrogată Hotărârea nr. 134/2009, în considerentele acesteia reţinându-se numai prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) şi art. 92 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 dacă funcţia publică este vacantă, exercitarea cu caracter temporar a acesteia se dispune de către persoana care are competenţa numirii în funcţia publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, ce poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, dacă autoritatea sau instituţia publică a organizat concurs de recrutare sau promovare şi funcţia publică nu a fost ocupată, în condiţiile legii.
Perioada pentru care numirea în funcţia de Prefect se putea realiza, expirase la data adoptării HG nr. 1142/2009 şi nu au fost prezentate motive care să justifice prelungirea acestei perioade.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că textele menţionate în preambulul hotărârii atacate, care reflectă competenţa de emitere a actului şi respectiv regimul juridic al exercitării funcţiei cu caracter temporar, sunt suficiente pentru a considera motivată emiterea hotărârii atacate.
In ce priveşte HG nr. 1144/2009, prin care a fost numită o altă persoană să exercite, cu caracter temporar, funcţia publică de Prefect al Judeţului Vâlcea, până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, instanţa constată că şi aceasta cuprinde în preambul motivarea implicită rezultată din textele invocate, respectiv art. 89 şi art. 92 din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 43 din HG nr. 341/2007.
Încetarea funcţiei reclamantului s-a realizat urmare a expirării perioadei legale pentru care putea ocupa funcţia respectivă, astfel că nu se poate reţine fundamentată apărarea reclamantului. Faptul că o altă persoană a fost numită în funcţia respectivă, de asemenea cu caracter temporar, ţine de dreptul de apreciere al autorităţii pârâte, potrivit art. 92 din Legea nr. 188/1999, funcţionarul numit să exercite cu caracter temporar o funcţie nefiind, potrivit legii, titularul unui drept de reînnoire a mandatului exercitat temporar. Ca atare, reintegrarea pe postul anterior deţinut, în condiţiile în care a fost deţinut, respectiv cu caracter temporar, nu este posibilă.
Cu privire la recunoaşterea faptului că a fost declarat admis la concursul organizat în 28 - 29 septembrie 2009, Curtea constată că faţă de înscrisul de la fila 27, comunicat reclamantului (adresa nr. 66 din 08 octombrie 2009), cererea apare ca lipsită de obiect, deoarece comisia de concurs a comunicat reclamantului rezultatul concursului şi acesta nu a fost contestat de către Guvern.
In ce priveşte recunoaşterea dreptului de a face parte din rândul înalţilor funcţionari publici se constată că, deşi, potrivit art. 18 din Legea nr. 188/1999, se instituie un drept de apreciere în privinţa autorităţii pârâte, acest drept nu poate fi exercitat abuziv, dreptul de apreciere urmând să fie exercitat în condiţii de legalitate, care se reflectă de regulă în motivarea actului emis.
Într-adevăr, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, persoanele care au promovat concursul naţional "pot fi numite" în funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici. Ca atare, Guvernul este singurul care poate aprecia asupra numirii reclamantului în funcţia publică pentru care a participat la concurs, pe care l-a promovat, prin analizarea condiţiilor prevăzute de lege, respectiv art. 16 din Legea nr. 188/1999. Potrivit acestuia [alin. (2)], pentru a ocupa o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: a) cele prevăzute la art. 54; b) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă; c) cel puţin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice; d) a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar; e) a promovat concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici.
Pentru participarea la concurs, art. 9 din HG nr.3 41/2007 cere îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. a) - d) (actual 16) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultând astfel că cerinţele de numire în funcţia publică vacantă sunt implicit îndeplinite în ipoteza admiterii dosarului de înscriere la concurs şi a fortiori a declarării ca admis, urmare a concursului.
In aceste condiţii, autoritatea pârâtă este chemată să aprecieze dacă persoana care a promovat concursul întruneşte sau nu cerinţele legale ale numirii în funcţia publică pentru care a promovat concursul şi să motiveze opţiunea făcută. Or, în cauză, a reţinut instanţa de fond, autoritatea pârâtă nu s-a manifestat prin emiterea unui act administrativ, ca o consecinţă a desfăşurării concursului şi comunicării rezultatului acestuia, refuzând implicit să numească pe reclamant în funcţia publică de Prefect al Judeţului Vâlcea.
Ipoteza în discuţie se suprapune pe cea menţionată în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia este asimilat actului administrativ unilateral şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Or, s-a reţinut că reclamantul invocă dreptul de a ocupa o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari, urmare a promovării concursului organizat în condiţiile HG nr. 341/2007, raportat la art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 188/ 1999.
În ceea ce priveşte prevederile art. 18 lit. f) din HG nr. 341/2007, instanţa de fond constată că pârâtul nu contestă că, urmare a admiterii reclamantului la concurs, comisia de concurs a formulat propunerea de numire a candidatului declarat admis, persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică, ci invocă numai dreptul său de apreciere, calificat ca exclusiv, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. Dimpotrivă, susţinerile din întâmpinare relevă îndeplinirea de către comisie a obligaţiei prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. f) din HG nr. 341/2007, susţinându-se numai că această propunere nu are caracter obligatoriu faţă de persoana care are competenţă legală de numire în funcţia publică.
Insă, chiar dacă, aşa cum s-a reţinut mai sus, dreptul de apreciere aparţine autorităţii publice pârâte, aceasta este chemată să motiveze alegerea făcută, or, în lipsa unui act expres, pe fondul unui refuz implicit de numire în funcţia publică pentru care s-a promovat concursul, nu se pot cunoaşte motivele pentru care o asemenea alegere a fost făcută. Mai mult, răspunsul la plângerea prealabilă formulată, nu cuprinde la rândul său nicio motivare pentru care autoritatea pârâtă apreciază plângerea prealabilă ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că actele administrative trebuie să cuprindă motivarea pentru care s-a ajuns la adoptarea actului, în caz contrar, actul este afectat de sancţiunea nulităţii.
Cu atât mai mult, atunci când pârâtul dispune de marjă de apreciere largă, motivarea actului administrativ este necesară pentru a asigura transparenţa actului şi a permite exercitarea controlului jurisdicţional. Insă în cauză, instanţa a reţinut că în lipsa unui asemenea act, lipseşte implicit şi motivarea, astfel că s-a impus administrarea de probe, care nu au relevat motivele pentru care s-a ajuns la refuzul numirii.
Nefiind astfel prezentate motivele pentru care, deşi reclamantul a fost admis la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de prefect, faţă de prevederile art. 9 din HG nr. 341/2007 raportate la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, care relevă faptul că cerinţele legale au fost îndeplinite, deoarece participarea la concurs este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor pentru a ocupa o funcţie din categoria înalţilor funcţionari publici, se constată că pârâtul a depăşit limitele dreptului său de apreciere, astfel că, ţinând seama şi de limitele învestirii instanţei, cererea reclamantului a fost admisă sub aspectul recunoaşterii dreptului de a face parte din rândul înalţilor funcţionari publici.
Asupra capătului de cerere referitor la plata drepturilor salariale de la momentul eliberării din funcţie până la reîncadrarea în funcţia deţinută anterior, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, în subsidiar faţă de lipsa calităţii procesuale pasive, deoarece nu s-a reţinut că eliberarea din funcţia de prefect, ocupată cu caracter temporar, este nelegală, respectiv, deoarece reîncadrarea pe această funcţie (cu caracter temporar) nu este posibilă, perioada pentru care se poate dispune ocuparea funcţiei în această modalitate, fiind împlinită.
Faţă de soluţia respingerii capetelor de cerere menţionate, văzând în parte argumentele aduse de către intervenientul în interesul pârâtului, în privinţa cererii de anulare a celor două Hotărâri de Guvern, curtea va admite cererea de intervenţie accesorie, în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
2. Recursurile exercitate împotriva hotărârii primei instanţe
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul şi Guvernul României, criticând soluţia instanţei de fond, pentru netemeinicie şi nelegalitate.
2.1. Recurentul-reclamant G.R. şi-a întemeiat calea de atac pe prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., criticând, în esenţă, hotărârea sub aspectul respingerii capătului de cerere privind anularea HG nr. 1142 din 1 octombrie 2009 şi HG nr. 1144 din 1 octombrie 2009.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că textele menţionate în preambulul celor două hotărârii atacate sunt suficiente pentru a considera motivată emiterea hotărârii nr. 1142 din 01 octombrie 2009.
Susţine că prin hotărârea recurată nu a fost analizată critica referitoare la faptul că cele doua hotărâri atacate sunt caracterizate de subiectivitate atâta timp cât au la bază afinităţi politice evidente şi totodată sunt adoptate cu exces de putere şi că au fost emise cu încălcarea prevederilor OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Printr-un motiv de recurs separat şi nedezvoltat, se arată că instanţa de fond nu a sesizat că cele două hotărâri încalcă prevederile art. 99 alin. (3) şi art. 99 din Legea 188/1999.
2.2. Recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cu caracter general ale art. 3041 C. proc. civ., criticând sentinţa sub următoarele aspecte:
- instanţa a respins, în mod eronat, excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile în ceea ce priveşte cererea având ca obiect anularea HG nr. 1142/2009 şi nr. 1144/2009 deşi fusese sesizată cu această excepţie în privinţa capătului de acţiune având ca obiect cererea reclamantului referitoare la obligarea Guvernului României de a-i recunoaşte acestuia dreptul de a face parte din categoria înalţilor funcţionari publici prin emiterea unei hotărâri de Guvern în acest sens;
- pe fond critică hotărârea pentru greşita admitere a petitului referitor la obligarea Guvernului României de a recunoaşte intimatului-reclamant dreptul de a face parte din rândul înalţilor funcţionari publici urmare a promovării concursului naţional susţinut în data de 29 septembrie 2009.
In continuare, recurentul-pârât a făcut o expunere teoretică a regimului juridic al mobilităţii înalţilor funcţionari publici cu referire la prevederile cuprinse în Legea nr. 188/1999 şi HG nr. 341/2007, privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici.
A concluzionat în sensul că încetarea exercitării funcţiei publice de prefect al judeţului Vâlcea s-a dispus în condiţiile în care intimatul-reclamant a fost numit cu caracter temporar în această funcţie, nefiind definitivat pe post şi neavând calitatea de Înalt funcţionar public pentru a-i fi astfel aplicabile dispoziţiile HG nr. 341/2007, iar la data emiterii HG nr. 1142/2009, intimatul-reclamant nu dobândise calitatea de Înalt funcţionar public, deoarece simpla comunicare a comisiei de concurs nu îi conferă această calitate, neexistând şi un act administrativ de numire în această funcţie publică.
3. Apărările formulate în recurs
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-intervenient M.A.I. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant G.R. şi menţinerea hotărârii judecătoreşti atacate prin care s-a respins cererea având ca obiect anularea HG nr. 1142/2009 şi respectiv HG nr. 1144/2009.
Prin concluziile scrise depuse la 19 mai 2011, în termenul de pronunţare, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului pe are l-a formulat prin preluarea în general a motivelor din calea de atac exercitată, precum şi respingerea recursului formulat de Guvernul României.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursurilor declarate de părţi, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune modificarea acesteia în parte, ca efect al admiterii recursului pârâtului Guvernul României, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ HG nr. 1142 din 1 octombrie 2009, prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de prefect al judeţului Vâlcea de către domnul G.R., şi nr. 1144 din 01 octombrie 2009 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice de prefect al judeţului Vâlcea de către domnul U.P., obligarea Guvernului României la plata drepturilor salariale, indexate, majorate şi reactualizate, cuvenite acestuia de la data eliberării din funcţie şi până la încadrarea în funcţia deţinută anterior, precum şi obligarea la recunoaşterea faptului că a fost admis la concursul susţinut în data de 29 septembrie 2009, precum şi a dreptului de a face parte din categoria înalţilor funcţionari publici.
Cele două acte administrative au fost emise în baza art. 19 alin. (1) lit. a) şi art. 92 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi art. 108 din Constituţia României.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii în privinţa petitului de cerere privind recunoaşterea dreptului reclamantului de a face parte din categoria înalţilor funcţionari publici.
Deşi plângerea prealabilă aflată la filele 63/76 din dosarul de fond face referire expresă la anularea celor două hotărâri de guvern atacate în contencios administrativ, în cuprinsul acesteia se face referire şi la recunoaşterea dreptului pretins şi stabilit de HG nr. 341/2007 şi Legea nr. 188/1999 de a face parte din categoria înalţilor funcţionari publici, iar pârâtul a luat cunoştinţă de solicitările acestuia, formulând răspuns la plângerea prealabilă, prin adresa nr. 15 A/8385 din 10 noiembrie 2009.
În acest fel s-a realizat scopul instituirii procedurii prealabile, acela de a da posibilitatea organului emitent de a repara eventualele greşeli, pentru „o cale mai rapidă de restabilire a legalităţii".
Împrejurarea că nu s-a formulat o plângere prealabilă distinctă având ca petit această solicitare, nu poate conduce la concluzia că lipseşte plângerea prealabilă şi astfel cererea ar fi inadmisibilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât o astfel de abordare ar fi excesiv de formalistă şi ar denatura scopul instituirii acestei proceduri de protecţie a partenerului care are posibilitatea de a obţine anularea actului printr-o procedură simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru.
Cu privire la legalitatea actelor administrative atacate.
Sub acest aspect, sentinţa criticată reflectă analiza corectă a probelor administrate şi interpretarea justă a prevederilor legale incidente în cauză, reţinând în mod întemeiat că Guvernul României, prin emiterea actelor administrative contestate, şi-a exercitat dreptul de apreciere, în limitele conferite de lege şi nu în mod abuziv şi arbitrar cum a susţinut reclamanta.
In acest sens, Curtea reţine că instanţa de fond a analizat pertinent susţinerile şi apărările părţilor, în raport cu specificul raporturilor de drept administrativ, punând în balanţă, pe de o parte, interesul public al bunei funcţionări a instituţiilor statului, pe care pârâtul are obligaţia să îl ocrotească, în limitele propriilor competenţe prevăzute de dispoziţiile legale, iar pe de altă parte, conţinutul dreptului sau al interesului legitim privat căruia i s-ar fi putut aduce atingere.
Criticile aduse sentinţei cu privire la legalitatea actelor administrative nu sunt fondate, elaborarea hotărârii de guvern prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de prefect al Judeţului Vâlcea, având la bază prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) şi art. 92 din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi dispoziţiile HG nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul, cariera şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici.
Curtea, reţine că instanţa de fond a analizat în mod judicios contextul în care au fost emise hotărârile atacate, la adoptarea măsurilor dispuse, fiind luat în considerare faptul că reclamantul a exercitat cu caracter temporar funcţia publică de prefect al Judeţului Vâlcea, conform prevederilor art. 43 din HG nr. 134/2009.
Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, în preambulul hotărârilor sunt indicate temeiurile de drept ale măsurilor dispuse, respectiv încetarea exercitării temporare a funcţiei de prefect al Judeţului Vâlcea pentru reclamantul G.R. prin HG nr. 1142/2009 şi exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de către U.P. prin HG nr. 1144/2009, iar motivele luării acestor măsuri sunt prevăzute în notele de fundamentare care au însoţit proiectul actului administrativ întocmit de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
In acest fel este îndeplinită obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ, care se înscrie între coordonatele dreptului la o bună administrare şi constituie o garanţie contra arbitrajului administraţiei publice.
Nici cel de-al doilea aspect de aparentă nelegalitate a actelor administrative nu poate fi reţinut, cât timp reclamantul a fost desemnat să exercite doar temporar funcţia publică de prefect, iar Guvernul a decis încetarea raporturilor de serviciu conform prerogativelor sale legale.
Referitor la celelalte aspecte invocate prin motivele de recurs ce vizează subiectivitatea actelor administrative caracterizate pe o diferenţă de tratament fundamentată pe considerente de ordin politic, nu pot fi reţinute, în primul rând că nu sunt dovedite şi în al doilea rând nu pot constitui motive nulitate a actelor contestate în lipsa indicării unor prevederi legale încălcate la emiterea acestora sau vătămării produse în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Criticile aduse celor două acte administrative nu sunt de natură să demonstreze existenţa unei vătămări într-un drept sau interes legitim pentru ca instanţa să dispună anularea acestora.
Referitor la capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului intimatului-reclamant G.R. de a face parte din categoria înalţilor funcţionari publici, prin emiterea unei hotărâri de Guvern în acest sens.
Aşa cum s-a reţinut anterior, încetarea exercitării funcţiei publice de prefect al judeţului Vâlcea s-a dispus prin HG nr. 1142/2009, deoarece reclamantul a fost numit şi a exercitat temporar această funcţie, nefiind definitivat pe post, neavând calitatea de Înalt funcţionar public conform HG nr. 341/2007.
Nu se poate reţine că este titularul funcţiei publice de prefect, prin promovarea concursului organizat la sfârşitul lunii septembrie 2009 la A.N.F.P., acest fapt acordându-i doar vocaţia şi nu un drept de a ocupa funcţia publică menţionată şi că face parte din categoria înalţilor funcţionari publici.
În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici se face prin concurs naţional", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „persoanele care au promovat concursul naţional prevăzut la alin. (1) pot fi numite în funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici".
Mai mult, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a solicitat anularea concursurilor organizate în data de 28 şi 29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcţiilor publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de prefect şi subprefect, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată (r2), cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, actele atacate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sunt suspendate de drept, situaţie în are nu se poate recunoaşte dobândirea drepturilor decurgând din concursul promovat până la soluţionarea cauzei în contencios administrativ.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (2) -(3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Guvernul României şi se va modifica, în parte, sentinţa atacată, în sensul că se respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Înalta Curte, constatând că niciunul dintre motivele recursului formulat de reclamant nu este fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGI.
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 137/F-Cont din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată. Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge recursul declarat de G.R. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2929/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3113/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
