ICCJ. Decizia nr. 324/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 324/2010
Dosar nr. 34073/3/2008
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul N.N. a solicitat, în contradictoriu, cu pârâţii Administraţia Prezidenţială, Curtea Constituţională, Parlamentul României - Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Guvernul României, M.A.N., C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Militar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi S.R.I., autosesizarea cu privire la terorismul magic american.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 3579 din data de 15 decembrie 2008, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi calitatea pârâţilor de autorităţi publice centrale.
Investită cu soluţionarea cauzei, în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţie excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1623 din data de 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de obiect şi, pe cale de consecinţă, a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N.N., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Prezidenţială, Curtea Constituţională, Parlamentul României - Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Guvernul României, M.A.N., C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Militar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi S.R.I.
În raport de excepţia invocată, Curtea a reţinut că, prin cererea introductivă, reclamantul nu a precizat în concret pretenţiile în raport cu fiecare dintre pârâţi, în raport de prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care instanţa a considerat că se află în imposibilitatea obiectivă şi insurmontabilă de a stabili obiectul cererii de chemare în judecată.
A mai reţinut instanţa că, deşi, în motivarea acţiunii, reclamantul susţine că a sesizat autorităţile pârâte cu privire la activitatea unei puteri străine la nivel supranatural, ocult şi ezoteric, aceste susţineri, discutabile în raport cu preceptele ştiinţelor pozitive general acceptate, nu pot forma obiectul unei proceduri prealabile şi, prin urmare, nici al unei cereri de chemare în judecată.
În concluzie, instanţa a admis excepţia, în temeiul art. 133 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, a declarat nulă cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinţei mai sus amintită, a declarat recurs reclamantul N.N., care a indicat nemulţumirile sale legate de soluţia pronunţată, în cadrul motivelor de recurs aflate la filele 2-19 dosar.
Prin întâmpinarea de la filele 65-66 dosar, intimatul pârât Serviciul Român de Informaţii a invocat excepţia nulităţii recursului, faţă de prevederile art. 302 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea de la filele 68-69 dosar, intimata pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
De asemenea, intimatul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat prin întâmpinarea de la filele 70-71 dosar respingerea recursului ca nefondat.
Faţă de împrejurarea că recurentul reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar (fila 79 dosar), Înalta Curte constată că excepţia netimbrării recursului nu mai are obiect.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimatul pârât S.R.I., în raport de considerentele expuse în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni : (…) c.) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În speţă, recurentul reclamant şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată în cadrul cererii de recurs, chiar dacă criticile nu au fost încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ.
Pentru a interveni nulitatea recursului, amintită de textul anterior indicat, trebuie ca intimatul care a invocat excepţia să facă dovada vătămării suferite prin lipsa cerinţei, precum şi faptul că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
În speţă, intimatul pârât S.R.I. nu a realizat această dovadă.
Pe de altă parte, potrivit art. 3041 C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Aşadar, instanţa poate verifica hotărârea sub toate aspectele, nefiind ţinută de limitele impuse de art. 304 C. proc. civ.
În raport de cele expuse anterior, instanţa de control judiciar va respinge excepţia nulităţii recursului.
În speţă, Înalta Curte consideră că prima instanţă a dat o soluţie legală, în raport de susţinerile reclamantului şi de prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit acestui text legal, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Elemente esenţiale pentru cererea de chemare în judecată, cum sunt obiectul şi numele părţilor, depăşesc interesul privat al pârâtului, pentru că nu este permis ca instanţele să fie sesizate cu cereri pe care, în lipsa unora asemenea elemente, să nu le poată rezolva, dar pe care să trebuiască să le păstreze pe rol pentru că nulitatea nu ar putea fi invocată şi de organul judiciar.
S-ar putea spune că aceste elemente, în aceeaşi măsură în care sunt esenţiale pentru cererea de chemare în judecată, sunt esenţiale şi pentru desfăşurarea procesului civil.
Pe cale de consecinţă, se poate considera că nulitatea acţiunii ar putea fi invocată în asemenea situaţii, şi din oficiu.
De altfel, termenii utilizaţi de art. 133 alin. (1) C. proc. civ., „(…) se va declara nulă”, justifică aprecierea caracterului imperativ al acestor norme.
Or, în speţa de faţă, instanţa de control judiciar constată că recurentul reclamant nu a indicat pretenţiile concrete faţă de fiecare pârât, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecinţă, instanţa s-a aflat în imposibilitate obiectivă şi insurmontabilă de a stabili obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, nefiind întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi 3041 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, avându-se în vedere prevederile art. 312 alin. (1) teza a II -a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul pârât S.R.I.
Respinge recursul declarat de reclamantul N.N. împotriva sentinţei civile nr. 1623 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 326/2010. Contencios → |
|---|
