ICCJ. Decizia nr. 3483/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3483/2010
Dosar nr. 2405/54/2009
Şedinţa publică de la 29 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 381 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea în anulare a Hotărârii din 12 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Arbitral al Camerei de Comerţ şi Industrie Oltenia, în Dosarul nr. 2/2008, acţiune formulată de reclamanta SC P. SA Craiova în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Greceşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de servicii, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractului de achiziţie publică prin care SC P. SA, în calitate de prestator, s-a obligat să presteze servicii de proiectare pentru „Modernizarea drumurilor comunale din Comuna Greceşti, Judeţul Dolj”.
Între părţi s-a încheiat şi un protocol, prin care acestea au convenit ca, în termen de 30 de zile de la semnarea contractului, să fie predate studiul de fezabilitate, inclusiv ridicările topografice şi studiul geotehnic, iar după aprobarea şi achitarea acestei faze, în 30 de zile, să se predea documentaţiile în fază PAC, PT + DE.
S-a mai reţinut că între părţi s-au ivit neînţelegeri care nu s-au soluţionat amiabil, astfel că SC P. SA, în temeiul contractului încheiat, a recurs la arbitraj solicitând obligarea pârâtului Consiliului Local Greceşti la plata sumei de 35.700 lei, reprezentând contravaloare lucrări neachitate, precum şi obligarea la plata penalităţilor de întârziere.
Prin Hotărârea din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Oltenia acţiunea formulată a fost respinsă.
În raport cu criticile formulate, instanţa a reţinut că în conformitate cu art. 35812alin. (1) C. proc. civ., orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea Tribunalului Arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, până la primul termen de judecată.
S-a constatat că reclamanta nu a invocat în cadrul procedurii arbitrale nici o excepţie legată de constituirea tribunalului, apreciindu-se astfel că, în raport cu prevederea textului de lege reţinut, aceasta este decăzută din dreptul de a mai invoca excepţii relativ la acest aspect.
S-a mai reţinut că art. 364 lit. f) C. proc. civ. vizează situaţiile de extra, minus şi plus petita, reclamanta invocând 2 dintre cele 3 situaţii, respectiv extra petita şi minus petiţia.
S-a apreciat că prevederile invocate nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii, întrucât tribunalul arbitrai, în raport cu probatoriul administrat, a reţinut culpa reclamantei în executarea contractului şi a respins acţiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs SC P. SA Craiova, criticând-o pentru nelegalitate sub două aspecte: 1) Tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu prevederile convenţiei arbitrale şi a dispoziţiilor legii, în sensul cerut de art. 364 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.; 2) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în schimb nu s-a pronunţat asupra celor solicitate, în sensul art. 364 al. (1) lit. f) C. proc. civ.
La termenul de judecată din 22 iunie 2010, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea clauzei arbitrale în cuprinsul contractului încheiat între cele două părţi.
Prezentul litigiu s-a ivit între părţi în urma neînţelegerilor intervenite în privinţa contractului de servicii, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractului de achiziţie publică, prin care SC P. SA, în calitate de prestator, s-a obligat să presteze servicii de proiectare pentru „Modernizarea drumurilor comunale din comuna Greceşti, judeţul Dolj”.
În conformitate cu prevederile inderogabile ale art. 286. din O.U.G. nr. 34/2006, litigiile născute din contractele de achiziţii publice sunt de competenţa exclusivă a instanţelor de contencios administrativ. În termenii textului legal precitat, regula referitoare la competenţa instanţei de judecată în această materie a fost stabilită astfel: „(1) Procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante emise înainte de încheierea contractului, precum şi acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.
(11) Procesele şi cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia comercială a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante. Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător.
(2) Litigiile privind desfăşurarea procedurilor de atribuire care intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cele privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestor proceduri se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, potrivit dispoziţiilor art. 7202, 7207şi art. 7209 C. proc. civ., care se aplică în mod corespunzător ”.
Aşadar, inserarea clauzei arbitrale în contractul dintre părţi încalcă textul legal mai sus amintit. Neobservând acest lucru, instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre nelegală, respingând acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale. În cauză, se impunea ca prima instanţă să facă aplicarea art. 364 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. şi să anuleze hotărârea arbitrală, reţinând că litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului, text legal operant în litigiul de faţă.
De asemenea, prima instanţă a făcut şi o greşită aplicare a prevederilor art. 35812 C. proc. civ. În baza acestui text de lege, instanţa a reţinut că reclamanta nu a invocat în cadrul procedurii arbitrale nicio excepţie legată de constituirea tribunalului, astfel că a decăzut din dreptul de formula excepţii. Acelaşi text de lege, se referă şi la invocarea altor excepţii, printre care şi cea relativă la validitatea convenţiei arbitrale, dar neinvocarea în cadrul procedurii arbitrale a unei astfel de excepţii nu împiedică în nici un fel instanţa de judecată învestită cu acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale să pună în discuţia părţilor chestiunea dacă o astfel de convenţie este validă în cazul contractelor de achiziţii publice.
Faţă de cele ce preced, văzând prevederile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 şi ale art. 364 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de SC P. SA Craiova, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite acţiunea în anulare şi, drept consecinţă, va anula Hotărârea din 12 decembrie 2008 a tribunalului arbitral. Cauza fiind de competenţa Tribunalului Dolj, ca instanţă de contencios administrativ, dosarul va fi trimis la această instanţă, în vederea soluţionării cererii formulată de SC P. SA Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat SC P. SA Craiova împotriva sentinţei nr. 381 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea în anulare formulată de SC P. SA Craiova şi în consecinţă anulează Hotărârea din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Oltenia.
Trimite cauza spre competentă soluţionare în fond Tribunalului Dolj. secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3438/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3508/2010. Contencios → |
|---|
