ICCJ. Decizia nr. 3438/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3438/2010
Dosar nr. 10463/2/2009
Şedinţa publică de la 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 25 din 5 ianuarie 2010, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta Z.M. în contradictoriu cu pârâţii Universitatea Bucureşti, M.E.C.I. (în prezent, M.E.C.T.S.) şi L.M.V., având ca obiect suspendarea Deciziei nr. 876 din 4 septembrie 2009 emisă de primul pârât.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 876 din 4 septembrie 2009, pârâta L.M.V. a fost numită în funcţia de profesor universitar doctor la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, catedra de germană.
În speţă, nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru a se dispune suspendarea deciziei anterior individualizate, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat autorităţii emitente revocarea acesteia; demersurile întreprinse de reclamantă se referă la acte anterioare emiterii deciziei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:
Prin hotărârea Senatului Universităţii Bucureşti din data de 11 iunie 2006, precum şi prin ordinul M.E.C.I. nr. 4694 din 13 august 2009, a fost validat concursul organizat pentru ocuparea postului de profesor universitar - poziţia 6 de la Catedra de Limba şi Literatura Germană din data de 1 iunie 2009.
Recurenta susţine că a formulat contestaţie împotriva procedurii de examinare şi a hotărârii de validare a concursului, în baza art. 62 din Legea nr. 128/1997, în termen de 10 zile. Această contestaţie a fost soluţionată pe cale administrativă, iar împotriva deciziei primite a formulat acţiune în contencios administrativ ce formează obiectul Dosarului nr. 8421/2/3009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal
În opinia recurentei, contestaţia anterior individualizată are un regim juridic deosebit şi se referă la întreaga procedură de desfăşurare a concursului, procedură ce are ca finalitate emiterea deciziei de numire pe postul de profesor al câştigătorului concursului.
Ca atare, decizia nu reprezintă un act juridic de sine stătător, ci este actul administrativ final cu care se încheie concursul.
Prin urmare, plângerea prealabilă îndreptată în mod distinct împotriva deciziei de numire în funcţie ar avea aceleaşi temeiuri de fapt şi de drept şi ar conduce la un abuz de drept, prin exercitarea nelimitată a unor acte procesuale cu aceleaşi temeiuri.
În altă ordine de idei, recurenta a susţinut că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În prezenta cauză, se pune problema admisibilităţii cererii de suspendare a executării deciziei nr. 876 din 4 septembrie 2009 emisă de Universitatea Bucureşti prin care intimata-pârâtă L.M.V. a fost numită în funcţia de profesor universitar doctor, poziţia 6, la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, catedra de germană, în urma unui concurs desfăşurat la data de 1 iunie 2009.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Potrivit art. 7 alin. (3) din acelaşi act normativ, este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond; în cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
În mod corect, judecătorul fondului a apreciat că în cauză nu este întrunită condiţia de admisibilitate prevăzută de textele legale anterior citate, întrucât recurenta nu a îndeplinit procedura prealabilă, prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile recurentei, în sensul că a respectat dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 128/1997, întrucât a contestat procedura de examinare şi hotărârea de validare a concursului, şi că decizia a cărei suspendare o solicită nu reprezintă un act juridic de sine stătător, ci este actul administrativ final cu care se încheie concursul.
Pe acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că întreaga procedură a concursului de ocupare a postului de profesor universitar presupune, pe parcursul derulării sale, emiterea mai multor acte administrative: hotărârea Consiliului facultăţii, ordinul Ministrului Educaţiei şi decizia Universităţii de numire în funcţie.
Aceste acte administrative sunt emise de autorităţi publice diferite, în diverse etape ale concursului şi nu pot face obiectul unui singur recurs administrativ.
Cu alte cuvinte, hotărârea Senatului Universităţii Bucureşti din data de 11 iunie 2006, precum şi ordinul M.E.C.I. din 13 august 2009 sunt acte administrative distincte, motiv pentru care plângerea prealabilă îndeplinită în cazul hotărârii nu poate, sub nicio formă, să fie asimilată plângerii prealabile pe care recurenta trebuia să o urmeze, distinct de aceasta, şi în privinţa Deciziei nr. 876 din 4 septembrie 2009 emise de Universitatea Bucureşti.
În aceste condiţii, este evident că nu se poate reţine ca fiind îndeplinită condiţia promovării recursului administrativ - impusă de art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată - pentru a fi pusă în discuţie suspendarea executării Deciziei nr. 876 din 4 septembrie 2009, prima instanţă apreciind în mod legal că demersurile recurentei se referă la acte administrative anterioare emiterii deciziei aflate în discuţie.
Având în vedere faptul că recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Z.M. împotriva sentinţei civile nr. 25 din 5 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3421/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3483/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
